Închei în paginile de față schița începută în cele două numere precedente, oprindu-mă la Evoluția ideilor și Etapele exegezei. Acesta este nucleul unui text mai lung și mai tehnic despre viața și opera lui Ioan Petru Culianu (IPC) care va fi publicat în volum spre finele anului (la Editura Polirom). Evoluția ideilor Am spus cîndva …
II Schița începută săptămîna trecută continuă aici cu două secțiuni: Viețile antume și Viețile posibile. Ultimele două secțiuni rămîn pentru săptămîna viitoare: Etapele exegezei, Evoluția ideilor. Viețile antume Cea mai cuprinzătoare și mai autorizată biografie a lui Ioan Petru Culianu (în continuare, IPC) a fost dată pînă acum de sora sa, Tereza Culianu-Petrescu, și a …
Ultimul portret al lui Ioan Petru Culianu este o fotografie făcută pe 20 mai 1991, cu o zi înainte de tragicul său sfîrșit. Ni-l arată la masa de lucru, avînd în fundal biblioteca de uz curent, în biroul său de la Divinity School, Universiy of Chicago. Culianu ne privește serios, cu ochelarii atîrnînd de un …
Despre Jacques Ellul aveam imaginea unui marxist travestit în misionar creștin, genul de ateu lovit de damblaua de a crede în accentul implacabil al legilor economice, dar nu oricum, ci sub patrafirul pocăinței hristice. Asemenea gînditori își fac o manie din invocarea pîrghiilor infailibile care împing istoria spre un singur deznodămînt, cel al întronării mîntuitoare …
Născut sub o zodie prielnică, Albert Camus primea Nobelul în Literatură în 1957, dar, cum avea el însuși să mărturisească la Stockholm, în cadrul ceremoniei de decernare, simțea prea bine că nu-l merită. În plus, nu avea decît 44 de ani, vîrstă de-a dreptul fragedă pentru un premiu care, potrivit cutumei, avea darul de a …
Lactanţiu e apologet, adică jumătate de creştin de-a călare pe jumătate de păgîn, în virtutea unei încrucişări bizare: în pielea barbarului cu convingeri politeiste s-a înfipt căpuşa credinţei bolînde în învierea lui Iisus. Un asemenea barbar stă cu un picior în filosofia greacă şi cu celălalt în literatura latină, arta lui fiind de a le …
Curtoazia de a-ți elogia profesorii ține de o cutumă inveterată în spațiul universitar, iar interbelicul nu duce lipsă de volume mustind de encomii închinate dascălilor de prestigiu. De pildă, în 1938, logicianului Ion Petrovici colegii i-au dedicat un ditiramb intitulat Omagiu profesorului Ion Petrovici, în paginile căruia Camil Petrescu, la insistențele lui N. Bagdasar, a …
Sunt scriitori cărora literatura, în ciuda rolului beletrist de desfătare a gustului, nu le mulțumește pofta de mistere pioase. O umoare dornică de trăiri subtile le șoptește că răsfățul estetic nu e îndeajuns. Și atunci pornesc în escapade fistichii prin meandrele obscure ale tradițiilor orientale. Sătui de tropi amăgitori, ei vor gustul cert al tainei …
A te bucura de savoarea unui vin nobil e trăire estetică? Iată obsesia în jurul căreia se învîrt eseurile din volumul O mare de vin și un strop de filosofie, pentru a cărui alcătuire coordonatorul Fritz Allhoff a adunat opiniile a peste 20 de autori aflați în cunoștință de cauză. Prin „cunoștință de cauză“ înțeleg …
E un abuz ca, vorbind despre Montaigne, să-l categorisești drept filosof în sens tare. Francezul nu are patima schemelor abstracte, cum n-are nici înclinația ca, descărnînd lumea, s-o reducă la scheletul unor concepte seci. Iar a-l tămîia drept „cel mai mare filosof al Occidentului iudeo-creștin“, cum face Michel Onfray în prefața Eseurilor (în noua traducere …