Panta rhei N-am să mai trec pe drumul pe care-am rătăcit, N-am să mai văd nici solzii acelui râu, nici caii Mari în amurg – nici câmpul n-am să-l aud rănit De vânt –, nici codrii singuri în care dorm nohaii. Tot mai departe pasul mă poartă, tot mai mult Pun stăpânire anii pe zaua …

Versuri de Paul Sârbu Mania lui Marian Drăghici Am părul nins și în acest amurg, în această sală de așteptare, simt o grabă neînțeleasă de a scrie versuri – de a lăsa un semn în memoria celor care vor rămâne în urma mea! – deși antologatorul îmi spune că nu am harul răbdării… Viața mea …

Descripţie Pătrunde zgomotul pe străzi deşarte, Întâiele tramvaie s-au urnit, Fug suflete de gospodine moarte S-aprinză-n zori maşina de gătit, Ghirlande de aramă peste case Şi sus, deasupra, tub de cauciuc: Să iasă, al stăpânilor de oase Iz acru ce metehnele produc. Or, iată, dimineaţa hoţomană Mânjeşte negricios şi rozaceu Cu pete de grăsime şi …

Cristian Liviu Burada împărtitorul şi deîmpărţitul Consider că a vent timpul să împart Cele adunate în viaţă până acum îmi va fi mult mai bine așa … În fiecare zi îmi va rămâne Din ce în ce mai puţin de împărţit Peste câteva zile nu o să mai am nimic Voi fi exact ca la …

Purgatoriul învinșilor Port rănile celorlalți, sunt veteranul care își umflă pieptul încărcat cu decorații din mai multe războaie fără învingători în care nu a știut să moară pentru tărișoara sa, să coboare lent în pământul patriei, cum zăpada se scurge în primăvara cenușie, luând cu ea urmele ultimilor îndrăgostiți care au văzut moartea. Lumina părăsește …

Borgesiană Motto: Pentru faptul că poemul este inepuizabil Și se confundă cu suma făpturilor Domnului Și nu va ajunge niciodată la ultimul vers Și este mereu altul, potrivit oamenilor. Jorge Luis Borges, Alt poem al darurilor Eu sunt istoria lumii. Fiecare decizie, fiecare eveniment din istorie a făcut ca eu să fiu acum, aici, scriind …

Așteptare Cum se dă lumina pe fața ta, roca-n pântec de Pământ zvâcnește, alinând pe cei ce-și aduc aminte, și-n viața ta numărătoarea inversă începe. Mai sunt speranțe, că poate totul reîncepe-ntr-o zi, căci moartea ai mai putut birui, și când peste ce e greu vom trece, ne odihnim în locuri neștiute, în adâncul unei …

Mi se întâmplă uneori să cred că orice fac nu e bine, orice zic se transformă în ranchiună, ca mai apoi să-mi dau o palmă, să-mi alung bunătatea în coșul de gunoi. Chiar și așa, n-aș putea fi altfel decât sunt. N-aș putea iubi lumea cu altă inimă. N-aș avea curaj să ucid bunătatea, singurul …

Hellas Măslini străvechi, munţi numai stânci, și colo Culcată: marea ca un cer mai clar Orice atingi e rugă ori e dar, Și pini în vânt sunt lira lui Apollo. Sau, de preferi, coloanele acele Dormind la umbra crângului sfinţit. Bucolica talangă-n asfinţit Și mieii pășunând prin asfodele. Vrei sarcofagul alb în foc de maci …

o viață de om Am colorat întunericul în culoarea întunericului am crescut privirea la înălțimea ochiului am retezat copacul la nivelul zborului am crescut pământul la genunchiul cerului din cer ți-am făcut ție boltă înstelată să te poți plimba în voie să fii înălțată am șters întunericul de culoarea spaimei am întors privirea în lăuntrul …

CLIX A câta oară zorii mă prind fără de somn? Dă iarna buzna, anul își lapădă coroana, Eu în surghiun, departe. Când ai să-mi curmi prigoana, Iar să mă chemi la tine, puternicul meu domn? Dar tot veghez – de-aicea – iubirea ta plăpândă, Ca peste o comoară în veci hărăzită mie Sunt Argus, nu …