Pentru Andrei Brezianu, Tony Judt e doar un ins lipsit de probitate științifică. Drept urmare, se străduiește să demonstreze că nu are habar de evenimentele istorice și politice prin care a trecut România. Pentru a-și demonstra ideea, Brezianu decupează trei secvențe din articolul acestuia. Și anume, cele care constituie explicațiile lui Judt pentru înapoierea – …

Pe lângă atacul de tip mini-buldozer al lui Mircea Iorgulescu, „Romania: The Bottom of the Heap“, articolul din The New York Review of Books al lui Tony Judt, s-a ales și cu o cravașare fină, cu fâșii de piele înnodate dibaci, din partea lui Andrei Brezianu. La fel de precipitat ca și colegul său de …

Nu există jubilație mai ridicolă decât cea a veleitarului atunci când i se pare că l-a prins pe picior greșit pe savant. Ce umflături în pene, ce îngroșare a vocii, ce călcătură apăsată, în cercuri concentrice, din ce în ce mai amenințătoare, până la strivirea gânganiei! O banală eroare factuală a lui Tony Judt îi …

În 2001, Mircea Iorgulescu avea în spate o solidă carieră de cronicar literar, de autor de monografii critice dedicate unor autori precum I.L. Caragiale și Panait Istrati și de jurnalist radio în străinătate. Părăsise intempestiv România în 1989, cerând azil politic în Franța. A lucrat pentru Radio Europa Liberă până în 1996, ajungând chiar directorul-adjunct …

Episodul răpirii de către răufăcătorii din Whitechapel funcționează,  în roman, asemenea unei cezuri. În scurtă vreme, viața lui  Flush se va schimba radical. Ca și aceea a stăpânilor săi, de  altfel. Deoarece domnul Barrett se împotrivea acerb ca fiica  lui să se mărite cu domnul Browning (tatăl se opusese, de altfel,  aproape violent, și la …

Urmând logica firii, Flush a devenit tată încă de la o vârstă fragedă. Cu toate acestea, nu era pe deplin stăpân pe soartă. Viața lui depindea de cea a familiei Mitford. Deși ar fi putut să-l vândă pe o sumă impresionantă, domnișoara Mitford a decis să-l dea pe gratis, ca pe un „simbol al prieteniei …

În bibliografia Virginiei Woolf există trei titluri subintitulate biography: Orlando, Flush și Roger Fry. Doar în ultimul caz se poate vorbi despre o formulă care să corespundă definiției genului. Primele două sunt, după orice definiție, romane (chiar dacă se abat substanțial de la regulile de bază ale acestuia), iar al treilea, în mare parte, o …

Reacțiile negative la textul lui Tony Judt au, în mare parte, legătură cu titlul eseului. Într-adevăr, nu e deloc confortabil să ți se spună că țara ta se află „la coada cozilor“, că datele oficiale din 1998 o plasează, în ce privește venitul pe cap de locuitor, sub Namibia și puțin deasupra Paraguayului. Adică pe …

Tony Judt face parte din categoria marilor intelectuali afirmați în ultimele decenii ale veacului trecut și ajunși la apogeu în primul deceniu al secolului al XXI-lea. Apariția, în 2005, a cărții sale Postwar. A History of Europe Since 1945, l-a plasat în elita istoricilor americani specializați în istoria Europei. Volumele sale anterioare, Past Imperfect. French …

Veștejind, în treacăt, două din romanele mai puțin prizate ale lui Roth, She Was Good și Letting Go, Irving Howe credea că a descoperit punctele slabe ale autorului. El pornea de la premisa că Roth nu e un scriitor „natural“, că „nu-i place să spună povești, să facă o cronică a vieții sociale“. Mai grav: …

Potrivit lui Irving Howe, Philip Roth nu își lasă personajele să evolueze, ci „le denunță”. Or, din punct de vedere literar, un asemenea procedeu e o dovadă de slăbiciune. Adică o probă că autorul „nu acționează cu bună-credință în raport cu obiectul pe care-l atacă”. La o privire generală, întreg scrisul lui Roth i se …

Există două momente în care polemicile legate de Philip Roth au depășit faza încrucișărilor de săbii, trecându-se la atacuri de artilerie. Unul e simpozionul organizat de Yeshiva University în 1962, unde Philip Roth a fost „demascat” pentru povestirea Defender of the Faith, celălalt articolul din 1972, al influentului critic literar Irving Howe. De data aceasta …