Poem la Marea Egee
stând tolănit pe țărm la Pieria
unde-i pierdută oare nebunia
ce-a fost
ce trupul o doreşte?!
…mai sunt în stare de-o iubire nouă
fără contur şi fără viitor,
o deznădejde
pentru ce-o să fie
o răzbunare
pentru câte-au fost
stând tolănit pe țărm la Pieria
îmi construiesc
o apărare-n scris.
Alt poem de la Marea Egee
dacă aş fi un poet adevărat
m-aş sinucide
o existență care nu e poem
nu merită
doar un compromis dureros
ca James Dean
sau ca sfântul acela
aruncat în pustie
înşurubat
aşa
merg mai departe
înfășurat în straturi de tăcere
mumie sau trabuc
fac echilibristică
respect dresajul
uneori e duminică
uneori scriu un poem
îmi ostoiesc dorul şi
ard lent
Lupii cărnii
am scris o carte despre
lupii cărnii
mănâncă suferință, tristețe, moarte
urlă
în aerul sticlos al dimineții sau
în miezul cel de lavă al nopții
aidoma cu miezul pământului
(în ambele poți să te-gropi, fără urme)
ei coboară din munții lunii
în muntele iluziilor
al lui Venus
în delta lui Venus
de unde urcă muşcând, fără milă,
hulpavi
tot corpul
sfarmă între colți
ca pe nişte oase firave
gândurile
Masa mea de scris
masa mea
devine,
în noapte,
un iglu de lumină
mă ascund în el
și nimic nu mă mai poate atinge
scrisul
e un râu
ca acela a lui Heraclit
vine de departe
și se tot duce…
eu țin în căușul palmelor
din căușul luminii
o gură
un ochi de apă
încerc să păstrez
să așez pe hârtie
un desen
un pește
o sămânță
Poem despre adevăr
ierarhii literare
profesioniști
fronturi, lupte cu sânge
cârcoteli
și apoi vine ea
din afară
femeia fără rafinament,
fără cultură
de după vârstă a doua sau a treia
de după pumni şi eșecuri
cu poezia ei stufoasă
cu sclipici, briz-brizuri şi sirop
vine încrezătoare
ca orice prozelit
și crede apăsat
cu totul
pentru că pe ea
scrisul
penibilul scris
a salvat-o!
Cruciulița
deasupra sânilor tăi
un Crist amețit
ca deasupra munților
a prăpăstilor cu aburi
aproape planând
prins în lănțicul de aur
și în neastâmpărul tău
vrăjit
Poemul Densuș
vor rămâne din mine
doar cărțile mele
umile cărămizi
din care se vor ridica temple noi
ca la Densuş (temple și tâmple)
dar dacă apropiați de zid
veți auzi monologul unui violoncel
să nu vă mire
dacă ridicați în turlă
vă veți simți ca vulturii
să nu vă uimiți
odată ieşiti
vă va cuprinde dorul unei veri fără limită:
o mare turcoaz
şi-o plajă cu portocali