Cronica literară

Francofonia în critica de azi: vase comunicante și întredeschideri

Francofonia e în pierdere de viteză în România, în pofida existenței unei mari tradiții, a unui public fidel și a unor specialiști redutabili. Și mai rari decât francofonii sunt azi oamenii noștri de cultură care nu practică francofonia în sine, ci ca o „autostradă” culturală dublă, dinspre Hexagon înspre spațiul carpatic și invers, în căutarea …

Către romanul total

Cu seria de trei romane alcătuită din O formă de viață necunoscută (2018), Vântul, duhul, suflarea (2020) și Linia Kármán (2025), Andreea Răsuceanu s-a afirmat drept una dintre prozatoarele contemporane de referință. Noul ei roman, Hemiptera, îi confirmă statutul și, totodată, marchează o netă evoluție către o proză mai profundă și cu miză considerabil mai …

Hermeneutică narativă

Cu Cele patru sinucideri ale Virginiei Woolf, Mircea Mihăieș închide un „cerc al fundamentelor moderni­tății“, din care mai fac parte – nu neapărat în ordinea publicării lor – trilogia consacrată lui James Joyce (apărută între 2016 și 2021), Ce rămâne. William Faulkner și misterele ținutului Yoknapatawpha (din 2012), cele două cărți despre Corto Maltese (2014, …

„Mai mult umbră…“

Marii comici sunt înzestrați, se știe, cu un acut sentiment tragic al existenței, pe care umorul doar îl camuflează. Atunci când își dezbracă armura, ei își dezvăluie inevitabil – bine ascunse în spatele râsului care, nu-i așa?, biciuiește moravurile – vădita melancolie de sorginte metafizică și fragilitatea pe care arta nu o poate vindeca. Melancolia …

Zilele entuziasmului sau Literatura în mijlocul Cetății

Nimic nu părea să anunțe un dezastru. În euforia prăbușirii regimului Ceaușescu, credeam cu toții că ieșim din comunism cu o literatură valoroasă și sincronizată, pe deasupra Cortinei de Fier, cu Europa. Ierarhiile ei profesionale – nu cele care emanau dinspre propaganda partidului unic, ci cele consacrate de critica literară și, în mare măsură, prezente …

Punți și limanuri

Traducerile nu fac o literatură, după vorba răspicată a lui Mihail Ko ­gălniceanu, însă fără traduceri o literatură nu poate evolua. Chiar și marile literaturi europene, care practică uneori discursul autosuficienței, traduc în realitate masiv din cultura universală. Încercarea de a transpune în limba ta creațiile unor scriitori străini este – spun o banalitate – …

 Iluminările poetului bătrân

După retragerea sa din activitatea redacțională, survenită în 2019, Marian Drăghici a publicat două culegeri care nu numai că i-au consolidat poziția în „raftul întâi” al liricii contemporane, dar au conținut și semnele clare ale unei transformări morfologice a poeziei sale. Cel de-al treilea volum din această serie, recent apărut și intitulat bătrânul ego în …

Busola istoriei literare

Îl știam pe Adrian Lesenciuc ca prozator, poet, critic literar și eseist. Îi citesc, firește, și cronicile de carte străină din revista noastră, văzând în ele desfășurarea unei neobișnuite curiozități pentru spectacolul literaturii universale. În volumul recent apărut, Azimut. Meridianul 25, însă, îi descopăr calitățile de istoric literar: unul înzestrat cu cunoașterea literaturii și cu …

Ruminații agonice și trăiri celeste

S-a remarcat demult că Aurel Pantea este unul dintre puținii optzeciști care și-au asumat – în răspăr cu tendința ludic-demitizantă a gene­rației – dimensiunea religioasă a poeziei. Religioasă nu în sens dogmatic, ci etimologic. Fără să fie lipsită de o latură confesională și culturală, străvăzută în poemele sale „italiene“ (în care Roma strămoșilor transilvani reapare …

Patosul lucidității

A insera ordinea poeziei în dezordinea universului a fost, spun criticii, una dintre mizele lui Dinu Flămând încă de la debutul cu Apeiron (1971). O miză urmărită atât cu instrumentele creației, cât și cu cele ale comentariului critic, consacrat aproape în exclusivitate poeților, în volume cum este Intimitatea textului (1985), în care analizează fin și …

Tonul și muzica

Tocmai mă pregăteam să scriu despre Tropar. Astăzi (2025), recenta culegere a Gretei Tartler, când pe masa mea de lucru a poposit o nouă și cuprinzătoare antologie de autor a poetei, intitulată Realul mai sus cu un ton. Apărută ca urmare a decernării Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu“, cartea îmi prilejuiește o imersiune în …

O călăuză

E arhicunoscută „ucenicia“ lui Ioan Pintea pe lângă Nicolae Steinhardt, ca și devotamentul cu care prelatul-scriitor ocrotește posteritatea, spirituală și materială, a autorului Jurnalului fericirii. Ar fi ispititor și facil, prin urmare, să asociez cartea sa de însemnări Proximități și mărturisiri (ajunsă acum la o a doua ediție, revăzută și adăugită) cu modelul ilustru al …