O elegie – lui Rilke Sunt zile cînd porţi ochelarii în spatele ochilor iar lumea e un puhoi de rouă în dimineţile cînd trandafirii sunt asasinii poeţilor acele zile trec repede și devin veșnice ca uitarea iar tu privești prin lacrimi picătura de sânge în petalele trandafirului dintr-o vază de cristal în care n-a mai …
work in progress „Să facem om după chipul și asemănarea Noastră…“ – Geneza …și s-au pornit. Doamne, nu vreau să fiu mare, ci neisprăvit. S-au pus să lucreze și să nu mai termine și lucrează și azi la mine dintr-o imaginație inepuizabilă, cu forțe și idei aidoma, imposibil de stăvilit. Totul este lucru continuu reînceput, …
Etajul 8 din 90 Poetului infatigabil, inefabil Ovidiu GENARU I. De multe ori m-am visat la Casa memorială ,,George Vasiliu – Bacovia“, în livadă autumnală metaf(t)izică II. Odinioară am fost un pătrat pe tabla de șah într-o partidă amicală Bacovia – Genaru III. Caii săreau gardul Casei Scriitorilor de la Neptun. Nărăvași, pregătiți să fie …
Întâlnirea de miercuri Noi așteptăm ziua de miercuri să ne depănăm amintirile, noi știm numele vechi ale piețelor și ale străzilor, pe toate. noi nu suntem nostalgici, noi am stat la coadă la pâinea pe cartelă, pâine de două kilograme tăiată în patru, sau opt. Noi stăm la o masă într-o cafenea, în ziua de …
Tot felul de întrebări De mii de ori, prin anii cei mulţi, mi-am pus tot felul de întrebări. Se tăcea mult după ele, mișunau abia pâlpâiri timide ori speriate, la capătul a tot felul de tuneluri. Dar încercam, totuși, să-l imit pre Domnul, îndrăznind să răspund eu mai întâi, de pildă, că sunt cel care …
Lumea de dinainte, lumea de-apoi Mergem spre lumea de dinainte. Noi sîntem în cea de apoi. În cea de dinainte chiar dacă te plictisești puțin și nu-ți lipsește nimic nimic erai prea singur fericit din naștere. Acum moartea camuflată peste tot și-n toate ne-a adunat laolaltă ne face cu atît mai vii cu cît sîntem …
Călătoria fantastică La ora cuvenită am ajuns toți în stația de autobuz, și cei care sunt, și cei care nu mai sunt, nimeni n-a întârziat, nimeni nu lipsea. Și toți eram bucuroși de reîntâlnire, ce surpriză plăcută. Și eram prietenoși unii cu alții, dispăruseră pe de-a-ntregul prăpăstiile care ne despărțeau altădată. Ne istoriseam cu însuflețire …
Rămîne din ce ai putea imagina despre moarte ceva de neimaginat, de exemplu, cum ai veni Tu și la venirea Ta s-ar înghesui multe să Te vadă și nu toate ar reuși, și nu ar sta să judece dacă drumul de parcurs e al lui Sisif sau e calea spre Golgota, cineva merge în față, …
Însoțire Lui Alexei Navalnîi Aș vrea să vin cu tine, Până unde mă lasă Cel care stă de pază, Pe țărmul dintre umbre. Însă pe mai departe, Rămâne rugăciunea Până ajungi cu bine. Numai aici sunt frigul, Prăpastia și prăpădul. Dar calea neumblată, De dincolo de fire, Pe careai apucato, Aduce vindecarea…
Pierderea vocii Eram un tânăr căruia i se îngrămădeau cuvintele în gură, iar vocea o aveam clară și plină de viață, de muzica sângelui sacru, căruia nimic nu-i scapă. Acum vocea mi se stinge ca un fier înroșit în apă. Vocea care-mi dicta poemele încă mă mai învață ce prețios e jetul clocotind de lavă, …
* La picioare adastă ceea ce cândva a fost drum, cale niciodată întoarsă, câine bătrân așezându-ți la picioare credința. Aurită e însă ziua, însorită fereastra deschisă spre-ntinsul din care se-ncheagă uitarea de sine. E un dar pe care-l primești, un răgaz poate nemeritat, împreunarea vieții tale cu lumea.
Toate lacrimile noastre sînt de acum o băltoacă fără identitate o apă sărată un ADN fără glorie „nămolul din care vom face un vas mai încăpător“ – puteam mai mult Spune tu Cu cîte trenuri ar trebui Să ne întoarcem în trecutul nostru? În cîte corăbii am putea Să ne ascundem Părul lăsat în frizerii? …