Eseu



Lumea fără cap, Scriitorul fără lume

De curând, dat fiind că gara planetară (cum am numit-o nu de mult tot în acest spațiu) amenință să devină cronică, iar noi „tot tresărind, tot așteptând“, mi-a venit din nou în minte o nuvelă din Antologia prozei fantastice a lui Roger Caillois: Păianjenul lui Hans Heinz Ewers (tradusă de Paul Zarifopol). Povestea acceptă, firește, …



„Privitor ca la teatru“

Am părăsit în urmă cu mulți ani fascinanta lume a teatrului, având sedimentată în minte imaginea directorului ideal ce ar trebui să oblăduiască lumea Thaliei: în fața intrării personalului artistic, o statuie confecționată din cârpe, paie, lut, sfori, câlți, arcuri și tot felul de instrumente muzicale (cât mai multă sfoară, cât mai multe instrumente de …



La răscruce de gînduri

Răniții erau din ce în ce mai mulți; cît mai răsunau focurile de armă, veneau și brancardieri, numărau unu, doi, trei și dădeau cu răniții de pământ. La început, răniții erau puși grupuri, grupuri, dar nu a trecut mult și tot pămîntul a fost acoperit de ei, ca de-o pătură. N-am să uit toată viața …



Paul Celan la Tel Aviv

„Alle Dichter sind Juden“ (toți poeții sunt evrei) se spunea în Bucovina antebelică. Din Bucovina a răsărit cel mai important poet al lumii spirituale germane contemporane – poetul Paul Celan (pseudonimul lui Paul Peisah Antschel). Născut în capitala Bucovinei, (23 noiembrie 1920), într-o famile evreiască cu idei sioniste, (o mătușă, Minna, va emigra în 1934 …



Despre pânzeturi, până-n pânzele albe

Sunt câteva popoare norocoase ale căror nume au intrat în denumirile unor haine sau accesorii vestimentare. Etnonimele şi-au schimbat semnificaţiile. Canadienii au dăruit lumii canadiana, un veşmânt multifuncţional care te protejează de manifestările meteorologice specifice zonei: vânt, ploaie, ninsoare, grindină şi frig. La fel cum pelerina (perelina, cum îi mai zic oamenii neinstruiţi) îi protejează …



Simple glose

  Argument Era în iunie 2013, când, aflându-mă ca de obi­cei în Țară, am colindat prin librării spre a-mi asigura provizia de cărți pentru un nou an. Așa am găsit – și m-a surprins întâi prin titlu, apoi prin postura neașteptată a autorului – volumul Jurnal de doliu1, al lui Roland Barthes (de acum R.B.) …



Odiseea eșuată

  În romanul Ignoranța, Milan Kundera imaginează eșecul întoarcerii în Cehia după 1989 a unor emigranți plecați în urma înăbușirii Primăverii de la Praga și, totodată, repune în discuție Odiseea ca poem al nostalgiei și al redobândirii țării pierdute. În scena inaugurală, franțuzoaica Sylvie susține că, în momentul prăbușirii regimurilor comuniste, singura atitudine legitimă pentru …



Decăderea vorbelor mari

Să spun de la început: nu-mi plac vorbele mari. Nu am încredere în ele, în „măreția“ lor. Tot așa cum nu-mi plac nici laudele deșănțate căci există și laudă care ucide, tocmai fiindcă, exagerând, induce neîncredere în evaluarea ei. Nu mă dau în vânt după ceremonii și ritualuri. Înțeleg prea bine că omul are nevoie …



Adevărul cel vremelnic

Periodic, mă revizitează o neliniște contractată în urmă cu multe decenii. M-a stăpânit violent în vălmășeala anilor 1990, când libertatea cuvântului ajunsese la dezmăț și „adevărurile” individuale ori „de gașcă” se ciocneau uneori până la sânge (în cartea vieții, jurnalul său, tatăl meu vorbea despre multele „tărășenii puse pe seama sfintei revoluții”). În lunile din …