Unul dintre cei mai importanți hispaniști români contemporani este și unul dintre cei mai discreți ca prezență publică. Spun asta, întrucât numele lui Coman Lupu, de rezonanță printre specialiști, e mai puțin faimos decât ar merita, în special în ipostaza sa de critic comparatist.Căci actualul profesor emerit de limbă spaniolă la Universitatea din București este …

Eminentul savant care este Tudor Dinu își continuă, în volumul recent Cafea, tutun, dulceți. Deliciile Orientului în Țările Române, fascinanta incursiune în arcanele epocii fanariote. O incursiune începută în volumul al III-lea al sintezei Bucureștiul fanariot, intitulat Viață cotidiană, divertisment, cultură (2020), și continuată în alte cercetări fundamentale, ca Moda în Țara Românească: între Fanar, …

Volumul Cerberii de la parter, conținând scrisori ale lui Nichifor Crainic dintre 1964 și 1972, pune o problemă spinoasă. În biografia scriitorului se întâlnesc, într-o măsură greu de delimitat, martiriul în pușcăriile comuniste (în care a petrecut 15 ani, 1947-1962) și colaborarea ulterioară la propaganda externă a regimului (ca redactor la Glasul patriei/ Tribuna României, …

Au trecut doi ani de la plecarea dintre noi a regretatului Ioan Moldovan, unul dintre poeții cei mai importanți din cadrul ramurii transilvănene a generației optzeci. Prin grija familiei, recent a văzut lumina tiparului volumul de poeme la care a lucrat până în ultima clipă, purtând titlul – presupun că ales de editor(i), dar foarte …

Puțini sunt la noi criticii care, asemenea lui Mircea A. Diaconu, reușesc să îmbine armonios relevanța națională cu slujirea provinciei natale. De regulă, fie se face mare caz de „valorile locale“ – care-și au rostul lor, preponderent cultural însă –, fie, dimpotrivă, se clamează „europenismul“ exclusiv, într-o vădită ignorare a substratului regional și chiar a …

Se știa și nu se știa că Radu Cosașu ține un jurnal. Puțini credeau, la drept vorbind, că a mai rămas suficientă materie pentru notația brută cotidiană. Scriitorul – o personalitate discretă, ocolind luminile rampei în pofida unei activități publicistice susținute – își împletise biografia în textura operei de ficțiune, cu o generație înaintea postmodernismului …

Uu nul dintre cele mai importante demersuri culturale ale perioadei recente, și anume, ediția integrală Marian Papahagi, a ajuns la final. În arhitectura gândită de îngrijitorul ei, Adrian Papahagi, cel de-al patrulea și ultimul volum al seriei a fost rezervat cărții apărute în 1985 și intitulată Intelectualitate și poezie. Studii despre lirica din Duecento. Opțiunea …

La șapte ani de la primul volum al monografiei C. Stere și contemporanii săi, Victor Durnea a publicat un al doilea, de dimensiuni comparabile. A doua parte a cercetării parcurge viața și opera întemeietorului poporanismului într-o altă epocă istorică, aceea dintre 1915 și 1936, și a căpătat un subtitlu care spune mai multe despre modestia …

Scriitor cu ambiții literare de anvergură păunesciană, lui Horia Gârbea îi reușesc în proză mai degrabă improvizațiile pe spații mici. Ar putea fi un excelent autor de schițe, ieșit de sub mantaua unui Ion Băieșu, dacă nu ar fi stăpânit (mai mult decât e necesar) de convingerea că e și romancier. Intitulată Eter, recenta sa …

În comentariul pe care l-a dedicat nu demult, în „Apostrof“, cărții Radu Stanca. Opera trăită, de Mirela Nagâț, Ion Vartic enumera o listă comprehensivă de cercetări recente care atestă o revenire a scriitorului clujean în actualitatea critică. Din lista sa lipsea, totuși, cea mai importantă dintre monografiile care participă la această resurecție, poate neașteptată (dacă …

Titlul noii culegeri a lui Vasile Dan este, desigur, voit oximoronic. Căci textele din Poeme nescrise sunt nu numai scrise și tipărite – ceea ce exclude din punctul de pornire absența intenționalității –, ci și elaborate. Adică „potrivite” (în sensul arghezian al cuvântului) și îmbinate într-o arhitectură lirică rafinată, chiar peste nivelul cu care acest …

Francofonia e în pierdere de viteză în România, în pofida existenței unei mari tradiții, a unui public fidel și a unor specialiști redutabili. Și mai rari decât francofonii sunt azi oamenii noștri de cultură care nu practică francofonia în sine, ci ca o „autostradă” culturală dublă, dinspre Hexagon înspre spațiul carpatic și invers, în căutarea …