Nuanțe

Un ideal amețitor, continuare

Am văzut că în romanul Floarea albastră de Penelope Fitzgerald (1995), Friedrich von Hardenberg, viitorul scriitor romantic Novalis, deocamdată numit Fritz în familie, este student la Iena. În loc să urmeze cursurile de Teologie și să studieze constituția electoratului saxon, cum ar fi vrut tatăl lui, Fritz se prezintă la prima prelegere de filosofie ținută …

Un ideal amețitor

Cărțile despre care am vorbit până acum au fost scrise cu mai mult de un secol în urmă. Bine înțeles, nu pentru că printre cele mai recente nu s-ar găsi opere de bună calitate. Am ezitat să aleg printre ele romanele sau piesele de teatru care mi-au plăcut cu adevărat dat fiind că, așa cum …

Pasiune și statornicie. Continuare

Rândul trecut, am întâlnit în romanul lui Balzac Memoriile a două tinere căsătorite două atitudini cu totul diferite privitor la alegerea unui partener pe viață. Una dintre aceste tinere, Luiza, crede că singura forță capabilă să-l identifice pe cel alături de care își va găsi fericirea este marea, unica iubire, dictată de o misterioasă alianță …

Din nou pasiunea și statornicia

Comentând acum câteva luni romanul d-nei de Lafayette Prințesa de Clèves, observam nuanțele legăturii dintre un soț și soția lui. Prințul de Cleves, îndrăgostit de d-ra de Chartres, îi cere mâna într-un moment când familia ei nu se bucura de simpatie la Curtea regală și deci ea nu avea niciun alt pretendent. Recunoscătoare, dat fiind …

De ce n-ai înțeles cine sunt și ce simt?

Nuvela Benito Cereno de Herman Melville, scrisă în 1855, anul când autorul împlinea 36 de ani, povestește o întâmplare adevărată care avusese loc o jumătate de secol mai devreme. Un vas comercial american întâlnește lângă malul de vest al Chili-ului o navă comercială spaniolă, San Dominick, destinată transportului de sclavi africani, dar ruinată, incapabilă să …

O datorie binecuvântată, concluzie

Spuneam rândul trecut că ultima carte scrisă de Cervantes, Persiles și Sigismunda, pe care George Călinescu o povestise cu atâta bucurie cu mulți, mulți ani în urmă, reprezenta pentru autorul ei un roman al viitorului. „Adio, romane cavalerești!“ exclamase el în Don Quijote. „Bun venit, perechi perfecte, iubiri caste și senine!“ anunța Persiles și Sigismunda. …

O datorie binecuvântată, continuare

Povesteam rândul trecut cum, cu mulți ani în urmă, am avut norocul să asist la o conferință ținută de neuitatul George Călinescu și dedicată unui roman puțin cunoscut, Persiles și Sigismunda, scris de Cervantes la sfârșitul vieții. Lui Călinescu îi plăcea să povestească subiectul operelor literare de care se ocupa – o preferință a cărei …

O datorie binecuvântată

În anii tinereții mele, George Călinescu era unanim respectat pentru superbele lui cărți publicate în „vremurile bune,“ cum erau numiți pe atunci anii dinainte de 1948. Noul regim l-a ținut un timp laoparte fără să-l excludă cu totul, iar la destinderea din mijlocul anilor 1950, a fost reintegrat definitiv în elita culturală. L-am văzut în …

Nu pot să uit, nu pot să nu văd

Tânăra prințesă de Clèves în romanul dnei de Lafayette mărturisește bunului ei soț că se simte atrasă fără voia ei de dl de Nemours, nobil mereu prezent la curtea regală a Franței, și că deci ar dori să evite vizitele la curte. O coincidență face ca acest nobil să asculte discuția dintre cei doi și …

Te bănuiesc și vreau să știu

Cum am văzut, în romanul Prințesa de Clèves de Mme de Lafayette (apărut în 1678), tânăra soție a prințului de Clèves îi mărturisește ce simte pentru un nobil de la curtea regală, fără să precizeze cine. Ea îl roagă să-i îngăduie să nu mai vină la curte și îl asigură că poate să aibă o …