În zilele pandemiei, mi-am impus să citesc și câțiva dintre scriitorii ce beneficiază de statutul de „clasic“. Abia ce l-ai rostit, și cuvântul te duce imediat fie la cimitir, fie la muzeu. Clasicii nu prea umblă pe străzi. Ca să parafrazez o aserțiune cu conotații sinistre, un clasic sigur e un clasic mort. Asta nu …

Nu știu dac-ați observat, dar presa a pierdut obiceiul de a-și duce până la capăt dezvăluirile. Jurnaliștii de investigație (dacă au existat vreodată) au dispărut, fiind înlocuiți cu o pleiadă de funcționari blazați cărora șefii le distribuie subiectele gata „împachetate“ în redacție. Am, evident, o percepție demodată asupra meseriei. Mi-am format-o în copilărie și adolescență, …

Nimic nu va mai fi ca înainte”. Aceasta pare concluzia pe care, cu o suspectă unanimitate, și-a însușit-o populația planetei. Las’ că o astfel de aserțiune pretinde talente de clarvăzător, pe care nu le-am prea intuit la cei pe care-i aud rostind-o pe tonuri ce nu admit replica. Știu ei că totul se va schimba, …

Se întâmplă atât de multe lucruri „interesante“ în jur, încât mi-am propus să fiu dinadins plicticos. Deși încartiruit în unitatea militară domiciliară, programul meu nu diferă prea mult, în aceste zile ale pandemiei, de cel pe care mi l-am asumat de ani de zile. O mare parte a timpului o petrec printre cărți, citind și, …

Livresc și putred de imagini literare cum sunt, eu văd mai întâi reflecția culturală și abia apoi realitatea. De pildă, atotprezentele măști de protecție contra coronavirusului se leagă automat pentru mine de „omul cu masca de fier“ al lui Dumas, dar și de botnițele țăranilor ce culegeau struguri, dintr-un roman proletcultist al lui Zaharia Stancu. …

  Totul e blocat. Și, în același timp, totul pare să funcționeze. Nu văd încă în jur semne de frică, dar îngrijorare citesc pe fețele tuturor. Îngrijorare și stupoare. Ceva între „Cum poți fi persan?”, întrebarea identitară a lui Montesquieu, și „Cum poți să nu devii coronavirusat?”, îndemnul medical al acestor zile. Dacă ar fi …

O formă larg răspândită a acțiunii sociale negative e etichetarea. Atunci când nu-ți place ori nu-ți convine cineva, scoți din tolba cuvintelor jignitoare pe cel mai degradant și-l înfigi direct în fruntea adversarului. În clipa de față, în mediile culturale abundă etichetele de comunist și fascist. Prin comparație cu vastul repertoriu de epitete zoologice din …

Din motive explicabile prin zdruncinata noastră istorie, intelectualii au jucat în viața publică a României moderne roluri de prim rang. Ei au suplinit, cu imaginație și informație, slăbiciunile unui sistem politic aflat mereu în stare de criză și reinventare. La noi, noțiunea de partid a fost întotdeauna înțeleasă etimologic. Faptul că „partid“ provine din „parte“ …

în mod paradoxal, Thanks for the Dance, un album al absenței, confirmă cu acuitate o prezență: e ca și cum Leonard Cohen ar fi printre noi, oferindu-ne încă unul din produsele lui îndelung cizelate (Adam Cohen folosește cuvântul la propriu: „dăltuite” /,„chiseled”). Liniare, monotone, atente să nu iasă din matca atent construită a creației anterioare, …

Adam Cohen vorbește, într-un interviu acordat NPR (National Public Radio), despre dubla dimensiune a creației tatălui său. Amestecul de sentimentalism și de simț al datoriei nu l-a părăsit niciodată. El pare să se fi accentuat în ultimii ani, atingând în Thanks for the Dance unul dintre punctele de maximă intensitate. Dintre multe lucruri pentru care …