(dintr-un jurnal de oameni mai vechi și mai noi) traducerea lumii la vârsta sa de doi ani și jumătate Mihăiță ne vede printr-o mingiuță transparentă umplută cu apă cumpărată de la magazinul Ana Maria și aleargă prin ea însetat la fel ca peștele roșu dinăuntru cu ochii negri, translucizi, cu coada verde își pune câte …
seismograf o pietricică în sandală ploaia care iarăși te-a prins fără umbrelă sirena unei ambulanțe privirea rea a unui necunoscut mici întâmplări îți întunecă ziua altele îți readuc bucuria e drept mai puține la număr un poem regăsit o melodie veche bucuria cu care te întâmpină câinele chiar și după o scurtă absență înregistrezi totul …
(avant la lettre) Într-o viață de om a adunat atîtea poeme scurte iubiri devastatoare doxuri monede de rouă spunea cîndva cam pe la amiaza vieții sale de poet cînd subteranele îi erau atît de tinere străbătîndu-le de la un capăt la altul fără odihnă semn că tendoanele picioarelor lui erau puternice mai ales pentru vîrsta …
Poem matinal Putea-voi să mă întunec, Sau voi putea să răsar La limita orizontului tău Ca globul soarelui funerar Să văd cum te scufunzi și te-nalți Înmugurită pe oră Ca bobul suav de smalț Pe care lumina-l devoră Sau eu însumi să mă scufund În trupul tău ca o barcă-n Legănare spre înalt, spre afund, …
cântec de păhăruț Părintelui St. L. nu plec la margine de nicio apă stau și mă uit în apă până când cresc nuferi galbeni din apă și cad flegme, flegme mari din viitor peste obrazul unui mort care nu știe că e mort, apare la televizor și vorbește vorbește vorbește unui dispărut popor taman acum …
1. „Îngerii stau aici printre flori“ zise măturătoarea din parc „sunt grași ca vrăbiile vorbesc într-o limbă pe care numai eu o știu atunci când vor ei când nu vorbesc numai așa ca să se afle în treabă să nu fie mai singuri ca femeia care dă bilete la WC-ul public care miroase a cofetărie …
dispariție rămăsesem așa, unul lângă altul încremeniți ca niște statui albite de ploaie. și tu te gândeai în altă parte și parcă eu nici nu mai existam – mă dăduseși afară din lumină și din gânduri încât mă decolorasem și eu te priveam cu o privire decolorată de tine până când nu mai existam. eu …
*** Eu știu că mor secundă cu secundă Și știu că nu sunt decât umbra ei, Așa cum nu-i nici urmă să-mi răspundă De tot ce-a fost cândva pe la Vaidei. De drumul ce-l urmează pașii mei, Pământul doar, întors din larga undă A cerului, ar ști să nu-mi ascundă De-aș întreba de rostul vieții …
La marginea lumii La marginea lumii eram. La marginea lumii, pe-o stâncă. Deasupra, un nor, ca un blam. Alături, o apă adâncă. Dorisem să mor. Și-am ajuns Aici unde moartea-i o joacă. Aici unde marea-i un plâns Ce jalea oricui o îneacă. Din zodia Peștilor sunt, Sub valuri să-mi fie mormântul! Dar norul s-a spart …
(in memoriam Amos Oz) „Ești doar un val, nu ești apa“ (Jimmie Dale Gilmore) Moartea e un grad de comparație: ca un kadish din pietre mai vechi decît cele mai vechi cuvinte ca o flacără arzînd între două triburi vrăjmașe ca un vițel de aur fals propovăduind o credință falsă ca și cum ca și cum …