Într-o seară din acestea multe sufocante, în vreme de incertitudini majore, în Cetatea de la Alba Iulia m-am apucat să povestesc unor actori tineri talentați, inteligenți, sensibili, despre prieteni. Despre artiști mari, care astăzi nu mai sînt. Au rămas umbrele. Umbrele lor pe pămînt sînt personajele. Mișcările acestora pe scenă, în amintiri, în aburul timpului. …
E tîrziu, e trecut de miezul nopții. Plouă, torențial, cu tunete și fulgere, undeva în România lovită de caniculă, furtuni și trădări. Și în Lear e furtună. Și în sufletul meu. Poate și de asta mă grăbesc să îmi mărturisesc, iar și iar, reîntîlnirea majoră și tulburătoare cu lumea lui Shakespeare. O lume construită de …
S-a folosit această expresie, sintagmă, etichetă, nici astăzi nu înțeleg ce a definit. În ultima vreme, răul se acutizează grav. Pentru societate, pentru breasla mea, pentru artiști. Suma paradoxurilor pune un semn egal cu aberația absolută. Un guvern este demis prin moțiune de cenzură cam după un an de mandat al președintelui. Înțeleg de aici …
Săptămîna care a trecut a fost, probabil una dintre cele mai intense în plan profesional și afectiv. Din februarie, de cînd s-a anunțat Premiul pentru întreaga activitate de critică de teatru, acordat de Senatul UNITER, am primit sute și sute de mesaje, pe toate căile posibile. Nu au fost doar prietenii mei de o viață, …
În 1994, printr-un act abuziv, Alexandru Dabija a fost demis din funcția de director al Teatrului Odeon din București. Paradoxul a fost situat pe culmi. Teatrul Odeon era considerat unul dintre cele mai tari teatre ale momentului și, în orice caz, cel mai non-conformist prin program, atmosferă, atitudine. Trebuia scos din cărți pentru că ieșea …
Înainte de 1989, despre numele mari, care au creat fenomene, stiluri, tipuri de școli, direcții, se vorbea complice și neoficial. Grotowski, Meyerhold, Brook, Barba, Ariane Mnouchkine, Strehler, Chéreau erau ceva underground, neconvențional, misterios, tendințe clare care atrăgeau oameni de teatru din toată lumea, mișcări independente, locuri, spații. Deși nu făceau parte din programe, marii noștri …
Îndrăgostirea mea de Țăndărică, de teatrul de păpuși, s-a produs tîrziu, la maturitate. Mă gîndesc că și de asta sentimentul, senzațiile, stările sînt profunde, așezate, definitive. În copilărie, adolescență și așa mai departe nu am frecventat decît superficial acest spațiu teatral. Pe de o parte, pentru că detestam, și deopotrivă părinții mei, să merg la …
Nu pare să fie nimic nou sub soare. Deși derapajele din ultima vreme insistă să mă contrazică. Nu numai cele politice și sociale. Am senzația că breasla mea a cam amuțit. Breasla mea atît de vocală și de prezentă în cetate, ca un barometru, ca o voce a conștiinței. Am amendat fără ezitare atacurile care, …
Așa am spus și eu privind pe fereastră spre mare. Sînt, încă, prizoniera unui spațiu. Sînt încă într-o livadă de vișini, în Casa Cehov, acolo unde toate simțurile s-au dilatat enorm. Am vorbit cu o prietenă despre îngeri. Nu despre demoni. Despre aripile Îngerului care se strîng peste corpul nostru cînd dormim, aripi care se …
„După ce se termină zidul cetății Sibiului pe mîna stîngă, traversezi o intersecție cu sens giratoriu, nu mai mergi mult și, înainte de un pod, nu foarte mîndru, faci dreapta și te oprești. Acolo sînt halele de la Simerom. Multe dintre ele dezafectate, aproape părăsite. Locul acesta vorbește, fără cuvinte, despre un tip de sordid …
Pe 22 octombrie, am primit un telefon necunoscut, cu număr de Germania. Era tîrziu în noapte, abia venisem de la teatru și nu am răspuns. Devreme, în dimineața următoare, apel de la Viki Stürmer. Am înțeles ce s-a întîmplat, înainte să spun „alo“. A tăiat multe capete de balauri, a dus multe lupte, de data …
Am plecat la Constanța să văd un spectacol al regizorului Andrei Măjeri, Livada de vișini. Mă interesa cum a citit el textul acesta, pentru că simt că trăim în țara în care Lopahin este un stăpîn multiplicat. O țară în care arendașul este la putere. Mă interesa să revăd artiștii tineri, și nu doar pe …