Poeme de Alice Valeria Micu Întruparea divină Nu sîntem egali în angoase, nici în extaz, neliniștile noastre-s orfane. Poate în scrîșnetul oaselor frînte, în curgerea sîngelui mușcat de cuțit. Și nici acolo, răzvrătirea cărnii a salvat multe suflete de la otrava glonțului șoptit Nu sîntem egali în speranțe, nici în depresii, iluziile-s de-o înfricoșată unicitate. …
Tăcerea e de asemenea voce, ceea ce spunem este respirație pentru gânduri sau anihilare sau un gând complet nou sau pură politețe * De ce îi este atât de greu istoriei și prezentului să îmi vorbească? Forma Prima dată când observ că eu cresc voi deveni grădinar * Iubesc doar oamenii care locuiesc la mare …
În cer și pre pământ, vremuri de război Ca și în secolul precedent și în secolul acesta e vreme de război. Încât până și în ceruri sunt căutați, recrutați geniștii care să demineze Câmpiile Elizee, mai ales prin locurile unde se odihnesc geniile peste mormintele cărora cântă triste priveghetori unice ființe create de Dumnezeu a …
Pisicile Romei Dacă azi ești la Roma întreabă-te în ce an? În ce secol în ce clipă? Ce rămâne? Cine urmează? În ce catacombe își caută gura șoaptele împărătești? Nici chipuri de sclavi să nu-ți închipui că vei întâlni în Largo di Torre doar pisicile Romei perpetuând Roma Până la urmă Roma din Roma-I ea …
Poeme de Marcel Vișa *** Uriașe cârtițe dorm în cotloane ferite de ger. Iarba se înclină solemn peste mușuroaie, ninsă și plânsă, ca plapuma îngălbenită a unui homeless. În mijlocul râului, printre ghețuri desprinse de mal, o umbră se spală pe față cu mâinile mele vinețite de frig. Mă scufund în trunchiul copacului, ca într-o …
Fundal Când simți că pe oase nu mai ai carne, că sunt acoperite doar de cuvinte, spune-le prietenilor că ai trecut din această viață în cealaltă pe o punte sprijinită pe margini de lumină și de întuneric, că ești carne sau cuvânt, lumină sau întuneric, că treci sau rămâi, după cum ți-ai ales fundalul în …
Din rătăcire Strânși între-atâtea mii de zvonuri, Ce ne-mpresoară ca o ceaţă, Cum ne ferim de îndoială Și cum ieșim din rătăcire? Poate acolo unde gândul Nu se grăbește să ajungă, Moare pe cruce Adevărul De care nu vorbește nimeni. Însă mai cruntă e tăcerea Ce ne-asurzește și ne-aruncă În haosul vinovăţiei, Din care n-am …
Din contramoarte În nebunia acestei lumi stă bunătatea ei dar nici asta nu ajunge Infarctul frunzei o rețetă pentru verdele din mucegaiul scrisului O copie de fapt a nefericirii din vene sociale inundate de ură Unde toți se cred individul suveran în vreme ce îl sugrumă pe celălalt Zori aurii soarele cap de mort tatuat …
Elina ADAM Poate că azi poetului Vasile Igna Poate că azi mai mult decât oricând îi vor spune că a fost prea puțin că s-a însoțit mai mult cu furnicile decât cu oamenii că a fost prieten cu căpriorii cu pietrele și cu motanii că păsările îi cântau la fereastră înainte să-și facă din cer …
Tăcerea paşilor Poeților Suediei Pădurile de pin În care se revarsă liniştea și lacurile adânci în care cerul se oglindește le vorbesc Poeților din Țara Nordului Din iernile lungi şi din tăcerea gerului din verile în care lumina nu apune Cuvintele cresc încet, în respirația adâncă a ierbii sub zăpadă. Pașii vântului prin pădurile Scandinaviei …
Tatăl meu De pe dealuri înalte cu plopi aurii dintr-un sat cu cărări bifurcate în nouri și fântâni mai adânci ca iadul coboară spre morocănosul oraș tatăl meu tânăr blestemat să fie mereu chiriașul odăilor mici ale periferiilor pe unde câinii latră la pisicile nopții Norocul nu i-a tăiat calea vreodată umbra lui s-a șters …
Autobiografie Lui Mircea Mihăieș M-am luptat cu valurile înotând netemător în apele unor mări imaginare. Mi-am tocit tălpile încălțărilor rătăcind fascinat pe străzile unor orașe care nu există. Mi-am rănit brațele escaladând piscurile stâncoase ale unor munți născuți de mintea mea. Am căzut letal în prăpăstiile fără fund născocite de închipuirea mea. Ochii mi s-au …