Istoria României își poartă femeile asemenea unor altare ridicate din lumină și umbră. Printre ele, trei siluete se desprind netulburate de trecerea vremii: Regina Maria, Ana Pauker și Elena Ceaușescu. Trei epoci, trei chipuri ale puterii, trei destine ce nu s-au atins, dar care, împreună, conturează portretul unei țări aflate mereu la răscruce. Trei fețe …

 „Atâta timp cât oamenii nu sunt antrenați să se abțină să judece în absența dovezilor, vor fi induși în eroare de profeți aroganți și, prin urmare, este probabil ca liderii lor să fie ori fanatici ignoranți, ori șarlatani necinstiți.“ (Bertrand Russell, Unpopular Essays, 1950) Mi-e dor de felul în care vedeam lumea pe vremea când …

Nu sunt lingvist și nu cunosc sistematic regulile care determină periodic schimbarea semantică a termenilor pe care îi folosesc astfel de specialiști. Îi ascult cuminte pe cei competenți și nu mă așez pe banca nostalgicilor care deplâng pierderea sensurilor vechi; mă amuz doar reflexiv să ascult pe cât pot această evoluție și să zâmbesc cu …

150 de ani de la nașterea prozatoarei și 80 de ani de la acordarea Premiului Național pentru Proză – Hortensia Papadat-Bengescu rămâne „marea europeană“ și prozatoarea de raftul întâi a literaturii noastre. Receptarea operei sale a avut suișuri și coborâșuri. În mod ironic, interdicției din anii ’50 îi răspunde eliminarea de azi din programa școlară. …

Mircea Eliade a încercat, în Istoria credințelor și ideilor religioase, o lucrare de anvergură publicată în anii 1970 – 1980, prea puțin discutată, deo camdată, să plaseze elementele de folclor românesc și balcanic într-un context universal, recunoscându-le astfel tacit rolul religios deloc neglijabil și evidențiindu-le originalitatea; cercetarea moștenirii tradiționale, populare, a continuat, la noi, prilejuind …

Sufletul – cusătura invizibilă dintre cer și pământ. Moartea începe când vizibilul roade invizibilul. * Ridul – medalie invizibilă pe fruntea eroilor uitați. * Omul este lupa prin care nimicul capătă importanță. * Muzica sferelor nu există fără scrâșnetul articulațiilor noastre. * Frunzele cad – batiste de unică folosință pentru plânsul din adâncul pământului. * …

Crima în masă și genocidul reprezintă, teoretic, unele dintre limitele de netrecut cele mai evidente, și totuși sunt atât de constante în istoria omenirii, încât te întrebi dacă nu sunt de fapt înscrise undeva în ADN-ul uman. Sunt evenimente care depășesc atât capacitatea morală de a le accepta (a majorității?), cât și capacitatea rațională de …

Când privirea revine neliniștită asupra celor pe care le numește din obișnuință „lucruri firești“, ea poate reflecta asupra unui termen aparent anterior până și faptului de a fi. Chiar dacă prezența pare un atribut al faptului de a fi, la un examen simplu al minții noastre ne putem da cu ușurință seama că fiecare dintre …

Cărțile nu dorm niciodată, cu excepția celor ce sunt adormite din naștere. Ca să-ți poți da seama de asta, trebuie să petreci măcar o noapte într-unul din locurile unde ele își fac veacul, în așteptarea cititorilor, adică într-o bibliotecă sau într-o librărie. Don Quijote trece călare pe Rosinanta pe linia principală a satului teleormănean Siliștea-Gumești. …

Mircea Eliade a încercat, în Istoria credințelor și ideilor religioase, o lucrare de anvergură publicată în anii 1970 – 1980, prea puțin discutată, deocamdată, să plaseze elementele de folclor românesc și balcanic într-un context universal, recunoscându-le astfel tacit rolul religios deloc neglijabil și evidențiindu-le originalitatea; cercetarea moștenirii tradiționale, populare, a continuat, la noi, prilejuind destule …

Trăim într-o epocă în care introversia calmă și dorința firească de a sta acasă sunt uneori privite ca defecte, în timp ce hiperactivitatea socială – nevoia obsesivă de a ieși, de a face ceva, de a umple fiecare oră – pare să fi devenit norma, mai ales pentru că multă lume trăiește din și pentru …

Ca orice oameni, personajele literaturii noastre trec adesea pe la localuri de consumațiune pentru a bea, a mînca și mai ales pentru a socializa, „de-un capriț, de-un pamplezir“, mai ales dacă poate fi urmărit și un program artistic, atunci cînd locul este un „șantan“. Primele localuri publice datează de pe la jumătatea secolului al XVIII-lea. …