Mircea Popescu: unul dintre numele care au întreținut flama culturală a exilului românesc, profesor, scriitor, istoric, jurnalist, traducător, prezent în numeroase publicații în limba română răspîndite în întreaga lume, ca și în cele italiene, dat fiind domiciliul său în peninsulă. Născut în 1919, la Fieni, Dâmbovița, elev la liceul Gh. Șincai din București, …

Personalitate de alonjă europeană, Alexandru Ciorănescu e încă insuficient cunoscut în țara sa natală. „De departe umanistul, profesorul, cercetătorul cu cel mai strălucitor curriculum dintre toți, dintre mulții profesori români care au trăit și activat în exil“, astfel îl caracterizează Mircea Anghelescu, care și-a propus a-i edita mai multe volume din operă. Primul din serie …

Un amestec de impresionism și ermetism, iată o succintă caracterizare a poeziei lui Alexandru Ovidiu Vintilă. De factură impresionistă ne apar aspectele de clarobscur, umbrele colorate, imprecizia contururilor, iar ermetismul rezidă în formulele lapidare, cu aer de sentențe absconse nu o dată, în materia depoziției nemijlocit scriptice: „Cînd speculezi natura psihedelică a cuiva/ și ești …

Întrucîtva neverosimilă ni se înfățișează producția poetică a lui Adrian Lupescu, de la vîrsta de 14-15 ani (născut în 2004, la Serra San Bruno, Italia, domiciliat în prezent la Satu Mare, locul natal al părinților săi). O precocitate turnată în formulele unei confesiuni pe alocuri de-o gravitate și de-o tensiune producînd impresia unei conștiințe deja …

Dificultuoasă din capul locului ca și pe întregul său parcurs ni se prezintă poezia lui Vasile Igna. Un discurs aspru cum o cioplire în piatră, dar dintr-odată în înfățișarea sa trudnic obținută se ivesc finețuri imprevizibile, trăsături de rafinat basorelief: „Doar că nimeni nu mai văzuse/ pînă atunci o astfel de casă/ o casă ca …

Născută în același an cu subsemnatul, avînd un trecut orădean, urmînd Școala de literatură, suferind sub regimul comunist dificultăți biografice aidoma subsemnatului, dar, după cum am aflat recent, într-o variantă încă mai gravă, Doina Sălăjan a fost o glorie poetică a anilor ‘50. Formînd un tandem cu Nicolae Labiș. Ambii au jucat un indenegabil rol …

Un veritabil regal al multiplei insatisfacții o reprezintă „solilocviile“ de care se atîrnă provocator adjectivul „inutile“ ale lui Ioan F. Pop. Adoptînd postura unui inadaptat analitic la mediul epocal, autorul ne înfățișează punctual decepțiile d-sale într-un melanj de scurte eseuri ce tind a deveni însemnări de jurnal și invers. Conexiunilor logice le atribuie mereu dubluri …

O dublă față a feminității e prezentă în producția poetică a Mariei Șleahtițchi. Pe de-o parte avem figura gospodinei, a ființei harnice, devotate treburilor cazaniere, precum o probă a smereniei sexului său, a unui soi de sacrificiu la antipodul furtunoasei dezlănțuiri eroticești. Nu mai puțin în acest modest cadru poeta găsește prilejul de a-și consemna …

Melancolie, insatisfacție, plictis, epuizare sunt termeni care s-au folosit deseori în comentariile consacrate poeziei lui Ioan Moldovan. Stări care au luat naștere în cuprinsul unei existențe cotidiene clișeizate, urmare a unei atitudini de îmbrățișare-respingere a acesteia, de-o dramatică ambiguitate incitînd spiritul prin monotonia repetițiilor. E vorba de un dezechilibru statornic, de o confruntare fără scor …

Actuala producție poetică a lui Ion Pop e una așa-zicînd de bilanț. Drept care d-sa cultivă o paralelă existențială între prezent și trecut, timpuri răspunzînd într-o altă paralelă, cea dintre real și ireal. Întrucît prezentul aduce o viziune a realului în măsura în care trecutul se asociază cu irealul, grație amintirii ce constituie acea parte …