Focus



Criticul citit de scriitorii citiți de critic

Continuăm în numărul de față al revistei noastre discuția pe marginea „Istoriei critice a literaturii române” de Nicolae Manolescu prezentând opiniile exprimate de câțiva dintre scriitorii prezenți în această sinteză-eveniment a literaturii noastre. În numărul de săptămâna viitoare, vom încheia această dezbatere cu o anchetă culturală la care participă critici și istorici literari.   Marta …



„…revăzută și revizuită”

Apariția celei de a doua ediții a Istoriei critice a literaturii române (Cartea Românească, 2019) nu înseamnă o simplă reeditare: semnificația ei se descifrează treptat. Realizarea acestei a doua ediții a cărții a implicat curaj auctorial, muncă sisifică și, firește, șansă. Cât privește șansa, ea nu s-a arătat până acum favorabilă marilor istorii ale literaturii …



Istoria literaturii române, așa cum a fost

Sunt mai multe motive pentru care o a doua ediție a Istoriei critice a literaturii române, opera care încununează cariera de critic a lui Nicolae Manolescu, se impunea. Mai întâi, pentru că a trecut mai bine de un deceniu de la prima ediție. Un deceniu în care literatura română a evoluat sau, în tot cazul, …



O istorie canonică (I)

La unsprezece ani de la prima ediție din Istoria critică a literaturii române (și la cinci de la Istoria literaturii române pe înțelesul celor care citesc), Nicolae Manolescu publică un nou tom critic și istoriografic: ediția a doua, „revăzută și revizuită”, a celui mai ambițios proiect canonic privind literatura română în întregul ei, după Istoria …



Arta sintetizării rapide

S-a recunoscut în general faptul că Nicolae Manolescu este cronicarul literar numărul 1 al țării, că decenii la rând, în timpul comunismului, dar și după 1989, a funcționat ca o instanță a bunului-gust. În această calitate a făcut – și continuă să facă și în prezent – mari servicii literaturii române, întâi opunându-se ideologizării ei …



Istoria criticului

În ultima vreme, simt nevoia să tot repet că și criticul literar e un scriitor ca toți scriitorii, atâta doar că se sforțează mai mult decât ceilalți să-și costumeze în obiectivitate subiectiva situare față de lume (în cazul lui, lumea fiind literatura celorlalți). Asta nu înseamnă că nu va fi citit cu tot atâta severitate …



Epifanie și hierofanie

Poezia și proza au avut trasee divergente de receptare, în cariera lui Gabriel Chifu. Poezia a fost bine primită încă de la debutul recompensat cu Premiul Uniunii Scriitorilor. Proza, în schimb, a parcurs un drum lung până la a fi acceptată la același nivel cu poezia. Practic, până la Punct și de la capăt (2012), …



În Grecia eternă

Când un poet autentic scrie și romane, comentatorul său devine prudent: cele două forme literare sunt atât de diferite una de alta, încât poetul-romancier pare pândit de o schizofrenie creatoare. Romancierul Gabriel Chifu, făcându-i concurență poetului omonim, stârnește un interes legitim; a devenit autorul care scrie „la două mâini” cu succes comparabil. Oprindu-ne la romane, …



Mica Românie de pe insula Noima

Păstrînd formula largă a realismu lui magic, pe care a exersat-o cu strălucire în Ploaia de trei sute de zile și Punct și de la capăt, Gabriel Chifu construiește în În drum spre Ikaria (Editura Art, 2019) un roman complex, structurat pe mai multe nivele care se întrepătrund, creînd, în jurul protagonistului său, textura densă …



Între Noima și Ikaria

Este surprinzătoare reinventarea ca redutabil romancier a unui poet apreciat cum este Gabriel Chifu, cu atât mai mult cu cât lirismul nu-l urmează nicio clipă în roman, ca și cum scriitorul ar duce două vieți paralele, separate. Trebuie spus că acest lucru face bine deopotrivă poeziei și prozei sale. Ultimul roman, În drum spre Ikaria …