Moment cinetic Îți aduci aminte unde te-ai despărțit de tine la început? Și iar… Îți aduci aminte regăsirea ultima oară? Ai lăsat parcă un semn într-un poem, sub o temelie sub o piatră …și cum a mai fost după aceea? Îți aduci deodată aminte de acea despărțire astăzi, iarnă târzie: timpul sălbăticiei când omenirea pusă …

Dezvrăjirea umbrei 1. – Umbra mea însoțitoare Te întreb de ești tu oare Pata mea de întuneric În universul himeric Sau ești o pată de soare Ce mi-a căzut la picioare Cînd soarele-n față-mi bate Te-ntinzi leneșă în spate Iar cînd în ceafă îmi arde Mergi în față ca pe coarde Te-nvîrtești în jurul meu …

Virgo lui Mircea Mihăieș lupoaica și privirea ei sidefie pot oricând să mă sfâșie, să mă ucidă dar tocmai asta mă face s-o iubesc mai mult lucruri frumoase privesc prin ochii lupoaicei deslușesc forme în negrăit întuneric îmi văd existența ca pe o sinucidere îndelung exersată mă văd dansând ca lupul de stepă în locul …

La pădure Acum, cînd toamna-și sună iar clopotul de-aramă ies pe-nserat cu pușca vieții să-i iau vamă, poate un frag de sînge-n frunziș întîrziat, sau poate, ca fiertură, un iepure-mbumbat. Ci iată că, în față, sub pălăria roată, ciuperca ține-n grijă toamnă și iarnă-nceată. E, parcă, o balanță ce-mparte lumea-n două: viața în scăpare, moartea …

*** Viața este amanta morții Ceva ce nu vei cunoaște niciodată Poezia e o crimă pasională E un fel de sinucidere prin cuvinte De care nu mai poți scăpa Ca un laț ce se strânge pe gâtul tău Până când respirația ta se transformă În versuri pe care nu mai apuci Să le treci pe …

*** la urma urmei mare lucru să spui poezia m-a condus la Dumnezeu și să fie adevărat. nu e meritul meu, nici nu se vrea neapărat mai mult decât a-’ntâlni o firească deci grea în toată grația sa mirare de trandafir în aer de cimitir când te duc pașii vara într-o margine de sat – …

cineva ne-ndeamnă să uităm i-am așteptat cu mâinile legate și călușul în gură cu ochii arși și cuvintele înghițite pâine și sare nu mai aveam fuseseră duse departe în răsăritul de unde ne veneau întunericul frigul și moartea în celule înghețau zilele și nopțile anotimpurile unul după altul în gropi comune se albea pământul precum …

Numele Mi-a obosit numele! L-a ajuns trecutul din urmă. Cataloage de școală, acte de stare civilă, diplome, procese-verbale, coperte de cărți, fel de fel de pomelnice, trăgând prin toate după el umbra grea a sfințeniei cu care a ieșit din cristelniță. Să-mi fi dat și mie măcar o fărâmă! Eu i-am dat lui o droaie …

Bocancii Pe vremea când comunismul părea infinit îmi ieșeau degetele afară ca la Magritte prin bocanci – fiindcă adolescente și impetuoase ele creșteau peste noapte cât altele-n șase zile iar cizmarul din sat nu mai prididea să mi-i petecească (cocoșat peste o mică nicovală chiar pe podea adăugând bucăți de la alți bocanci sau chiar …

Acordeon abandonat mi-au mai rămas puține lucruri de spus le țin într-un buzunar mic niște monede ieșite din circulație (nu mai am nimic de cumpărat) puține asfințituri fără explicație puține văi în care am aprins focuri ar trebui să mai scriu ceva ce să nu se mai poată tipări ca un diagnostic indescifrabil pe care …

Scrisoare lui Marian Drăghici Cînd ocolești lumea, lumea te ocolește așa cum fac trecătorii cînd întîlnesc în cale o uliță plină de cîini, pe acolo nu trece nimeni, iar urmele lui Dumnezeu sunt adînci doar pe fața celui care se teme să nu se întîlnească cu El, deși îl caută doar prin cărțile pline de …

Spui Spui? Sau arăți? Datorii. Împrumuturi. Noi plăți. Poate că Asurbanipal să fi știut răspunsul urmărind pe hartă contururile unor țări de curând cucerite pergamente deja zdrențuite ale unor fantasme. Și totuși dacă desenezi ceea ce nu se poate descrie, cine-i de vină? Cine mituiește realitatea ignorându-i plasma curgând hialină tabuurile și tablele legilor ascunse-ntr-un …