Comentarii critice

Ion Mureșan și boala uitată

Un bărbat își vizitează prietenul. Cel din urmă are o fetiță care desenează mult, iar părinții notează titlul pe spatele colilor. Împrietenit cu fetița care nu știe să scrie și să citească, musafirul asistă la spectacolul prezentat de micuță, care-i arată, firește, de fiecare dată, colecția ei. Numai că, la un moment dat, verificarea de …

Dioscurii filosofiei

Semnul după care recunoști o viață anodină este lipsa unei istorii pe care s-o desprinzi din vîltoarea ei. O trăiești din inerția de a te fi născut, iar dacă ți se cere să-i povestești firul, ridici din umeri: nici o fabulă nu poți scoate din ea. Un pustiu sec, fără ca vreo dramă majoră să-i …

Un veritabil disident

Epoca totalitarismului comunist e încă departe de a fi fost studiată satisfăcător. Intervine o mixtură a tristeții tangente la dezgust și a simțămîntului tonic al democrației reînviate, în pofida tuturor dificultăților acesteia, care prezumăm că ne împiedică a stărui mai mult asupra subiectului. Să ne reamintim că scriitorii perioadei în cauză se pot împărți generic …

Triada armonică

La sesiunea specială dedicată centenarului Titu Maiorescu, desfășurată în 2017 în aula Universității de Vest din Timișoara, unul dintre vorbitori a schițat, prin evocarea câtorva personalități, posteritatea maioresciană așa cum o vedea el: numele lui Eugen Lovinescu a apărut atunci natural, iar după acesta (surpriză și nu prea) cel al lui Nicolae Manolescu. Prin urmare, …

Despre „Istoria critică a literaturii române” și relația dintre critică și istoria literară

Dacă ar fi să caut cu tot dinadinsul o secantă a operei lui Nicolae Manolescu, care să unească Lecturi infidele (1966) cu Sadoveanu. Utopia cărții (1976) și Arca lui Noe (1980-1983) cu Istoria critică a literaturii române (2008, ed. a II-a, revăzută și revizuită, 2019), aceasta ar fi, cred, efortul, lesne identificabil, de creație critică …

Eleganță colocvială

Nimeni nu mai contestă, după știința noastră, rolul de number one al criticii românești actuale pe care-l posedă Nicolae Manolescu. Rol dobîndit deopotrivă prin operă ca și printr-un destin favorabil, pe care-l putem contempla dar și comenta în consens cu liniile sale directoare. Nicolae Manolescu a probat – fapt capital – perenitatea criticii estetice, cea …

Legăturile primejdioase

Fără a neglija marii critici români, francezi sau anglo-saxoni de ieri și de azi, se poate scrie mult și bine despre Nicolae Manolescu. Monografiile și studiile ample dedicate criticului au intermediat nivelurile metodei, limbajului și viziunii scriitorului. Autoritatea lui, cu bune sau radicale problematizări, lasă totdeauna ceva decisiv la întâlnirea cu cititorul. O bună așezare …

Un om luminos

Pe Manolescu l-am cunoscut înainte să-l întîlnesc și l-am dușmănit înainte să-l citesc. Maică-mea, profesoară de limba română, îi fusese studentă la mijlocul anilor 1960, drept care, în casa în care am copilărit, sunetul cîtorva nume, repetate pînă într-atît de des încît păreau o fatalitate – Arghezi, Blaga, Călinescu, Camil Petrescu, Breban –, mi s-au …

O viață de cărturar

Este greu să rezumi între copertele unei cărți, oricât de substanțiale, o viață de cărturar ajuns, ca profesorul Ion Vlad, la venerabila etate de 90 de ani. E dificil, chiar dacă informația bibliografică este la îndemână și te-ai mai întâlnit, nu o dată, în scris sau în pregătirea vreunei lucrări științifice, cu cărțile sale. O …

Statul național poliglot

Dintre incitantele însemnări pe blog ale lui Laszlo Alexandru, adunate în cuprinsul cărții Stări de spirit, m-aș opri doar asupra acelora prilejuite de participarea autorului la un colocviu desfășurat în 2015 la Chișinău. Lucrările acelui colocviu, la care am fost prezent și eu, au fost deschise cu o conferință în plen a profesorului austriac Michael …

Cercuri de lectură

Cu o exergă din Saint-John Perse, echinoxistul Viorel Mureșan își compune cartea cea nouă și ca un Cântec pentru un echinox, reunind cronici (apărute la vremea lor în „Caiete Silvane”, „Familia”, „Vatra”) la cărți datorate, cele mai multe dintre ele, unor echinoxiști din toate generațiile. Nu toate, căci cercul său de lectură e unul deschis …

Lucruri care au fost

Deși în subtitlul amplei sale antologii Grete Tartler menționează intervalul temporal în care se înscriu poemele din carte (aproape jumătate de secol, de la debutul editorial din 1970 și până la anul în curs), Versuri și uscate răstoarnă perspectiva. Poeta inversează ordinea cronologică, începând cu inedite, continuând cu volumul său cel mai nou, Cuvinte salvate …