Ochiul magic (Varázsszem) Mama l-a repezit de mai multe ori, dă-l mai încet, a șușotit nervoasă, nu poate dormi copilul; în sfârșit, tata a dat mai încet revoluţia, așa că răpăitul sălbatic al puștilor a devenit un ţârâit îndepărtat de greier, ca afară, într-o calmă seară de vară, în iarbă, măruntele, nepericuloasele mitraliere ale greierilor, …
jingle_all_the_way am creat acest glob de sticlă pentru tine nici scump nici greu e cadoul perfect exprimă ignoranță nerecunoștință jale tot ce trebuie să faci e să-l scuturi și dozele pungile de unică folosință se vor depune de-a lungul litoralului pe frunzele de palmieri la baza tufelor iar unele vor prefera cosmosul mărunt am creat …
Întinde o ultimă vorbă până la mine arunc-o ca pe un colț de pâine la câinele din grădină sau ca un pește sugrumat în acul undiței bea tată de te satură avem destul vin stătut în butoi pe cerul gurii tale locuiesc de câțiva ani toate culorile lumii murdărește-ți dinții stricați încă o dată, o …
* Dacă vezi Timișoara, mă mai poți suna seara — vei afla că-s, de fel, ba- salt pe becuri de Elba. Vei citi Gheorghe Lazăr, vei fi Fructus pe puzzle și vei ști cât de chill s-a trezit noaptea la ILSA. * Azi unde ne sunt tobo- Șari-Neni, când obo- sesc fetele cele bi- ne …
câte lingouri, doamne, a folosit fierarul Câte lingouri, Doamne, a folosit fierarul, Spre-a făuri verigheta cea plină de karat? Un munte de ceahlăuri, pe care l-au urcat, Numai veleitarii, sisifi precum viesparul, Dar piscul, Hefaistos, viclean l-a meșterit, Ca alpinist să-l urce numai calofilia, Bătând pe nicovală desfrâul, dar vipia, A-ngălbenit despotic inelul mult dorit, …
un fulg de nea moare fericit pe obrazul unui copil printre vertebre se furişează şarpele solzos al toamnei şi se hrăneste cu privirile tale obosite cu floarea de fiere de pe măsuţa de mahon cu vorbele cotropite de somn dar vine şi un vânt rău dinspre iarnă şi cu ghearele ascunse în catifea te-mbracă în …
*** Mereu e despre noi chiar dacă nu recunoaștem organele nerănite sunt cele rămase în umbră desigur singurătatea se trăiește cel mai intens între alții un om doi oameni trei oameni stive de viață corpuri de carne și plâns tu ce vezi între acest ecran și bătaia din piept cândva aici ar putea locui o …
*** Tocmai ai rupt din mers o creangă albă de măr ca să-ţi aduci aminte de atâta lumină în care tot umbli fără tihnă cu un aer vag stânjenit c-un zâmbet ascuns aidoma unui pelerin ce-şi urmează când umbra când vedeniile sfinte ori doar păşeşti pe urmele bătrânului vagabond din cartierul copilăriei – bolborosea mereu …
poeme de odinioară Prima invocaţie Hai cu mine, iubito, ţi-am zis, cu glas păcătos, Hai acolo unde raiul e răvășitor de frumos. Hai cu mine unde poţi sta dezbrăcată și pură, Ocrotindu-mi rănile cu o diafană armură. Hai cu mine, lasă-ţi pletele să mă adie, ușor, Ca un cântec șiroind din arbori de dor. Hai …
ce se întîmplă cînd un poet păcătos se întîlnește cu o sfîntă misionară care s-a lepădat de el fără să-l cunoască? nu. nu e vorba, doamne ferește, de tereza de calcutta – de fapt de aici, din balcani, albaneză, româncă, machedonă ori toate la un loc. nici vorbă. nici de maria din magdala singura care …