Poemul săptămânii



Poemul săptămânii de Lucia Negoiță

Prin cerul de jos întârzietorilor Nu căuta prin gromovnice numele poeților dispăruți acolo pe file alchimice unde mai pâlpâie smaraldul rubinul berlantul specii lunatice stau tulburate fulgere – laser oglinzi tunete cu sunet scălâmb de suflet care încă mai strigă după trup Alt cuib ocrotitor și-a aflat teama de moarte pe urma norului ce își …



Poemul săptămânii de Lucian Vasiliu

Navigator pe Arca „Scriptor” (În drum spre Alicante) Ei, ei! Dulce urbe Marseille, este adevărat că fondatorii – vechii greci, popor de zei (cum exulta poetul Dan Laurențiu!) – au practicat negustoria pe mare și cumetria pe uscat, că au inventat Drumul în Ceruri și pe Pământ Hei! La Marseille, studenta în litere, Marie-Cécile ne-a …



Poemul săptămânii de Andrei Zanca

Ascult cum ascultă arborii ploaia, undeva voci faraonice țesându-ne pânza cu semi-preparate, tablete și fire din timpul nostru furat țesând-o încet, cu mare răbdare, uitând că dumnezeu e mult mai răbdător, uitând că un singur strop de apă inundat de lumină poate schimba marea întreagă și-afară plouă ușor peste ultimele frunze și-un chip uitat unduie …



Poemul săptămânii de Nicolae Ionel

XII Tu ai plecat, dar ce iubire s-a ivit prin noi și-a stat între dezastre, unind substanța sufletelor noastre într-o splendoare doar asemenea cu-aceea ce pînă-a fi timp și astre din neființă-a-nfiripat lumea – nimic de-acuma nu va mai putea – intrată-n noima înălțimii-albastre – s-o ia din trama lucrurilor toate, s-o stingă din eternul …



Poemul săptămânii de Ion Mureșan

Poem despre fericire Eu știu să mă prefac că sunt fericit. Iată cum procedez: privirile mele sunt două tuburi lungi de sticlă, dar eu privesc pe lîngă privirile mele. Mă ustură ochii, capul mi se umflă ca o baniță. Abia întrezăresc lucrurile din apropiere: sticla de vodcă de pe masă o văd ca prin ceață. …



Dialecte în limba privighetorii

Lui Toma George Maiorescu Scriu cu litere diforme nesigure ezitante asemeni unor coarne bourești de melc care ies tremurând de sub o piele de culoarea murei să înlocuiască ochii din care a dispărut plânsul dacă nu plângi înseamnă că nu mai ești viu e ca și cum ai trăi retras în metaforă sau comparație să …



Literatura

Există un sîmbure de adevăr în această minciună, întîi de toate privești prin gaura cheii din pagină și deodată sînge, și deodată iubire, și deodată ură și deodată totul, apoi închizi ușa, între coperți e liniște ca în rai, în afara lor e ca în iad, dar fără iad nu poți alege raiul, fiecare pagină …



Poemul săptămânii de Remus V. Giorgioni

Corabia de cuvinte Moto: „Locuiesc într-o patrie care mă devoră” (dedicată domnului Nicolae Manolescu, ca autor al cărții Arca lui Noe) Scriu ca pe puntea unei corăbii de ruliu și de tangaj afectat – pe hârtie litere bete se clatină se agită ca (pe) o mare înfuriată Jucând între maluri de zor, fiecare din semne …