Două generații întâlnim în Numerii de-acum 1500 de ani: prima, a celor neîncrezători în bunăstarea Canaanului și pedepsiți să rămână captivii pustiei. Cealaltă, după patru decenii, cucerește Țara Făgăduinței. S-a observat că narațiunile desfășurate pe 38 de ani au mai mulți autori, însă mesajul e neschimbat: Dumnezeu se implică în viața Israelului, păstrând legământul intact …
Titlul provocator al cărții lui Mircea Vasilescu Cultura română pe înțelesul patrioților (Humanitas, București, 2018) nu răspunde numai unei rațiuni de marketing, ci reclamă o așezare corectă a raporturilor între patriotism și bunele practici culturale în contextul unei piețe culturale nu doar naționale, ci și internaționale. Cum ne raportăm la termeni ca identitate națională, specific …
După ce s-a ocupat în cîteva volume substanțiale de creația unor „Doamne”, Liana Cozea se apropie complementar de cea a „mărturisirilor” în registrul diaristic și memorialistic al unor „Domni”, nu fără a propune din capul locului o distincție între scrisul feminin și scrisul masculin. Pe cînd „Doamnele” s-ar plasa predilect în „momentul prezentului în consonanță …
Poezia lui Vlad Moldovan (Blank; Dispars; Glitch și antologia Band I) m-a pus de la început oarecum în încurcătură. Despre Dispars, spuneam, scurt, că m-a condus într-o altă dimensiune a receptării, cu imbricări de muzici și cuvinte, și într-o zonă nebulos-vibrantă a poemului. Îmi plăcea neîndoielnic experiența, dar nu mi-era clar unde o pot înscrie. …
La abordarea critică a poeziei lui Mihai Firică, prima constatare este că aceasta pare a depune un efort perseverent de a se ascunde în sine/ a fugi de sine, recurgând la câteva modalități restrictive, disimulatorii, la destructurări, la sincope, la o rejectare a sentimentelor. Scriitorul limitează accesul către propria identitate și printr-o grilă tematică exigentă. …
După o antologie de autor, căreia i-am făcut cronica în „Viața Românească”, apărută în 2016, Ovidiu Genaru revine, tot la Editura Junimea, cu un volum nou de versuri, La opt, gaura cheii și alte patimi. Nou, acesta nu este cu totul; am descoperit în el două poeme reluate din sumarul cărții anterioare, Adio și rouă, …
E o trăsătură constantă ca, în cursul vieții, fiecare din noi să ajungă la o răfuială fățișă cu spectrul lui Dumnezeu. E ca într-un acces de frondă în cursul căruia, revoltat de cît rău dospește în lume, simți nevoia să-i ceri socoteală. E nevoia firească de a-l judeca pentru cît de șubredă e întocmirea unei …
Să-ți iei doctoratul și să ajungi profesor universitar, ba chiar emerit, atunci când îți cunoști cu aproximație domeniul se dovedește posibil nu doar în sistem românesc, ci și în Franța. Este cazul lui Catherine Durandin, care a predat zeci de ani istoria României la Institutul de Limbi și Civilizații Orientale de la Paris și la …
poezia lui Ion Mircea din Istm, Tobele fragede, Copacul cu 10.000 de imagini, Piramida împădurită dar, mai ales, aceea din cărțile recente, Șocul oxigenului, Manuscrisul din Insula Elefantina și, acum în urmă, Materia care ne desparte (Editura Junimea, 2018), structurează o poetică postmodernă care se revendică, între altele, dintr-o frază a lui Gillo Dorfles despre …
Volumul al II-lea al jurnalului lui Ion Rațiu este mai dramatic decât primul, în pofida faptului că perioada pe care o cuprinde (1955-1962) cunoaște o descreștere a activităților de subminare a regimurilor comuniste din Europa de Est, pe fondul lentei destalinizări și a treptatei „destinderi”. E mai dramatic, deoarece 1) statura personală a lui Ion …
Împătimit de lectură până în pragul reveriei, călit la solidă școală cu bază latinistă, dar și poliglot, aspect care-i permite să-și traducă pasajele exemplificatoare din italiană, franceză, engleză, germană sau rusă, dar, mai presus, o minte liberă, Dan Sebastian Buciumeanu face figură de umanist „anacronic” în sensul definibil printr-un Settembrini. Personajul thomasmannian a ajuns, cum …
La noi și, cred eu, în Republica Moldova, Andrei Țurcanu este (re)cunoscut, întâi, în ipostaza de critic literar, și-abia apoi în cea de poet. Deși poezia e prima lui dragoste. Șfichiuitor – în comentariile critice; fără vocația înfrățirilor literare; poet atipic printre congeneri, Andrei Țurcanu pare să-și fi asumat – în lumea lui – o …