Focus



În contra nimicnicirii de neam și limbă

Scriind de-a lungul anilor despre cărțile lui Ioan-Aurel Pop, am remarcat de fiecare dată eleganța limbii sale și claritatea argumentelor, mereu de bun-simț și atent documentate. Tot scrisul său, fie el academic ori eseistic, este rodul unei îndelungi meditații, al ruminării datelor acumulate în numele unei curiozități intelectuale ardente și al unei nobile stări de …



Focus: „O viață”. Călătorie spre țara pierdută

Poezia lui Gabriel Chifu din O viață. Pagini dintr-o epopee efemeră (Editura Junimea, 2020), ca și romanul În drum spre Ikaria, trans-figurează căutarea febrilă a spațiului ființial, în ficțiunea unei insule netrecute pe vreo har tă, unde coboară îngerii pentru a salva pe oamenii care merită sal vați și, deopotrivă, în (auto)ficțiunea propriei ființe, în …



Focus: „O viață”. Elegia timpului care a devenit trecut

S-a mai observat, de către critici, prezența unui anume arghezianism în textura poeziei lui Gabriel Chifu. Poetul însuși, adept al sintezei, al deschiderii către o pluralitate de modele, a revenit adesea, în ultimul timp, asupra reperului Arghezi, pe care-l consideră pe bună dreptate drept cel mai important poet român al secolului XX. Însă, dincolo de …



Focus: „O viață”. Căderea

La sfârșitul romanului În drum spre Ikaria (Editura Art, 2019), cei doi profesori, Mic și Maxim, se înalță la cer. Pe parcursul anchetei medical-psihologice pe care au condus-o când cu naivitate, când cu o rigoare plină de trufie, ei își asumaseră rolul de Mari Judecători ai unei societăți aflate în pragul disoluției. Din pleiada de …



Focus: „O viață”. Viața unui poet

Un poet premergător optzeciștilor mi se pare a fi Gabriel Chifu, cronologic, dar și tematic, prin directețea confesiunii autobiografice, dar, simultan, cu un picior în universul șaptezecist, cu proiecte și proiecții metafizice. Oricum, oricând, îl prefer unor autori mizând pe un soi de pseudo-bacovianism, descriindu-și lipsa de aderență la frumusețea lumii din jur, cu meticulozitate. …



Focus: „O viață”. Unde ești, copilărie…

Există câteva teme constante în poezia lui Gabriel Chifu, de la Însemnări din ținutul misterios încoace, pe care le regăsim și în O viață. Pagini dintr-o epopee efemeră (Editura Junimea, 2020), cel mai recent volum al său: dragostea, degradarea fizică legată de vârstă, cu alte cuvinte, metamorfoza ființei umane trăită ca inevitabilă experiență intimă, revizitarea …



Focus: „O viață”. O istorie a eului

O viață. Pagini dintr-o epopee efemeră – câteva precizări, probabil inutile, despre facerea cărții Am scris această carte stăpânit de un sentiment puternic și foarte clar conturat: era ca și cum, scriind, viața s-ar fi mutat din trup în textul ce tocmai se năștea. Trăiam scriind. Capacitatea de a rămâne viu, de a-mi păstra o …



Un organicist într-o lume formalistă

Noul volum al lui Sorin Lavric, intitulat Defazarea sufletească și alte eseuri, evidențiază, mai mult chiar decât precedentul (și mult-hulitul) Decoct de femeie, singularitatea autorului în cadrul discursului filosofic românesc de azi. O singularitate care începe chiar de la refuzul filosofiei ca atare, începând cu mărcile ei exterioare (ariditatea discursivă, aparența sofistică, absența conținuturilor intuitive …



În răspăr

După o carte controversată, Decoct de femeie (2019), Sorin Lavric revine cu un volum în care sunt cuprinse texte publicate, conform notei lămuritoare, în România literară și „Idei în dialog”. Criteriul de selecție pentru Defazarea sufletească și alte eseuri a constat în condiția „afectivă” a textelor eseistice, autorul luând distanță față de filosofii „incapabili să …



Despre minciună și efectele ei

diferența dintre eseistică și gazetărie nu constă, așa cum ar putea crede unii, în obiectul lor. Încă de la Rémy de Gourmont – unul dintre creatorii indiscutabili ai genului, în epoca modernă –, eseiștii se ocupă adesea tot de „chestiunile momentului”, cele care constituie, prin tradiție, apanajul gazetarilor, nu doar de cele „abisale”, filosofice sau …