Poemul săptămânii



Poemul săptămânii de Liliana Ursu

  Odă bucuriei în vremuri de restriște vin la voi întotdeauna între 11 și 1 când mai toți bătrânii din cartier târăsc după ei un trecut oarecare și câte un cărucior cu conserve, pâine, paste mere și câteva medicamente. vremuri de singurătate împărțită în felii egale democratic, pentru toți, de la mic la mare. „Fiecare …



Poezie de Gabriel Chifu

A închide ochii Moartea a intrat în viața mea încet-încet, pe nesimțite, ca un grăunte de muștar care e mic, neînsemnat la început, iar apoi crește până se face copac în ale cărui ramuri se adăpostesc păsările cerului… Într-o zi mama a exclamat către tata: „Biata doamnă Duțulescu, a închis ochii și ea!“. Eu, sincer, …



Campi Flegrei

Oare e doar o mânie a sulfului în contact cu nerăbdarea Infernului această borboroseală? Ca o pasăre sufocată cade mintea mea în apa Avernului. Lava ne va astupa gura restituindu-ne Mamei Universale și lumii eterne? Naviga interogativ-stoic bătrânul Pliniu, atras în dogoarea focului de cenușă, spre Stabia. Cum e dincolo, povestește-ne cum e o iscodim …



Sonet

  Îmi ceri să-ţi scriu sonetu’ acestei zile – E-același cu al zilei ce-a trecut. Mi-e tot mai limpede: sunt mut! sunt mut! De-ncerc vreo două vorbe, ele mi le urlă-n auz un caporal, tu simţi cum put de-nfricoșarea unei limbi ostile? – cu părţile vorbirii bătrâne și debile bătute de uitare, împotmolite-n lut. Mă-nvârt …



Poemul săptămânii de Eugen Suciu

E și puțin snobism în orișice eșec N-ai știut niciodată să devii adult gloria difuză ai înrămat-o ca și mîndria nenorocită din inima spaimei eșecurile minuțioase pragmatic înrăit te-ai priceput la nasturi la strălucirea de mercur a coincidențelor și la cenușa ezitantă din urne ai calculat toate traiectoriile berzelor de pe miriști ai smuls cuvinte …



Chemarea lui Pan

aud vocea ta cum străbate coridoarele timpului prin labirintul de gînduri și hipnotice plutiri vocea ta în cadență citește poemul la vreme de frig și-nnoptare acolo departe la chemarea lui Pan se află în dans despletite naiade zeul Arcadiei străbate pădurea dumbrava cuprinsă-ntre cedri aici își adună copitele pentru ultimul somn



Poemul săptămânii de Vasile Dan

Alergînd pe aer Alergînd pe aer ca un biciclist te-am prins întîi de mînă de încheietură de degetul mic deși eu nu știam pe atunci mai nimic ca-n Micul Prinț de Exupéry îi fi tu cea de acum pocnind încet ca din arcuri ruginite la mers (deși în levitație cazi doar în sus) chipul tău …



Cineva

Cineva mi-a tras iarba de sub picioare și acum o taie cu un hârșâit de unealtă bine ascuţită. Aș putea să-l implor să nu se lase ademenit de blânda expansiune a mirosului de iarbă proaspăt tăiată, sau de hârșâitul melodios al uneltei. Dar, cum eu mi-am irosit moartea, apoi viaţa, merg acum nepăsătoare prin noaptea …