Cronica literară

O conștiință a limitei

Debutând editorial cu volumul Apeiron (1971), în primul val echino ­xist, Dinu Flămând s-a impus deopotrivă ca poet, traducător din mai multe limbi și în mai multe genuri, critic de poezie și eseist. Este, totodată, unul dintre cei mai cunoscuți scriitori români în străinătate, în special în spațiul iberic și latino-american, dar și un eficient …

O proză cu ofertă multiplă

Ieșirea din vârtej, roman apărut la scurt timp după volumul de poezii Scrisoare din savană (2024), este semnul că Péter Demény se alătură grupului restrâns de scriitori care se exprimă cu egală îndemânare în două limbi. Rămâne de văzut dacă, în activitatea sa ulterioară, limba română va înlocui în totalitate limba maghiară în care a …

Un scriitor polimorf

Scriind, nu demult, despre antologia de autor a lui Mihai Măniuțiu, afirmam că în personalitatea artistului sălășluiesc două ipostaze distincte: regizorul și poetul. Mă înșelam. O la fel de cuprinzătoare antologie a prozei sale pentru copii, intitulată Povestiri pentru copii mai mici sau mai mari, ne demonstrează că Măniuțiu nu e numai poet. Și, în …

Un roman al Revoluției

Nimeni nu ar fi putut prevedea turnura pe care a luat-o cariera de prozator a lui Mihai Zamfir odată cu apariția romanului În așteptare (2020). Până atunci, fusese apreciat ca un stilist deopotrivă virtuoz și aparte și ca un romancier de factură mai degrabă livrescă. Nu lipsea nici sugestia că, pentru un profesionist al criticii …

Amprenta criticului

Seria de autor Marian Papahagi continuă cu încă un volum, reunind două dintre cărțile publicate de autor imediat după prăbușirea regimului comunist: Cumpănă și semn (1990) și Fața și reversul. Eseuri, studii și note (1993). Sunt cărțile care întregesc și definesc profilul de critic literar al regretatului Marian Papahagi, intelectual complex, cu activitate bogată și …

Rețeaua care subîntinde opera

Rareori cei care scriu bine vorbesc la fel de bine, spune o veche și trainică prejudecată. Scrisul și vorbitul, deși utilizează același instrument lingvistic, sunt facultăți distincte, utilizează retorici diferite și se dezvoltă în mod aparte în fiecare dintre noi. Încă și mai rar este cazul unui filosof care, scriind bine filosofie, poate schimba cu …

 Transparența melancoliei

Traducerea nu este niciodată același lucru cu originalul, însă există momente astrale în care dialogul unui poet cu creația altui poet, care scrie într-o altă limbă, produce un text cu dublă portanță: pe de-o parte, un echivalent strălucit al discursului inițial, iar pe de alta, o operă de sine stătătoare, cu existență distinctă în limba-țintă. …

Există un diarism românesc?

 La această întrebare își propune să răspundă Gheorghe Glodeanu, într-o masivă sinteză intitulată, modest, Prolegomene la o istorie a diarismului românesc.Întrebarea este justificată de o lungă tradiție care consideră literatura noastră drept una a pudorii, în care elementele de intimitate pătrund târziu și cu fereală în texte, iar scriitorul are mari rezerve în a-și comunica, …

Poezie crudă

Apeiron și Emmetron Dintre scriitorii promoției mele, Claudiu Soare este, probabil, cel mai talentat și mai puțin cunoscut, în pofida unei activități literare susținute. Poet, prozator, eseist și traducător cu activitate susținută, Soare pare însă că se dezinteresează complet de promovare, de reprezentarea publică a propriei creații, împingând această frondă împotriva regulilor nescrise ale vieții …

 Valorile sigure

Cu Mersul lucrurilor, Liviu Ioan Stoiciu ajunge la al 18-lea volum de poezie, fără a lua în calcul antologiile. Astfel, rebelul de la finalul anilor 1970 și începutul anilor 1980, cu o existență socială fragilă și supus represiunii regimului comunist, a reușit nu numai să supraviețuiască. Devotamentul său pentru literatură l-a ajutat să parcurgă deceniile …

Phoenix – o istorie fără sfârșit

Regizorul și fotograful Cristian Radu Nema, autor – între altele – al filmului Phoenix – Povestea, a realizat în siajul apreciatului lung-metraj dedicat formației Phoenix și un impresionant album fotografic, care celebrează istoria de 63 de ani a acestei instituții a muzicii românești. Este o lucrare de mari dimensiuni, ca și opera muzicală pe care …

Capitolul al treilea

Mai în glumă, mai în serios, Varujan Vosganian spune că romanul Cartea șoaptelor a fost scris spre a depune mărturie pentru poporul său armean, Dublu autoportret, pentru națiunea sa română, iar Elogiu alor mei, pentru familia sa. Deși, de regulă, scriitorii se înșală atunci când se evaluează pe ei înșiși, Varujan Vosganian are, de data …