Din rătăcire
Strânși între-atâtea mii de zvonuri,
Ce ne-mpresoară ca o ceaţă,
Cum ne ferim de îndoială
Și cum ieșim din rătăcire?
Poate acolo unde gândul
Nu se grăbește să ajungă,
Moare pe cruce Adevărul
De care nu vorbește nimeni.
Însă mai cruntă e tăcerea
Ce ne-asurzește și ne-aruncă
În haosul vinovăţiei,
Din care n-am avea scăpare,
Dacă mormântul unde falsul
A îngropat dumnezeirea
Nu s-ar deschide pân-la urmă
Și Duhul prigonit în lume,
De cei ce trec drept marii zilei,
N-ar învia pe totdeauna.