Eseu



Adevărul cel vremelnic

Periodic, mă revizitează o neliniște contractată în urmă cu multe decenii. M-a stăpânit violent în vălmășeala anilor 1990, când libertatea cuvântului ajunsese la dezmăț și „adevărurile” individuale ori „de gașcă” se ciocneau uneori până la sânge (în cartea vieții, jurnalul său, tatăl meu vorbea despre multele „tărășenii puse pe seama sfintei revoluții”). În lunile din …



Bucureşti, kilometrul zero al romanului românesc

Bcureştiul: un oraş la răscruce de vânturi şi destine romaneşti; un loc unde se vine şi de unde se pleacă, de voie sau de nevoie, din provincie sau din străinătate, în vilegiatură sau în pribegie, „în Orient-Express, în tramcar, în cupeu cu roate de cauciuc, pe jos în galoși”, vorba Amicului X. Şantier în lucru. …



Baldovinos, un principe dac între cei 12 paladini ai lui Carol cel Mare

Epopeile franceze medievale au ca protagonist pe Carol cel Mare (748-814) însoțit de 12 paladini, a căror componență nu este însă aceeași în toate poemele. Nelipsit este contele Roland și foarte frecvent îi întâlnim pe viteazul Olivier, pe Turpin, arhiepiscopul de Reims, și pe Naime, duce de Bavaria. Iată însă că într-un grup de romanțe …



Ignorînd utopiile, ne afundăm în distopii

Scriam cîndva într-un articol că, în mod paradoxal, abordarea realistă a vieții n-ar trebui să excludă idealismul, un comportament luat adesea în răspăr. Ziceam că niște soluții utopice ar putea să asigure o mișcare menită să ne țină treji și să ne scoată din marasm, ca dintr-o mlaștină ce riscă să ne înghită. Aceasta în …



Despre spiritul și sufletul francez

Cultura franceză este aureolată ca nici o alta de nimbul fascinației sale, al uriașei sale puteri de iradiere – rayonnement – și de afirmare – illustration – pe care îl datorează spiritului ei. „Dacă spiritul francez ar trebui definit printr-o singură expresie, aș alege le mot qui fait mouche. (traducerea românească „cuvîntul care merge drept …



Forța inefabilă a răului

  Se știa că William Faulkner era mare băutor de whisky. Dar cât a băut scriitorul la ranch-ul său unde și-a scris o mare parte din operă, nimeni nu a putut bănui cu două decenii în urmă. Abia după aproape cincizeci de ani de la moartea scriitorului, echipa de constructori care s-a ocupat de restaurarea …



Fraza cea mai lungă

  Știţi care este fraza cea mai lungă din opera lui Creangă? Iat-o : „Cine-a întîlnit vrodată în calea sa un popă, îmbrăcat cu straie sărăcuţe, scurt la stat, smolit la faţă, cu capul pleş, mergînd cu pas rar, încet şi gînditor, răspunzînd îndesat «sluga dumitale» cui nu-l trecea cu vederea, căscînd cu zgomot cînd …



Despre murmur, vorbe și cuvânt

Citesc în Umberto Eco, Cum ne construim dușmanul / Construire il nemico: „Numai în tăcere funcționează singurul și cu adevărat puternicul mijloc de informație care este murmurul. Orice popor, chiar dacă e oprimat de cel mai pus pe cenzură dintre tirani, a reușit întotdeauna să afle ce se întâmplă în lume cu ajutorul șoaptei“, care …



Ce vor spune poeții

  Unii poeți se întrebă la ce mai sînt buni. La ce mai e bună literatura?, se întrebă scriitorii. În vremuri de restriște…, cum ar spune Hölderlin. Dar toate vremurile sînt de restriște, pentru scriitori. Vremurile se destramă necontenit, se risipesc și ne risipesc. Trebuie adunate mereu într-o coerență protectoare. Sînt însă momente cînd ai …