Poemul săptămânii



Beatitudine

Întinde o ultimă vorbă până la mine arunc-o ca pe un colț de pâine la câinele din grădină sau ca un pește sugrumat în acul undiței bea tată de te satură avem destul vin stătut în butoi pe cerul gurii tale locuiesc de câțiva ani toate culorile lumii murdărește-ți dinții stricați încă o dată, o …



Poemul săptămânii de Lucia Negoiță

Prin cerul de jos întârzietorilor Nu căuta prin gromovnice numele poeților dispăruți acolo pe file alchimice unde mai pâlpâie smaraldul rubinul berlantul specii lunatice stau tulburate fulgere – laser oglinzi tunete cu sunet scălâmb de suflet care încă mai strigă după trup Alt cuib ocrotitor și-a aflat teama de moarte pe urma norului ce își …



Poemul săptămânii de Lucian Vasiliu

Navigator pe Arca „Scriptor” (În drum spre Alicante) Ei, ei! Dulce urbe Marseille, este adevărat că fondatorii – vechii greci, popor de zei (cum exulta poetul Dan Laurențiu!) – au practicat negustoria pe mare și cumetria pe uscat, că au inventat Drumul în Ceruri și pe Pământ Hei! La Marseille, studenta în litere, Marie-Cécile ne-a …



Poemul săptămânii de Andrei Zanca

Ascult cum ascultă arborii ploaia, undeva voci faraonice țesându-ne pânza cu semi-preparate, tablete și fire din timpul nostru furat țesând-o încet, cu mare răbdare, uitând că dumnezeu e mult mai răbdător, uitând că un singur strop de apă inundat de lumină poate schimba marea întreagă și-afară plouă ușor peste ultimele frunze și-un chip uitat unduie …



Poemul săptămânii de Nicolae Ionel

XII Tu ai plecat, dar ce iubire s-a ivit prin noi și-a stat între dezastre, unind substanța sufletelor noastre într-o splendoare doar asemenea cu-aceea ce pînă-a fi timp și astre din neființă-a-nfiripat lumea – nimic de-acuma nu va mai putea – intrată-n noima înălțimii-albastre – s-o ia din trama lucrurilor toate, s-o stingă din eternul …



Poemul săptămânii de Ion Mureșan

Poem despre fericire Eu știu să mă prefac că sunt fericit. Iată cum procedez: privirile mele sunt două tuburi lungi de sticlă, dar eu privesc pe lîngă privirile mele. Mă ustură ochii, capul mi se umflă ca o baniță. Abia întrezăresc lucrurile din apropiere: sticla de vodcă de pe masă o văd ca prin ceață. …



Dialecte în limba privighetorii

Lui Toma George Maiorescu Scriu cu litere diforme nesigure ezitante asemeni unor coarne bourești de melc care ies tremurând de sub o piele de culoarea murei să înlocuiască ochii din care a dispărut plânsul dacă nu plângi înseamnă că nu mai ești viu e ca și cum ai trăi retras în metaforă sau comparație să …