Dimitrie Stelaru se bucură de o reputație de personaj cel puțin egală cu cea de poet. A fost de-a lungul vieții hamal, miner, funcționar, zidar sau pur și simplu om al străzii. Așadar, o condiție existențială al cărei spectru extremist se regăsește cu prisosință în versurile sale. Omul a intrat într-o anecdotică de extravaganțe (și-a …

O surpriză ne-a produs-o lectura unui optzecist întîrziat din pricini politice, purtător de nume voievodal, Romulus Brâncoveanu. Membru al Cenaclului de luni, debutînd în 1974, în revista „Luceafărul“, prezent în două volume colective din 1982 și 1984, nu s-a putut înfățișa cu un volum propriu decît după prăbușirea dictaturii ceaușiste, în 1991. Una din victimele …

Un eveniment istoric de seamă poate conține complexități, episoade contradictorii, derivații dezagreabile care scapă în timp conștiinței publice. Perspectiva păstrează exclusiv contururile sale de căpetenie, idealizatoare. O analiză atentă e în măsură a aduce la suprafață ceea ce părea scufundat în uitare, completînd prin expresivitatea detaliului ansamblul monumental. E ceea ce întreprinde Constantin Călin luînd …

Citind versurile lui Călin Vlasie, ne-am amintit o observație a lui Gaston Bachelard: „cu cît o creație izbutește a fi mai novatoare, cu atît apare ca un produs al fermei conștiințe, fie și inaparente“. Reperul lor îl constituie o conștiință concepută prin imaginea insistentă a creierului omnipotent întrucît beneficiază de o extensie peste tot ce …

Demnă de toată atenția, amplu documentată și nu fără nerv polemic se prezintă cercetarea consacrată lui Cioran, sub semnătura lui Adrian Buzdugan. Se întreabă autorul: „Emil Cioran un ideolog legionar? Sau, mai bine zis, cît de legionar a fost sau putea să fi fost Cioran?“. Chestiune oțioasă dată fiind recriminarea trecutului său „verde“ la care …

Poezia lui Dinu Flămând se proiectează în vaste perspective spațio-temporale. O neașezare, un neastîmpăr, un frison al deplasării îl împing spre diverse puncte ale mapamondului, înregistrate la finele textelor cu satisfacția ea însăși a unei mărturii de sine. Avem impresia că o atare postură de globe-trotter e unică în lirismul autohton. În nu mai mică …

Horia Stamatu, o personalitate încă insuficient cunoscută. Poet ermetizant, tangent la formula Ion Barbu, dar, după cum s-a remarcat, și la Jean Cocteau și Pierre Reverdy, socotit nu o dată drept cel mai reprezentativ al exilului nostru. Dar și un publicist cu o producție abundentă, cu alonjă personală, constituind obiectul unei ample cercetări datorate lui …

  O unitate de ton cu melancolia unei cantilene distinge aproape în totalitate producția poetică înfățișată de Grigore Chiper. Cota emoțională nu urcă și nici nu coboară excesiv, oprin- du-se la imagini care mai curînd sugerează decît angajează. O sfială modern-realistă înscriindu-se ca atare: „E o seară oarecare/ cu pași făcuți îndărăt// Trec printr-o grădină …

Mi-a spus Blaga la finele sumbrilor ani 1950: „Interesant. În ultimele poezii ale lui Miron Radu Paraschivescu revine ceva din maniera Ion Barbu. Semn bun”. Nume care începuse a se bucura de o audiență crescîndă ce a culminat în deceniul următor, ultimul al vieții sale. L-am văzut nu o dată în „prezidiul” unor manifestări din …

Punctul de plecare al poeziei lui Sorin Mărculescu îl constituie raportul dintre diversitățile lumii reale și deopotrivă ale celei lăuntrice pe care îl înregistrează detaliat, cu o paciență abia înfiorată de-o uimire încă nedomolită. Un conglomerat de obiecte și relaționări, de senzații și amintiri, de vise aievea și realități visate, străbătut de interogații frecvent atît …