Scriu întins pe spate cu mîinile direct pe cer, literele devin nori, unele chiar păsări în stoluri, altele, ca niște puncte mici, îmi cad în ochi și acolo se nasc poezii frumoase ca niște icoane care nu vor vorbi niciodată, și așa zile în șir, de cînd mă știu, și de aici înainte la fel, …
Întîlnirea Meteorologul de serviciu anunță o zi bună cu soare prima luni de primăvară dis-de dimineață la știri se dă faptul divers cel mai atroce al zilei horoscopul vorbește despre dușmani și comploturi în colțul ferestrei un păianjen cît macul țese matematic o plasă ca o poartă trîntită pe viață destinul singurătatea e însușirea mea …
Mâncați de lei, deveniserăm lei Frate-meu și cu mine Eu și copilul meu N-a fost deloc dureros Ne-am început imediat viața de lei printre oamenii mereu în refugiu mereu în excursii în simpla mica trecere Nu răneam, nu sfâșiam, nu mâncam oamenii trecători Laudă nouă, lei de mâna a doua prin frigul deșertat de vechii …
Prefață despre lucrurile care nu s-au întâmplat dar nu se mai întorc despre drumul prea scurt ca să pot ajunge la capătul lui despre mulțimile care mă apără de mine însumi despre firimiturile de la masa de seară când ceva din mine mă vinde despre gândurile care se repetă la nesfârșit ca-ntr-o oglindă așezată în …
Fântâna Când ajungea seara acasă tata se descălța de cizmele de cauciuc le lăsa lânga scări și așeza peste ele ciorapii groși împletiți de mama în nopțile cu ispite din lână se ridica un fuior de abur tata își cufunda picioarele în lighean apa fierbinte îi ardea degetele să mai torn apă rece tată lasă …
holdele de lângă oraș s-au odihnit toată vara, iar acum, abia așteaptă drumul către moară. grăbite, unele spice mai tinere se strecoară pe străzi. cum însă călăuza încă n-a sosit, se vor prăbuși curând pe lângă ziduri, incapabile să mai înainteze. câteva vor ajunge totuși la smârcuri, pentru o ultimă înghițitură din apa lor leșioasă, …
În amintirea Nănașului nostru, Petre Stoica (15.02. 1931, Peciu Nou – 21. 03. 2009, Jimbolia), de la a cărui trecere-petrecere s-a scurs un deceniu Și totuși înca mai suntem Nănaș și Finuț cum se spunea la tine în Banatul de pustă și la mine în Banatul de munte atît timp cît nu am recuperat poemele …
Despre apartenență Poezia aparține poporului dar din păcate poporul nu știe de asta. Extazul și grotele I În creație ca și la instaurarea libertății extazul poate face bine dar și rău. De unde eterna întrebare: ce-i de făcut? Răspuns: să creăm, să instaurăm libertatea… Chiar dacă – precum spuneam – extazul… Chiar dacă în …
Poezia de pe strada ta Ai destule găteli să stîrnești o furtună cu maci de iulie și ele așa apretate dau greutate uliței cînd te duci spre cursul ăsta intens despre implozie uneori vîntul te ridică atît de mult încît nu mai auzi poemele pe care asfaltul îndrăgostit ți le dictează; doar îndrăgostiții văd muzele …
„Am fost poet în vremea lui Ahab” Mircea Ciobanu de când s-a luat definitiv albul zăpezii regelui nostru în picioare toate lucrurile reci au amuțit privind focul ahab e viu în fiecare nici porcii nu mai cad în mare își duc râzând printre grătare grohăitura în tot locul. poetul? ca albina înmărmurită așa ai spus. …