Cronica ideilor

Proză de idei

E un prilej de uimire ca, urmărind cum un filosof scrie proză, să constați că intenția lui de a face epică îi este trădată de impulsul de a lega idei. Oricît s-ar strădui să lase narațiunea să curgă liber, ea este sabotată de obiceiul tiranic de a profera argumente. Și cu cît se străduiește să …

Encomie fără euforie

Cu un șir de vocale al căror iz oriental ți se întipărește în minte grație amestecului de aliterații în care satîrul capuchehaiei se amestecă cu mirosul de icre al cherhanalei, Pavel Chihaia e un nume cu răsunet minor în cultura română. De vină nu e atît lipsa înzestrării, cît mai degrabă caracterul a cărui fixație …

Tîrgul de vechituri

Cînd o temă deprimantă e descrisă pe ton mucalit, rezultatul e un volum precum Depozitul de bătrâni. Cele 11 bucăți de proză sunt tot atîtea scheciuri cu temă fixă: o suită de personaje decrepite își contemplă mizeria vîrstei și nu o pot face decît plîngînd pe seama tinereții pierdute. Spectacolul e rupt dintr-un ospiciu înțesat …

Episoade teribile

Dacă fiecăruia i se întîmplă după temperamentul pe care îl are, atunci detenția lui Ion Diaconescu a semănat cu o adăstare monotonă în matca unor episoade prozaice. Lipsit de imboldul de a ieși în față spre a da tonul, firea lui retrasă și-a pus pecetea pe anii de pușcărie, pe care i-a străbătut fără a …

Sinteză documentară, cu legi obiective

Oricît de mult i-ai îndrăgi pe nemți, nu poți să scrii o cronică despre istoria sașilor din România fără o strîngere de inimă. E cum ai cînta un prohod la dispariția unei minorități din a cărei noblețe s-au ridicat cele mai frumoase orașe din România. Iar dacă te oprești asupra ultimului secol din istoria sașilor, …

Pierderea simțului critic

Că pe intelectualii occidentali i-a legat o simpatie durabilă față de bolșevism nu ne mai miră demult, în schimb pragul epidemic pe care l-a luat această simpatie ne ia piuitul. Putem vorbi de un fenomen de masă căruia volumul lui Sesardic îi descrie în amănunțime trăsăturile. Și aici nu e vorba de cazuri notorii, ca …

Calofilul mehenghi

Cu Valeriu Gherghel s-a întîmplat ceva bizar: dintr-un studios cu mină serioasă a ajuns un năzdrăvan pus pe glume. E drept, încruntat nu a fost niciodată, cu atît mai puțin încrîncenat, mina lui obișnuită avînd ceva din politețea blîndă a unui domn cordial, a cărui principală grijă era să nu irite pe nimeni. Așa se …

Pedagogul viager

Cînd alegi o vorbă veche spre a-i căuta obîrșia, nu trebuie să te aștepți la minuni în privința descoperirii unor nuanțe noi. Terenul e răscolit, distincțiile sînt obosite și un aer de blazare domnește peste înțelesuri. E cum ai desțeleni un cîmp în care, cu mult înaintea ta, alți interpreți și-au înfipt plugul. E cazul …

Contele cu ifose mistice

O regulă draconică spune că un gînditor te tulbură cu atît mai mult cu cît știe mai puțină filosofie. Cu cît se arată mai străin de jargonul disciplinei cu atît șansa de a-ți răscoli așteptările crește. Cauza stă în rutina de rău-augur pe care schemele clasice i-o întipăresc pînă la a-i ucide nervul inspirației. Cine …

Pragul umilinței

Există un prag al suferinței sub care viața nu mai merită să fie trăită? Întrebarea pare picată din cer, mai ales acum, într-o epocă din al cărei repertoriu de emoții suferința e izgonită sub motiv că ar fi o temă stînjenitoare. S-o formulez în alt fel: există o treaptă a umilinței din care, dacă ai …