Nicolae Panaite ar putea fi socotit un poet al materiei pe care se străduiește a o surprinde cu o specifică ingenuitate, dintr-o mare diversitate de unghiuri vădind tendința de-a se identifica obiectiv pe sine. Secvențele operației se adună nervoase sub o dublă orientare, pe de o parte, spre concretul mediului ambiental, pe de alta spre …

Scriitor și om politic, un fel de guru al etniei maghiare din România, Markó Béla ne oferă o poezie meditativă. E vizată căutarea unui echilibru rezonabil al unui temperament integrat în realul social, care nu întârzie însă a ceda în fața unei plaje de relativizări lirice, a unor întrebări care înainte de-a căuta un răspuns …

În textele jurnalului pe care ni-l oferă Dan Ciachir, pot fi receptate două planuri. Cel dintâi e unul al consemnărilor cotidiene referitoare nu o dată cu o scrupulozitate orară la micile evenimente, („Aseară, pe canalul Cultural, o discuție despre boema literară din anii ‘60, purtată cu Ion Papuc și Marin Tarangul“), la plimbări, („Ieșind după …

Poezia e singulară în unicitatea sa auctorială, asociindu-se rareori în chip declarat cu creația altui nume, într-o elansată satisfacție mutuală, într-o jubilație colaboratoare. Astfel cum se întâmplă acum prin gestul surprinzător, inclusiv printr-o prefață confesivă, al lui Mircea Petean, de a-l edita pe confratele d-sale, Andreas Wellmann. Prieten din anii de liceu, stabilit de mai …

Ceea ce numim în genere poezie religioasă e una care înveșmântă temele religiei în limbajul poetic. Punctul de plecare e reprezentat de cele dintâi. Dar avem de-a face uneori (v. Gabriel Marcel) și cu situația inversă în care suflul poeziei e cel care inspiră spațiul religiei, se absolutizează, se deifică în ilimitarea revărsărilor sale. Un …

L-am întâlnit prima oară pe Al. Andrițoiu pe când eram elev în ultima clasă de liceu, la o festivitate care a avut loc la Biblioteca județeană din Oradea. Era cel dintâi scriitor, alături de Ury Benador, prezent și el acolo, pe care mi-a fost dat a-l vedea în postură fizică. Al. Andrițoiu a fost cel …

În ultimul său volum de versuri, Adrian Alui Gheorghe ne înfățișează un impresionant rechizitoriu adresat actualei noastre societăți per ansamblu. Ceea ce implică o distanțare asumată sub unghiul ființei care se percepe trădată, pe de altă parte, o participare inevitabilă a sa la „lumea care s-a vindecat de poezie“, întrucât, după cum precizează, „între mine …

La prima vedere, poezia Magdei Grigore poate părea, conform unei cunoscute formule, „naivă și sentimentală“. Dar primului termen îi corespunde o ingenuitate de bun augur, iar celui de-al doilea o căutare extatică, un vizionarism al afectului. Prospețimea percepțiilor inspiră stratul imagistic, însă nu mai puțin întâlnim frecvent o pacientă investigație a dedesubturilor acestuia, impresiile primare …

Ilustrând posturile de poet, prozator, eseist, cronicar literar, Simona-Grazia Dima abordează producțiile domeniilor în cauză sub semnul unei condiții comune. Nu pregetă a acorda atenție unor cărți în care și-ar putea regăsi polivalența, selectând din multitudinea aparițiilor actuale „un număr mic de monade ale bucuriei estetice“. Ambițioasă, exigentă, laborioasă, se orientează personal printre ocaziile posibile …

Joc între certitudine și dubiu, între real și iluzie, între firesc și nefiresc, poezia lui Mircea Petean reprezintă o neostenită confesiune a unei consternări morale. Punctul de plecare fiind un tradiționalism intrat în criză (a se reține nostalgicele referințe, chiar dacă fugitive, la factorii originari), autorul situat între dezolare și sarcasm face un portret al …

Reeditând cu o impresionantă acribie de cercetător textele de poezie populară selectate de Blaga, Ion Taloș ne introduce într-un capitol reprezentativ al activității marelui autor: „În convorbirile avute cu dânsul în anii 1957-1959, Poetul mi-a descris experiența avută în Elveția, la Berna, Zürich, Basel, cu poeziile și arta populară românească. Mi s-a părut atunci că …

Putem distinge în creația poetică două situații generice. La unii autori satisfacția subînțeleasă a expresiei e însoțită de o predominantă insatisfacție existențială, de confesiune a unor nostalgii, frustrări, irealizări în diverse grade; de un panou al unor inadaptări ajungând frecvent la o nemijlocită criză lăuntrică. La alții, în număr mult mai restrâns, satisfacția textuală se …