Istorie literară

Contextul și istoria literarității. Mircea Anghelescu (1941-2022)

Volumele de istorie literară ale lui Mircea Anghelescu sunt concepute în așa fel încât să existe o continuă rotire a privirii critice de la operă către împrejurările în care aceasta își face apariția, de la autor către mediul cultural în care evoluează, de la literatura propriu-zisă către formele de discurs proxime. În studiile și articolele …

Regatul imaginarului

Apărut cu puțin timp înainte de trecerea la cele sfinte a scriitorului, volumul Un regat imaginar (1997) repunea în circulație cvasitotalitatea prozelor scurte publicate de Ștefan Bănulescu (1926-1998). Cartea are trei secțiuni distincte. Prima parte reunește ciclul de nuvele Iarna bărbaților, cea de a doua conține povestirile grupate sub titlul Banchetul de la Castelul Alb, …

Dinicu Golescu, un călător aristotelic și rousseauist

Se împlinesc două sute de ani de la cel de-al treilea periplu european povestit de Dinicu Golescu în Însemnare a călătoriei mele, precum și de la publicarea ei la Buda, în 1826. Auspiciile receptării acestui boier filoeuropean par bune, fiindcă a fost reintrodus între autorii recomandați la liceu. Însă situația edițiilor aflate acum pe piață …

Istoricul literar în subterană. Z. Ornea (1930-2001)

Activitatea editorială, întocmirea de ediții critice, reabilitarea scriitorilor și a curentelor afectate de pseudo-interpretările socio­logismului vulgar l-au determinat pe Z. Ornea să coboare la „subsol”, acolo unde inventarierea a ceea ce istoria literară a păstrat din trecut a fost abandonată întunericului. Tot ce îi cade sub priviri pare a avea aspectul unei necropole: „Istoria literară …

Prețul propriei măsuri. I. Negoițescu (1921-1993)

„Cea mai mare însușire a criticii lui Ion Negoițescu a fost și cel mai mare defect al ei: extrema origina­litate” (Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, Editura Cartea Românească, București, 2019, p. 894). Aceste rânduri pentru finalul unui profil încadrabil istoriei literaturii iscă două întrebări: este cu putință ca o …

Un poet minor și o poezie nemuritoare. Andrei Mureșanu, Un răsunet

Puțini poeți din literatura noastră au fost atât de controversați: și elogiile, și contestările, alternative sau concomitente, au fost făcute la o înaltă temperatură a convingerilor, pătimaș, unilateral. Înainte de a fi poet, Andrei Mureșanu este un mit, un simbol, o conștiință civică exemplară. A intrat definitiv în triada de aur a Revoluției transilvane de …

 A(i)uritul drum de mijloc. Miron Radu Paraschivescu (1911-1971)

Din creația lui Miron Radu Paraschivescu rezistă scurgerii timpului pagini din Cântice țigănești, care îi conferă o certă posteritate poetică, și numeroase fragmente din Jurnalul unui cobai, care aduc în actualitate problematica omului și a epocii în care a viețuit scriitorul. Plasarea în Istoria critică a literaturii române a lui Nicolae Manolescu la categoria scriitorilor …

Nostalgia imposibilei întoarceri

Condiția exilatului este la Norman Manea un dat genetic, iar nu o consecință a unei decizii politico-ideologice sau a unei transplantări geografice survenite la maturitate. Expulzarea la cinci ani „din acea «dulce Bucovină, veselă grădină»” (Întoarcerea huliganului, Editura Polirom, Iași, 2025, p. 87) și deportarea în lagărul din Transnistria i-au marcat hotărâtor starea afectivă și …

Focus R.l.: Sinucigașa longevivă

În eseul său critic Cele patru sinucideri ale Virginiei Woolf. O psihodramă (Editura Polirom, Iași, 2025), Mircea Mihăieș depășește tradiționala disocierea dintre viață și operă, demonstrând că, în cazul scriitoarei britanice, ficțiunea, jurnalul, labilitatea psihică și boala alcătuiesc un ansamblu osmotic. În interpretarea exegetului, opera Virginiei Woolf urmează itinerarul unei existențe marcate de parcurgerea a …

Disciplina admirației. Perpessicius (1891-1971)

Studiul operei critice a lui Perpessicius ar putea fi direcționat în jurul a două perspective, jalonate de Eugen Simion și Nicolae Manolescu. Primul afirmă că, adept al impresionismului, Perpes – sicius refuză orice doctrină: „Sincronis – mul, diferențierea sunt legi care n-au pentru el nicio semnificație. Singurul criteriu este acela al artei […]” („Perpessicius și …