Apropieri



Ion Mureșan și boala uitată

Un bărbat își vizitează prietenul. Cel din urmă are o fetiță care desenează mult, iar părinții notează titlul pe spatele colilor. Împrietenit cu fetița care nu știe să scrie și să citească, musafirul asistă la spectacolul prezentat de micuță, care-i arată, firește, de fiecare dată, colecția ei. Numai că, la un moment dat, verificarea de …



Legăturile primejdioase

Fără a neglija marii critici români, francezi sau anglo-saxoni de ieri și de azi, se poate scrie mult și bine despre Nicolae Manolescu. Monografiile și studiile ample dedicate criticului au intermediat nivelurile metodei, limbajului și viziunii scriitorului. Autoritatea lui, cu bune sau radicale problematizări, lasă totdeauna ceva decisiv la întâlnirea cu cititorul. O bună așezare …



Panorama comunismului în Basarabia

Despre Moldova oricine poate să spună câte ceva. Îndeobște, cam același lucru. Basarabia e realitatea față de care afișăm suprasentimente și cele mai puține fapte. Cu istoriile paralele în bună parte din secolul trecut, n-am reușit să înțelegem deplin ce s-a întâmplat dincolo de Prut. Istoriografia românească a avansat cu scanarea totalitarismului; în orice caz, …



Pamfletul, mistificarea și anestezia

La o virtuală bursă a satirei în proza actualității, Cătălin Mihuleac are cota cea mai însemnată. Fardate într-o manieră ironistă până în 2012, umorul negru și comicul lui Mihuleac se frământau în aluatul narațiunii moraliste și butaforice, din care tragicul suprarealist și absurdul remizau pe termen lung. Cătălin Mihuleac e un artist al montării comicului …



Ioan Petru Culianu și eriniile formatoare

Până astăzi, Ioan Petru Culianu rămâne captivul unei înțelegeri aproximative. Cum-necum, el a fost expediat într-o zonă gri în care, din câte îmi dau seama, fiecare disciplină și-l pasează. Literatura – filosofiei, filosofia – științei, știința – literaturii și așa mai departe. Ezitante, niciuna nu și-l asumă până la capăt. Gândiți-vă numai la literatura lui …



Avocatul oaselor

Optimiștii din întuneric te fascinează sau te îngrozesc. N-am în vedere obidiții dostoievskieni, nici extravaganții solicitanți ai lui Huysmans. Nici pe departe. Mă gândesc la cei în stare să mimeze nebunia pentru a-și ascunde adevărata vocație. Nucleul ființei lor elementare. Din smerenie ori pur și simplu ca stare de protecție, indivizii de soiul acesta înalță …



Nostalgiile însuflețite

Vă propun următoarea judecată: întotdeauna trecutul îndepărtat se recitește, cel apropiat și prezentul se citesc mereu cu un scop. Firește, spun lucruri banale, însă ce faci când tot sensul unei vieți crește numai prin relectură? Dan C. Mihăilescu se afiliază unui asemenea club select de cititori. Nu doar din vocație, ca până nu de mult. …



Șapte realități

Departe de a fi un scriitor productiv, Vitalie Ciobanu se întoarce la literatură ca într-un paradis amânat. Exilat în publicistică, el n-a lăsat prea multe ferestre spre ficțiune. Când le deschide, alege calea eseului, publicisticii sau memorialisticii. Evaluat îndeaproape, Vitalie Ciobanu e un om norocos: deși a scris puțină literatură, s-a aflat mereu în prim-plan. …



Sărbătoarea obligatorie

O dată ajunși în România, scriitorii basarabeni nu au trecut cu ochii închiși peste istoria Moldovei. De la Iulian Ciocan, Liliana Corobca, frații Vakulovski, Savatie Baștovoi și Galaicu-Păun la Tatiana Țîbuleac și ceilalți. Din fericire, destui. Nu fără oarecare ambiție anarhică, Dumitru Crudu miza pe fracturism pentru a se așeza, tot mai confortabil, în fotoliul …



Apocalipsa ilfoveană

De la F încoace, romanul rural arăta secătuit, iar patologicul și suceala originale se pierdeau în redundanțe. Abia cu 8 al lui Tudor Ganea putem vorbi despre reactualizarea lor. Nu cu mult înainte, Ciprian Măceșaru, în Trecutul e întotdeauna cu un pas înaintea ta (2016), prezenta bucățile alterate ale satului actual; de care vrei să …