A-i citi pe Vlahuţă şi Hogaş în răspăr, strădu­indu-te a le găsi contrastele, e un act de răbdare livrescă. Cu atît mai mult cu cît România pitorească şi Pe drumuri de munte au patina unor texte desuete, pe litera cărora s-a aşezat un praf de indiferenţă colectivă. E cum ai deschide un cufăr cu vechituri …

Cine are viaţă lăuntrică nu poate să nu ţină jurnal. Cu cît petreci mai mult timp fierbînd în suc propriu cu atît impusul de a-ţi nota fierberea creşte. E ca o dospire al cărei sediment trebuie să se aşeze undeva, drept consecinţă a arderilor interne. Un soi de depunere al cărei strat creşte pe măsură …

Prins într-o formulă succintă, Radu Iliescu e un afierosit sarcastic, în fiinţa căruia credinţa pîlpîie sub forma pietăţii faţă de textele scare. Altminteri, un pios cu mai puţină evlavie faţă de Biserică şi un cîrtitor cu mai sleită abnegaţie faţă de semeni cu greu poate fi găsit. Insul e un nemulţumit sadea, genul de ciufut …

Dacă vreţi un pedant bonom la care mania scrisului să se fi altoit pe o căpoşenie de ordin simandicos, îl veţi găsi în persoana lui Cornel Nistea. Insul e incorigibil sub unghiul tenacităţii cu care urmăreşte cele trei calităţi fără de care, în opinia lui, un text nu trece proba literară: cursivitatea, claritatea şi simplitatea. …

Sunt oameni cărora excesul de rațiune le face viața un chin, retezîndu-le inițiativa și parali­zîn­du-le voința. În cazul lor, ar­gumentele logice sunt o pacoste ce riscă a le înăbuși intuiția. De aceea, cu cît reflectează mai mult la o situație cu atît șansa de a greși crește. În schimb, dacă trec direct la fapte fără …

Keyserling e greu de digerat, dar nu pentru că ar fi dificil, ci pentru că scrie pletoric, lungind pînza retorică pînă la pargul diluării expresiei. E trăsătura izbitoare a acestui vizionar: neputința de a-și strînge sintaxa pînă la forma lapidară a cîtorva gînduri directe. E de prisos a-i căuta fraze memorabile sau tăieturi aforistice, întrucît …

Un Garabet Ibrăileanu în postura de moralist, vituperînd pe seama tarelor umane, e un spectacol cu neputință de ocolit, chiar și numai pentru verva tăioasă cu care își aruncă răutățile în pagină. Criticul nu are duioșii de susurat și nici indulgențe de împărțit. E malițios, mușcător și încîntător de sagace. Își tratează semenii așa cum …

Scrise în timpul exilului în Corsica (41-49 d. Hr.), cele două dialoguri sunt o mostră de curat defetism. Izgonit de împăratul Claudiu sub acuzația de a fi săvîrșit un adulter cu Iulia Livilla, nepoata purtătorului de coroană, Seneca îndură o claustrare de opt ani pe o insulă a cărei tihnă i se prelinge în vine. …

E dureros, dar adevărat: Keyserling e un vizionar căruia îi lipsește concizia, genul de clarvăzător aflat în neputința de a-și tăia pofta perorației. Simți de la o poștă că are adîncime, numai că adîncimea și-o risipește într-o pletoră de divagații neînfrînate, ca într-o cursă în care e îndeajuns să rostească prima digresiune pentru ca din …