În 8 decembrie 1972, nemulțumit de baterea pasului pe loc, în pofida eforturilor sale de a-și pune gândul în pagină, Constantin Noica scria într-una dintre agendele lui: „Zero treabă, non-treabă, anti-treabă, sub-treabă. Trebuie dat nume netrebniciei lucrătoare” (Vezi Jurnal de idei, fragmentul 4.157). Nu este vorba doar despre o expresie a exasperării, ci și de …
Când Mircea Eliade se instalează la Calcutta, în pensiunea dnei Gwyndon Perris, una dintre camere era ocupată de Abadie și Vairat, doi eurasiatici francezi din Saigon. Adică, se înțelege, franco-anamiți, corespondentul mai recent din Indochina al anglo-indienilor. Sunt și singurii care apar în relatările sale. Deși rămân numai o lună, Eliade se apropie de ei …
Se pare că azi răul din viața publică e mai activ și mai inventiv, poate mai îndrăzneț, decît niciodată. Răul există dintotdeauna, afectează comportamente și moravuri, se cuibărește în obișnuințe de tot felul, dar oamenii au luptat împotriva lui mai stăpîni pe sine, mai buni mînuitori ai propriilor unelte de… luptă. Oamenii obișnuiți, ca și …
Mă aflu în poziția de a putea compara două epoci literare: ultimii treizeci de ani ai secolului trecut și primii treizeci de ani din acest secol. În tinerețea mea, o comparație asemănătoare era făcută între epoca interbelică și deceniile de după 1947. Până în 1968, comparația era defavorabilă deceniilor de sub comunism. 1968 a fost …
„Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa părintească din Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei (…), parcă-mi saltă și acum inima de bucurie.“ Acest „nu știu alții cum sunt“ al lui Ion Creangă …
În dimineața zilei de 22 septembrie 2015 lumina pătrunse parcă mai devreme în camera mea de la ultimul etaj al vilei din Hyde Park. O nouă zi în campusul Universității din Chicago. Eram, cu neabătută constanță, cel mai matinal cititor al Special Collections Research Center, secția bibliotecii unde se păstrează arhivele lui Eliade și Culianu. …
Epitetul s-a ivit de la sine și am hotărât să-l păstrez. Am citit, în ultima vreme, volume de versuri în care, dincolo de originalitatea fiecărui poet și de singularitatea sa umană și estetică, am putut identifica o stăruitoare temă a ruinelor, a ruinării. Fie că se numesc așa ori nu, poemele sunt elegii. Încărcate de …
Vergiliu și Properțiu pomenesc de mai multe ori rolul lui Mecena în impulsionarea unora din scrierile lor, fie că îi acceptă sfaturile, fie că se eschivează de la punerea lor integrală în practică. Amândoi se referă la ilustrul protector al literelor în termeni protocolari convenționali: Vergiliu i se adresează emfatic „tu, și podoaba și partea …