Eu și comunismul



Cine e pentru?

Îmi răsună încă în minte, ca un refren obsedant: Cine e pentru? E cineva împotrivă? Se abține cineva? Cu unanimitate de voturi s-a hotărât… Aceste cuvinte rostite repede, cu silabe contrase sau omise, încheiau stereotip ședințele de partid din timpul comunismului. Ședințe întotdeauna inutile (din cauză că hotărârile erau luate dinainte) și organizate totuși pentru …



Furtul binefăcător

Un țăran bătrân, care într-o primăvară a lucrat trei zile la mine în livadă la curățatul pomilor, mi-a spus la despărțire: – În fiecare zi ați plecat cu treburi la București și m-ați lăsat singur. Puteam să fur multe din livadă și n-ați fi observat. Apoi a început, emoționat, aproape frisonat, o enumerare stranie: – …



Un personaj tragic

Am știut dintotdeauna că aventura vieții lui Nicu Ceaușescu, al treilea fiu al lui Nicolae Ceaușescu și al Elenei Ceaușescu, se va termina rău. Nu că aș avea aptitudini divinatorii, dar, familia­rizat cu literatura, îmi dau seama repede ce se va întâmpla în timp cu un per­sonaj, luând în considerare modul lui de a fi. …



8,50 metri pătrați

Am tresărit auzind-o recent pe o reporteră TV deplângând soarta unor deținuți înghesuiți, câte doi, în celule de 9 metri pătrați. Eu și soția mea am trăit ani la rând într-o cameră de 8,50 metri pătrați, aflată, e adevărat, nu în clădirea unei închisori, ci într-un bloc de locuințe. Și ne mai și bucuram că …



Au fost și momente frumoase

Am trăit, în cei cincisprezece ani chinuiți petrecuți de mine la Casa Scânteii, și momente frumoase. Se adunau acolo, prin forța împrejurărilor, nu numai activiști cu ceafa groasă și securiști cu nas subțire, ci și oameni de valoare: scriitori talentați, ziariști cu vocație de ziariști (în afara celor incapabili și manevrabili, preferați de regim), oameni …



Casa Scânteii, cimitir al tinereții mele

Casa Scânteii, construcție de o monumentalitate sumbră, ca un mausoleu, este brutal lipsită de grație, asemenea multor edificii mari concepute de comuniști (Universitatea „Lomonosov“ din Moscova, Palatul Culturii și Științei din Varșovia, Casa Poporului din București etc.). Zgârie-norii din New-York te fac să te gândești la un triumf al speciei umane, la o țâșnire a …



„Ridică-i țâțele!“

Tot ce e frumos se termină repede. Această cugetare de Guță Popândău mi-a venit în minte în 1974 când am aflat că se restrânge activitatea revistei Tomis (din lunară devine trimestrială) și că trebuie concediați ultimii veniți în redacție (printre care și eu). Tot atunci tatăl Domniței s-a îmbolnăvit de cancer pulmonar și Domnița a …