Cafeneaua La cafeneaua de jos, din piațetă, L-am urmărit c-o privire discretă. Prin aburii fini de cafea, Îl priveam atent cum servea. Îl cunosc poate de undeva? Se mișca printre mese tăcut, Îmi părea cineva cunoscut. La bar, o femeie ce fusese frumoasă, Bătea comanda pe casă. După trei minute sau două chiar, Punea cești …

În cer și pre pământ, vremuri de război Ca și în secolul precedent și în secolul acesta e vreme de război. Încât până și în ceruri sunt căutați, recrutați geniștii care să demineze Câmpiile Elizee, mai ales prin locurile unde se odihnesc geniile peste mormintele cărora cântă triste priveghetori unice ființe create de Dumnezeu a …

Din rătăcire Strânși între-atâtea mii de zvonuri, Ce ne-mpresoară ca o ceaţă, Cum ne ferim de îndoială Și cum ieșim din rătăcire? Poate acolo unde gândul Nu se grăbește să ajungă, Moare pe cruce Adevărul De care nu vorbește nimeni. Însă mai cruntă e tăcerea Ce ne-asurzește și ne-aruncă În haosul vinovăţiei, Din care n-am …

Tatăl meu De pe dealuri înalte cu plopi aurii dintr-un sat cu cărări bifurcate în nouri și fântâni mai adânci ca iadul coboară spre morocănosul oraș tatăl meu tânăr blestemat să fie mereu chiriașul odăilor mici ale periferiilor pe unde câinii latră la pisicile nopții Norocul nu i-a tăiat calea vreodată umbra lui s-a șters …

eroii mor fericiți Noi nu vom muri la Pompei atîta artă îngropată în cenușa din bucătărie Doamne care ai fost pătratul perfect cum sînt toate spitalele germane Nu vom fi priviți cu milă nici teamă de lumea de apoi Casele noastre lipsite de strălucire nu vor chema amintirea Prezentul e prea puternic se transmite în …

despre poezie ce mai iepure sperios poezia! ți-e și milă de ea dacă n-o înșfaci în clipa în care înțepenește înainte de salt − moartă de frică și într-un fel de extaz bolnav – pas s-o mai prinzi! nu n-o mai ajungi din urmă: e ca o locomotivă ieșind de pe șine deasupra unui vulcan

*** N-am visat nimic azi-noapte nicio cădere niciun chip straniu nicio pisică vorbind cu vocea celor plecați am dormit ca un pacient care înțelege că somnul e ultimul protocol înaintea uitării am dormit întins ca într-un sicriu căptușit cu ierburi iar dimineața pijamaua mirosea a lavandă așa miroase liniștea? în timp ce îmi beam cafeaua …

Moment cinetic Îți aduci aminte unde te-ai despărțit de tine la început? Și iar… Îți aduci aminte regăsirea ultima oară? Ai lăsat parcă un semn într-un poem, sub o temelie sub o piatră …și cum a mai fost după aceea? Îți aduci deodată aminte de acea despărțire astăzi, iarnă târzie: timpul sălbăticiei când omenirea pusă …

Dezvrăjirea umbrei 1. – Umbra mea însoțitoare Te întreb de ești tu oare Pata mea de întuneric În universul himeric Sau ești o pată de soare Ce mi-a căzut la picioare Cînd soarele-n față-mi bate Te-ntinzi leneșă în spate Iar cînd în ceafă îmi arde Mergi în față ca pe coarde Te-nvîrtești în jurul meu …

Virgo lui Mircea Mihăieș lupoaica și privirea ei sidefie pot oricând să mă sfâșie, să mă ucidă dar tocmai asta mă face s-o iubesc mai mult lucruri frumoase privesc prin ochii lupoaicei deslușesc forme în negrăit întuneric îmi văd existența ca pe o sinucidere îndelung exersată mă văd dansând ca lupul de stepă în locul …

La pădure Acum, cînd toamna-și sună iar clopotul de-aramă ies pe-nserat cu pușca vieții să-i iau vamă, poate un frag de sînge-n frunziș întîrziat, sau poate, ca fiertură, un iepure-mbumbat. Ci iată că, în față, sub pălăria roată, ciuperca ține-n grijă toamnă și iarnă-nceată. E, parcă, o balanță ce-mparte lumea-n două: viața în scăpare, moartea …

*** Viața este amanta morții Ceva ce nu vei cunoaște niciodată Poezia e o crimă pasională E un fel de sinucidere prin cuvinte De care nu mai poți scăpa Ca un laț ce se strânge pe gâtul tău Până când respirația ta se transformă În versuri pe care nu mai apuci Să le treci pe …