Eseu

Despre feminitate și viciul inteligenței masculine

Cred că, în general, femeia e mai inteligentă decât bărbatul. Femeile sunt materialiste, sunt adică experte, nativ, în plăcerile lumești. Bărbații nu ajung decât artificial și doar prin ricoșeu la rafinamentul lor estetic și hedonist. Tot ce pot obține e o grație secundă. De aceea, bărbatul e nepriceput la savurarea lumii materiale: de unul singur, …

În absența lui Mecena

În satira a VII-a, Iuvenal ia partea oamenilor de cultură lipsiți de apărare după dispariția mecenatului declarându-se încrezător în disponibilitatea principelui de a-i sprijini. Atent la poziția intelectualilor față de protectorii lor, satiricul reia o temă care l-a interesat mereu, relația patron / client, tratată cu detașare progresivă de cel dezavantajat social. După ce a …

„Cazul“ gînditorului Vasile Băncilă

filosofie și liceu Conjuncția din subtitlu este una care-l interesa pe tînărul Vasile Băncilă1 poate în cel mai înalt grad. Îl neliniștea rostul deviat pe care-l avea filosofia într-un moment istoric, mai exact: „Rolul filosofiei în liceu“2, despre care scrie la sfîrșitul anului 1922. Este un manuscris de vreo 112 pagini, parțial dactilografiat, conceput credem …

Personaje titulare

Destule dintre romanele și piesele de teatru românești poartă numele personajului principal, uneori însoțit de alte cuvinte care explicitează și pregătesc întrucâtva cititorul. Rolul titlului e să atragă. Apoi, după ce un roman sau doar personajul său, își dobândește nemurirea, numele devine și mai atractiv și eventual este preluat de alți autori pentru a se …

Îndreptar în netrebnicia lucrătoare

În 8 decembrie 1972, nemulțumit de baterea pasului pe loc, în pofida eforturilor sale de a-și pune gândul în pagină, Constantin Noica scria într-una dintre agendele lui: „Zero treabă, non-treabă, anti-treabă, sub-treabă. Trebuie dat nume netrebniciei lucrătoare” (Vezi Jurnal de idei, fragmentul 4.157). Nu este vorba doar despre o expresie a exasperării, ci și de …

Aventurieri și secrete în pensiunea doamnei Perris

Când Mircea Eliade se insta­lează la Calcutta, în pensiunea dnei Gwyndon Perris, una dintre camere era ocupată de Abadie și Vairat, doi eurasiatici francezi din Saigon. Adică, se înțelege, franco-anamiți, corespondentul mai recent din Indochina al anglo-indienilor. Sunt și singurii care apar în relatările sale. Deși rămân numai o lună, Eliade se apropie de ei …

Seducția injuriei

Se pare că azi răul din viața publică e mai activ și mai inventiv, poate mai îndrăzneț, decît niciodată. Răul există dintotdeauna, afectează comportamente și moravuri, se cuibărește în obișnuințe de tot felul, dar oamenii au luptat împotriva lui mai stăpîni pe sine, mai buni mînuitori ai propriilor unelte de… luptă. Oamenii obișnuiți, ca și …

Comparând epoci literare

Mă aflu în poziția de a putea compara două epoci literare: ultimii treizeci de ani ai secolului trecut și primii treizeci de ani din acest secol. În tinerețea mea, o comparație asemănătoare era făcută între epoca interbelică și deceniile de după 1947. Până în 1968, comparația era defavorabilă deceniilor de sub comunism. 1968 a fost …

Mircea Handoca la Chicago despre manuscrise, ediții și fantome

În dimineața zilei de 22 septembrie 2015 lumina pătrunse parcă mai devreme în camera mea de la ultimul etaj al vilei din Hyde Park. O nouă zi în campusul Universității din Chicago. Eram, cu neabătută constanță, cel mai matinal cititor al Special Collections Research Center, secția bibliotecii unde se păstrează arhivele lui Eliade și Culianu. …