Poemul săptămânii



Cineva

Cineva mi-a tras iarba de sub picioare și acum o taie cu un hârșâit de unealtă bine ascuţită. Aș putea să-l implor să nu se lase ademenit de blânda expansiune a mirosului de iarbă proaspăt tăiată, sau de hârșâitul melodios al uneltei. Dar, cum eu mi-am irosit moartea, apoi viaţa, merg acum nepăsătoare prin noaptea …



Nopți nenumărate și una

Nopți bucureștene transfigurate de mireasma teilor înfloriți de Mâna Maicii Domnului și Regina Nopții Nopți când ninsoarea topește hotarul între cer și pământ sfințește case și străzi benzinării și palate până la umilul cotlon al gunoaielor Arbori cresc deasupra bulevardelor din piatra dantelată a unor case zidite – cu bucurie și speranță – în altă …



Inele de iarbă pierdute în oceane necunoscute

Amintirile – mirese rătăcite, le las în sertarul secret – inele de iarbă pierdute în oceane necunoscute. Uităm lucrurile şi anii plâng peste noi. Desenăm ziduri şi construim drumuri de hârtie, colorăm zilele, însă astăzi ne învăluim în poleială şi fum. Sfinţi mărunţi, dominaţi de prezent şi luciditate, ne pierdem când stelele cad în nopţile …



Dezagregarea

Domnului Mihai Șora Nu pentru că nu aș avea altceva mai bun de făcut lucrez la desăvârșirea mea, dar m-am săturat să spun ceea ce vreau să spun. Idealul meu este ca atunci când vreau să spun ceva să spun altceva, atunci când vreau să scriu o literă, să scriu altă literă. Idealul meu este …



Capcanele

Grădina e vechea Grădină. O ține de mână cea Nouă în timp ce un Herodot ghebos transcrie spasmele umbrelor. Schimbarea la Față. Nu cere nicio simbrie, tropăie pe scările de ciment cu mușchii verzui la vedere. Metamorphosis. Și nu aude decât amestecul de vocale din limbile moarte: Socrate și Seneca, sinucigașii neconsolați ce întârzie să …



Poezia

O luptă e Poezia o luptă universală cu cel slab cu cămașa lui sfîșiată cu clipele lui în derivă cu gîndurile lui cum răni sîngerînde îl va supune pînă la urmă o luptă e Poezia și cu cel puternic cu trufia lui cum un trident cu armura lui arogant întocmită din porțiuni ale Soarelui obștesc …



Beatitudine

Întinde o ultimă vorbă până la mine arunc-o ca pe un colț de pâine la câinele din grădină sau ca un pește sugrumat în acul undiței bea tată de te satură avem destul vin stătut în butoi pe cerul gurii tale locuiesc de câțiva ani toate culorile lumii murdărește-ți dinții stricați încă o dată, o …