Rămân închis Rămân închis. Zadarnic bat în uşă, Cel ce deţine cheia, a plecat. În urma lui cresc arbori de cenuşă, Drumul se face mal întunecat. Rămân închis, şi mi-e atât de frig, Pedeapsa cărei lumi o duc în spate? Nu mai am glas, şi nu mai pot să strig, Ferestrele sunt lacrimi sfâşiate. …
Var celest Din când în când, cineva din ceruri văruiește lumea. Varul acesta imaculat picură din ochii îngerilor care plâng atunci când văd mizeria pământească. Nu se mai observă, astfel, petele întunecate din noi și nici rănile arborilor spânzurând deasupra ierbii sufocate de gunoaie și zgură. Cineva din adâncul de sus desenează o nouă priveliște: …
Bătrînul din Wuhan Trăia în vremea aceea singur un bătrîn nonagenar în Wuhan. Nu-și mai dorea nimic. Ceru doar atît să coboare așa cu patul și să contemple atent pentru ultima dată Soarele Imperial la apus. În locul lui un altul – cum seamănă ei între ei – putea fi de-acum vindecat. Biblioteca Eu …
Timpul AS Intru în acest sentiment ca într-o carieră de piatră, tai zilele c-un fierăstrău de silabe: da-nu, nu-da, da-nu, nu-da – La un capăt eu, la celălalt Derrida În urma mea rămâne-un nisip negru: litere de carne și sânge, secunde de- con-stru-i-te, tranșate: A, O, Î; E, U, I – toate având ADN-ul dimineților …
Autumnale 1. Dacă stai și aștepţi să vină noiembrie să alergi gândul în nori încearcă să nu uiţi adevăruri elementare ca iubirile incendiate la apusul ce le atrage să le pârjolească penajul. Și de stai tolănit într-o altă dimensiune: ascultă inima se preface într–o vietate de care nu se teme nimeni. Înalţă un imn Celui …
Om și rugă De ce mă chinui, Doamne? Ispășesc povestea ce n-am terminat-o încă? Ar fi, din parte-mi, gândul nebunesc, să fiu un fel de carne și de stâncă. E-adevărat, atunci când văd femeie cu trupul gol și pletele arzând, neapărat îmi vine vreo idee și poate chiar mai întrevăd vreun gând. Dar stâncă, Doamne, …
Printre vânătorii de orbi 1. Legea e crudă în lumea celor care văd: numai orbii îi conduc pe orbi mi-e martor Pieter Bruegel cel Bătrân haita îl apără pe lup corb la corb nu-și scoate ochii frica – orbește în lumea celor care văd au apărut vânătorii de orbi nu se știe cine-i alege: au …
Colibița Memorii scrise pe râuri curgând. La stână oaia numără ciobanii câți au rămas. Mama se uită prin mine să vadă dacă vine ploaia Tatăl lucrează la obârșia lucrurilor. Nimeni nu stă cu mâna în sân toți fac ceva. Excluzând mirele. Care stă cu mâna în sânul miresii. Cât suntem pe-aici deșertăciunea deșertăciunilor se suspendă. …
Incizie pe viu cu penița în mână te despic noapte din pîntecele tale să scot un glob, o boabă de fasole un punct luminos-palid galben-roz pe Dumnezeu: cu penița lui Dumnezeu despic mistere Beth El, lupta cu îngerul eu nu scriu… scot diamante din lăstărișul memoriei plină cu divinități de tot felul perle …
Poem la Marea Egee stând tolănit pe țărm la Pieria unde-i pierdută oare nebunia ce-a fost ce trupul o doreşte?! …mai sunt în stare de-o iubire nouă fără contur şi fără viitor, o deznădejde pentru ce-o să fie o răzbunare pentru câte-au fost stând tolănit pe țărm la Pieria îmi construiesc o apărare-n scris. …
Cum Cum curge ţărâna-n ţărână, cui să dăruiesc palma de pământ de la Râpa Zbancului, când manuscrisul îngropat în gura Văii dezvolta covorul de maci pe care mieii albi şi negri, vestind Paştele, nevedesc azurul, desfăşurându-l pe trupul curat al copiilor. Cui să dăruiesc palma de pământ în care şi acum se aud mâinele mamei …
Era o balerină albă-n Creta. Dansa învăluită-n raze betta. Mereu mai străvezie, Cu pasul de hârtie Extinsă-atât că-nconjură planeta