pangar de vară iulie 39 de grade timpul cască a nepăsare confuz în stânga și dreapta oameni veniți de nicăieri și de oriunde războiul nu iartă: fără o mână, un picior, orbi de atâta durere „fii mereu pregătit“ spunea bunicul în raniță să ai conserve de pește pansamente apă multă apă pune și o lumânare …
Constantin Stancu Memoria luminii Lumina îşi păstrează memoria, nimic nu se pierde în valul ei, nimic nu se câştigă în laptele ei. E lumina care îşi aduce aminte de începuturile lumii şi de obsesiile tale oranj sau mov, de insomniile galbene în care se odihnesc gutui. Lumina este aceeaşi ieri, azi şi mâine, în prezenţa …
Virgula cinematografică Orele acestui Decembrie ce își iau clar-obscurul din pânzele lui Caravaggio şi un șir de întâmplări anonime din care se naște un sens prin labirinturi mentale și carnale ce brăzdează la peaux douce de la realité dincolo de un soare alb ce învins se străduie să învingă societatea spectacolului şi a slavei nu …
Fundament Oricine cât de cât umblat pe orizontala versurilor așternute pe argilă, papirus, pergament, hârtie, calculator sau orice altceva care suportă să se scrie pe el fie și pentru o clipă, cum ar fi nisip, colb, zăpadă, sticlă aburită, știe că poezia nu-i o joacă naivă de boemi, țicniți, aleși, miruiți ori exaltați, ci mai …
Despre veșnicie (Az öröklétről) Primăvara devreme apare cântul mierlei în vârful copacului din grădina vecină. Așezat mereu pe ramul cel mai înalt, îl aud ore întregi. De acolo, de sus se poate sesiza mai repede pericolul. Deși astfel și cântul e mult mai ușor de surprins. Dacă vrei să vezi, te vor vedea și pe …
André Ferenc Act de întemeiere anxietatea mea e o țară indivizibilă unde în autobuze istorice cetățeni prea cuminți își gâfâie unul altuia în ceafă insomniile în privirea lor pâlpâind de foame flutură steaguri ciuruite o țară cu pungi de nailon și pensionari tremurând la coadă pe care funcționari publici îi tutuiec oftând miros de mentol …
Atipic sunt un vers scris prost atipic la îndemână recită-mă atunci când într-o cameră slab luminată ziua de mâine nu vrea să pătrundă când trandafirii nu mai au miros când gura păcătosului vrea să grăiască un adevăr Ritual plouă ne spălăm păcatele sub umbrele melcii şi-au ipotecat cochiliile îşi adăpostesc moartea sub tălpile pantofilor murdari …
Boboteaza I-am adus mamei aghiazmă de la biserică După o coadă nesfârșită S-a bucurat și a doua zi a uitat În fiecare dimineață mă țin de capul ei Și Ea zice da, o s-o ia Apoi uită instant, când închide telefonul Și acum e sticla-n bufet, la un an Isus iarăși s-a întors Cu ochii …
Viața lui ca un vis El credea, cu tărie credea că trăiește pe un tărâm verbal, numai și numai verbal. Acolo, pământul de sub tălpi și ploaia, lumina, durerea, odaia erau doar cuvinte pe foaia cea mare, nevăzută, abstractă și absolută, cuvinte printre care el rătăcea. El mai credea, cu tărie credea și c-a fost …
Când veni poezia Citeam poezii pentru copii și nu numai la școală spuneam pe de rost cam orbește versuri pe care nu credeam că le înțeleg că le dau de rost. Apoi aproape pe neștiute sau poate chiar absolut pe neștiute ca într-o poveste cu vrute și nevrute ca într-un basm de durata unui fulger …
Sărutul Motto: „Fiecare artist are o Dulcinea del Toboso” J.L. Borges În sala de expoziție, singura lucrare era Sărutul. Pictorul trudise, cîțiva ani, departe de ochii lumii; o capodoperă, au spus cunoscătorii o capodoperă, au spus amatorii de artă o capodoperă, au spus negustorii de artă criticii de artă au spus că Sărutul acesta face …
Franțuzoaicele la cursul despre shakespeare la băile herculane În cele din urmă au apărut franțuzoaicele. În teatrul plin de flori și de sulf diluat. În acea vară și-au arătat goliciunea viperele cu corn de sub Domogled. Orașul te întâmpina cu aromă de dulceață de trandafiri și cu necontenite schimbări la față. Uluite de această Vienă …