Despre Paris s-au scris biblioteci întregi și există autori care s-au consacrat exclusiv (mai pot să evit clișeul ?) „orașului-lumină“. Printre aceștia din urmă, Gilles Schlesser (n.1944) este un nume important. E adevărat, a publicat și romane, dar ele nu sunt pe măsura cărților despre Paris, un oraș pe care l-a străbătut la pas și …
Da, recunosc, am avut momente când șansa a fost de partea mea. Și când eram pe punctul de a dobândi o notorietate la care nu aspirasem și care era de fapt rodul întâmplării. Aș numi fenomenul acesta notorietate prin ricoșeu. Mă voi explica imediat. În decembrie 1971, în mod miraculos, am primit o bursă de …
La începutul anilor ’90, un scheci al grupului Les Inconnus (cel care ne-a dat cea mai completă, mai subtilă și mai plină de haz radiografie a Franței acelei epoci) punea în scenă un personaj bărbos, artist plastic avangardist, care se prezintă drept „refugiat politic argentinian dar și refugiat politic român“ („e interesant să fii dublu …
Istoria lumii trece prin Paris (L’Histoire du monde passe par Paris, Flammarion, 2025): un titlu – frumos – care nu-și găsește decât o destul de mică acoperire în text. Într-un scurt cuvânt introductiv autorul, François Reynaert, precizează că e vorba despre emigranții a căror experiență pariziană, mai lungă sau mai scurtă, a avut o influență …
Corespondența lui Proust pare să fie o mină inepuizabilă: a apărut acum, în îngrijirea lui Pascal Fouché, un volum de Scrisori regăsite, 1912-1922 (Lettres retrou vées, Gallimard, 2025). „Inepuizabilă“ nu e o figură de stil: să ne amintim că americanul Philip Kolb a publicat, între 1971 și 1993, nu mai puțin de 21 (douăzeci și …
Ce mănâncă și cum mănâncă dictatorii? Sunt întrebările pe care și le-a pus un reputat gazetar, Christian Roudaut, într-o carte apărută în urmă cu aproape cinci ani, dar care și-a păstrat nealterat interesul: À la table des tyrans (La masa tiranilor, Flammarion). Personajele de care se ocupă autorul sunt Mao, Hitler, Stalin, Bokassa, Ceaușescu, Saddam …
Întâmplarea face ca, în această perioadă când se discută intens despre predarea literaturii, să-mi cadă în mâini o carte pe care, în mod normal, aș fi frunzărit-o din pură curiozitate: Experiența literară (L’expérience littéraire, Éditions de l’Obsevatoire, 2025). Autorul, François Taillandier, s-a dovedit a fi foarte prolific, a publicat multe romane și aproape la fel …
Născut în 1970 în Algeria, Kamel Daoud a ales să scrie în franceză pentru că, spune el, limba arabă este capturată, fetișizată, politizată de către ideologiile dominante. A colaborat la un important ziar algerian (pe care o vreme l-a și condus), Le Quotidien d’Oran. Din 2014 este editorialist (foarte apreciat) la săptămânalul Le Point. Tot …
Pasărea pe limba ei piere!… Aproape toate argumentele cu care Cosmin Popa arată, în Economie, corupție și politică în România lui Nicolae Ceaușescu (Corint, 2025), cum a agonizat și a sucombat societatea „multilateral dezvoltată“, se bazează pe… documente de partid, în principal pe arhivele CC al PCR. E acolo, într-adevăr, o mină de informații pe …
O bună prietenă din străinătate, care îmi știe gusturile și curiozitățile literare, mi-a trimis o carte intitulată Femeile care citesc sunt periculoase. E o carte mai veche, a apărut acum aproape două decenii dar a fost reeditată în mai multe rânduri, ultima oară la Editura Flammarion. Autori – Laure Adler și Stefan Bollmann. Titlul este …
În anii când „Noua Critică“ ocupa o poziție dominantă, s-au purtat dezbateri aprinse pe marginea unei întrebări ce riscă să pară astăzi insolită: „Poate fi predată literatura?“. A fost și tema unuia dintre coloc viile de la Cerisy, ale cărui lucrări au format materia unui volum coordonat de Serge Dou brovsky și de Tzvetan Todorov. …
Mă repet, dar nu am altă variantă. Va fi vorba aici tot de perioada pe care am petrecut-o la Paris, când am predat la INALCO, între (un plus de precizie pedantă nu strică) noiembrie 1991 și septembrie 1997. Perioadă fastă pentru mine, din motive evidente. Pe lângă obligațiile didactice (unde aveam o anume libertate, am …
