Nuanțe

Știm, înțelegem ce am făcut?

Mă întrebam, data trecută, dacă povestea vieții fiecăruia dintre noi ne spune într-adevăr cine suntem. Citam răspunsul negativ: „eu nu sunt viața mea“. De fapt ar fi trebuit să nuanțez aceast răspuns. Faptul că nu suntem exact ce facem și prin ce trecem nu înseamnă că nu avem nimic de a face cu biografia noastră. …

E această poveste într-adevăr despre mine?

Iată întrebarea pe care, în drama lui Grillparzer, și-o pune Medeea, eroina născută în Colhida și ajunsă în Grecia ca soție a seducătorului Jason, după ce îl ajutase să cucerească prețioasa lână de aur. Jason însă, căruia acum i se oferă mâna Creusei, prințesa Corintului, o părăsește pe „barbara“, pe străina Medeea. Tatăl acesteia, domnitor …

Eu și viața mea

Ne întoarcem deci la Lâna de aur, trilogia în versuri de Franz Grillparzer, care se petrece demult și departe, la început în Colhida, pe malul oriental al Mării Negre, țară considerată „barbară“ de călătorii greci. Frumoasa, pasionata Medea, fiica regelui Colhidei, inițiată în arta magiei, se lasă fermecată de tiradele lui Jason, conducătorul Argonauților veniți …

Ce facem și ce vrem

Înțelegem prin ce trece Effi Briest, personajul de care vorbeam rândul trecut, pentru că ea aparține unei lumi asemănătoare cu cea în care trăim și noi, cititorii, o lume a ocupațiilor și grijilor cotidiene, a greșelilor destul de obișnuite și, la sfârșit, a unei împăcări lăuntrice ale cărei ecouri au un sunet familiar. Cu toate …

Neliniște

Personajele despre care vorbeam rândul trecut, Jean Valjean în Mizerabilii de Victor Hugo și Effi Briest, protagonista romanului lui Theodor Fontane, ne propun două imagini cu totul diferite ale raporturilor dintre oameni și viața lor. Dorind întotdeauna să facă numai binele, Jean Valjean respectă, spuneam, cele mai nobile norme morale, fără să-i pese dacă deciziile …

Întâmplarea

Cum am văzut rândul trecut, odată ce Jean Valjean, în Mizerabilii de Victor Hugo, se hotărăște să devină onest și generos, el nu-și mai schimbă felul de a fi. Hotărârile și, deci, acțiunile lui vor respecta cele mai nobile norme, chiar dacă persoana lui va avea de suferit. Știind bine ce vrea, el vrea ce …

De necrezut?

Ne întrebam, rândul trecut, de ce în literatură întâmplările greu de crezut ne atrag, uneori chiar ne conving. O simplă privire a fetei pe care o iubește îl face pe tânărul plin de sine din romanul Crimă și pedeapsă de Dostoievski să renunțe la ideea că el, numai el, e mai presus de legile de …

Ecouri (II)

Ne întrebam în articolul anterior dacă într-adevăr ne lăsăm convinși de ce se întâmplă în romane, piese de teatru sau filme. Nu în toate, ci măcar într-unele din ele. Luasem câteva exemple celebre, dar greu de crezut. Într-unul din ele, un june plin de sine, spuneam, ucide fără motiv o femeie mai în vârstă. Poliția …

Ecouri

Ce se întâmplă când citim un roman sau când vedem o piesă sau un film, la teatru, la cinema sau la televizor? Credem ce ni se povestește sau ni se arată? Chiar dacă asistăm la acțiuni care, la drept vorbind, n-aveau cum să aibă loc? Într-o familie legendară, tatăl, rege și comandant într-un război departe …