Interstiții



Un pronume buclucaș

Dicționarele Robert sunt considerate ca fiind „de stânga“. Un rol important l-a jucat aici cel care a fost, ani de zile, sufletul întreprinderii, eminentul lexicograf Alain Rey, care repeta insistent că dicționarul nu trebuie să reflecte limba unei elite, ci limba în toată diversitatea ei. Cu siguranță însă că Alain Rey nu-și imagina că acest …



Călătorii literare și nu numai

Câteodată, comentatorului îi surâde șansa: dacă în urmă cu două săptămâni recenzam cartea lui Compagnon, în care marele critic face elogiul gândirii libere, asocia tive, al „vagabondajului“, iată că am dovada că, atunci când inteligența se întâlnește cu talentul, acest „vagabondaj“ ce pare capricios dar este în fapt atent controlat duce la reușite admirabile: e …



Ieșirea din scenă

În mediile universitare și printre amatorii avizați de literatură numele lui Antoine Compagnon este binecunoscut. Născut în 1950, părea să se dedice carierei de inginer (a făcut École Polytechnique) numai că și-a dat seama (la timp, adaug eu) că vocația lui este literatura. Admite el însuși că este un „autodidact“ în ce privește studiile literare. …



Casele scriitorilor

Ideea i-a aparținut lui Jean-Louis Hue, fostul redactor-șef de la „Le Magazine littéraire“ (publicație care nu mai există, întrucât a fost „înghițită“ de revista „Lire“): el i-a propus lui Évelyne Bloch-Dano să țină o rubrică în care să prezinte vizitele pe care le făcea la casele în care au trăit scriitori. A rezultat din această …



Filmul unui masacru

Mi s-a întâmplat, în câteva rânduri, să văd anumite filme în condiții deosebite. Către sfârșitul anilor ’70, am mers vreo 8-9 zile în Polonia, singura călătorie în care m-a trimis Uniunea Scriitorilor pentru, ați ghicit, « schimb de experiență ». La Cracovia am reușit, grație ghidului și translatorului nostru, un tânăr simpatic pe nume Marek, …



Parisul americanilor

Greu de găsit omagii mai entuziaste decât acelea pe care o serie de scriitori americani le aduceau, în prima jumătate a secolului trecut, Parisului. Steinbeck declara că, la Paris, e parcă sub puterea unei „vrăji“. Henry Miller avea permanent orașul în minte și îl numea „buricul universului“, adăugând: „E preferabil să fii cerșetor la Paris …



Încă o mărturie din infern

Se știu astăzi multe lucruri despre ororile petrecute în China comunistă, despre Mao s-a spus că este cel mai mare criminal din istorie. Dar, oricât de clar ne apare tabloul de ansamblu, mărturiile individuale rămân prețioase și dau acea notă de autentic, de experiență trăită, care lipsește – prin forța lucrurilor – din studiile cercetătorilor. …



Un personaj enigmatic

L-am regăsit pe Boris Holban în volumul recent apărut sub coordonarea lui Adrian Cioroianu: A fost odată ca niciodată: Partidul Comunist Român (Polirom), îndeosebi în capitolul scris de Corina Doboș și intitulat Bonjour Paris!. Comuniști români în Franța, 1927-1945. Cazul Afișul roșu și implicarea unor ilegaliști din România“. Se impune, înainte de toate, o scurtă …



În oglindă

Cum n-am ținut niciodată jurnal, am încercat – ca să-mi satisfac eventualele puseuri narcisiste – să aflu cum sunt văzut în jurnalele altora. Am găsit câteva situații interesante dar, firește, câmpul investigației mele era redus. L-am lărgit adăugând alte jurnale care n-aveau legătură directă cu persoana mea dar grație cărora puteam să mă consacru unor …