Dispariția fizică a Marthei Bibescu, în 1973, a fost învăluită într-o relativă tăcere, fapt explicabil dacă privim prin prisma epocii în care s-a stins. La bătrânețe, scriitoarea părea supra ­viețuitoarea anacronică a unei lumi definitiv apuse. După cataclismul celui de-al Doilea Război Mondial și mutațiile culturale produse în preajma anului 1968, Europa aristocratică devenise un …

La 90 de ani de la nașterea lui Marin Sorescu și în curând, la 30 de ani de la moartea lui, cer cititorilor îngăduința de a începe cu o mărturisire. Unul dintre cele mai mari regrete care m-au încercat după ce n-am mai practicat cronica literară a fost acela că am ratat apariția, în 1973, …

În critica literară românească a perioadei interbelice, Pompiliu Constantinescu se remarcă printr-o rară consecvență a judecății estetice și prin fidelitatea față de misiunea esențială a cronicarului: interpretarea imediată, lucidă și responsabilă a fenomenului literar contemporan. Demersul său a ridicat foiletonul la rangul unei forme înalte de expresie, reușind să concilieze exigențele criticii de întâmpinare cu …

În poemul Miopie, din volumul de debut Versuri (1968), Mircea Ivănescu formulează una dintre cele mai revelatoare definiții ale propriei arte poetice: „…mă gândesc că am scris de demult/ că legăturile mele cu timpul sunt ca o fugă/ a unui nebun care vrea să se prindă/ pe el însuși – și e întotdeauna câte o …

Societatea informațională, aflată în proces accelerat și aproape ireversibil de digitalizare, ne pune în fața unei contradicții. Cum se (mai) poate vorbi despre „cunoaștere“, dacă observăm că învățarea tinde să se dispenseze de obiectul numit „carte“, cu variațiile didactice de manual, curs, dicționar, enciclopedie, tratat, ediție etc.? În era virtuală, se pare că tipăriturile devin, …

Articolul „Pierdeți-vă timpul”, inclus de Mircea Eliade în volumul Oceanografie (1934), amendează condiția omului modern, pentru care timpul nu mai este o experiență interioară, devenind o succesiune de distracții programate minuțios. În optica eseistului, „pierderea” timpului echivalează cu o fugă de sine. Se naște, astfel, o întrebare legitimă: a reprezentat scrisul pentru „trăiristul” Eliade o …

Edițiile critice au rezultate interdisciplinare. Îngrijitorul de text necesită să-și ancoreze pregătirea temeinică în câteva discipline: lingvistică, istorie, hermeneutică, fenomenologie (pentru a studia procesele conștiinței auctoriale). Un astfel de intelectual – anacronic, din păcate, pentru epoca supra-specializării – ar considera orice tip de text o actualizare sau o selecție ipotetică, realizată după consultarea unor materiale …

Liviu Georgescu s-a născut la 7 aprilie 1958, la București, unde a urmat școala generală și liceul. În perioada liceului a studiat vioara, instrument care l-a apropiat mai târziu de orchestrele simfonice ale medicilor din București și New York, oraș în care va emigra imediat după 1990. Decizia vine după ce soția sa, Doina, emigrase …

Destinul lui Ion Vinea stă sub semnul paradoxului amânării şi al aşteptării. Există, în fibra intelectuală a lui Vinea, ca şi în desenul lui biografic, o pecete a timpului care se scurge şi care îndepărtează, implacabil, clipa consacrării sale. La 1964, atunci când moare în RPR, Vinea este un om al unei alte epoci. Lipsit …

Gheorghe Grigurcu identifică în pro ­filul intelectual al lui Ovidiu Cotruș o dublă apartenență structurală, definită de o tensiune rodnică între exigența de tip maiorescian și fascinația pentru universul romanesc matein. Această dualitate constituie o trăsătură intrinsecă pe care criticul o interpretează ca pe un veritabil joc al contrariilor: „Nu întâmplător cele două întreprinderi critice …

Cât contează sau, mai degrabă, până unde se întinde voința scriitorului, în alcătuirea unei ediții filologice? Se impune în fața regulilor aflate în vigoare într-un anumit context? Odată cu modernitatea, asumarea paternității reprezintă o dimensiune esențială pentru cultura scrisă. Dar nu rămâne, în postumitate, coordonata prioritară. Dacă reducem voința la grafie, la proiectul literar schițat …

„Dragul meu Pogor, fă-mi plăcerea de a-mi scrie doar într-un cuvânt dacă ar fi de bun gust, la Iași, să nu te duci în persoană să faci vizite, dar să-ți trimiți numai propriul nume. Aș vrea să aplic această metodă modernă de reuniune separatoare prin carte de vizită (către D. Mavrocord[at], către mitropolit etc.), lumea …