Cartea de proză

Etern posibilul pacient

Dacă vrem să detectăm numaidecât ancadramentul ideatic al inovatorului doctor captat în titlu, pentru că suntem avertizați că autoarea povestirilor de față e de meserie psihanalist, nu identificăm o pistă profitabilă de lectură. Dar putem foarte bine să facem abstracție de informația biografică, pentru că nu avem deloc de-a face cu o literatură demonstrativă, „trasă” …

Viața sub clopot

Diana Bădica, „Părinți”, Editura Polirom, Iași, 2019, 308 pag.

Romanul Dianei Bădica are tăietura dramatică a unei povești care impresionează în primul rând prin autenticitate. Nu că am duce lipsă, într-o literatură cotidianizată până la minimalismul cel mai opac. Dar Părinți e un roman care, într-o aglutinare a elementelor de decor, finisează suferința ca pe un diamant multifațetat, transformând-o într-un caz paradigmatic al apartenenței …

Pe la Galați, foarte demult

Cezar Amariei, „Zilele noastre mărunte”, Editura Polirom, Iași, 2018, 204 pag.

pe cât de concentrat, pe-atât de captivant e micul roman de debut al lui Cezar Amariei. Zilele noastre mărunte ne poartă în Moldova secolului XVII, unde, de la Galați în sus, înspre Iași, lumea românească e pestriț colorată de tot felul de întâmplări și de personaje, care mai de care mai bine înfipte în istoria …

Expresivitate voluntară

Ovidiu Pecican, „Lumea care n-a fost. O odisee în scrisori și documente moldovenești din prima jumătate a secolului al XVII-lea”. Roman, Ed. Polirom, Iași, 2018.

Știința de carte medievală, talentul și ludicul debordant îl îndeamnă pe Ovidiu Pecican să se așeze la masa de scris cronicărească pentru a da seamă de timpuri trecute. El pune mâna pe pana înmuiată în cerneluri vechi, conștient fiind că „nu face să nu facă bine”, și se „înrăbojează” cu cronicarii, numai că scrisul său …

În absența tatălui

Emanuela Iurkin, „Câinele de bronz”, roman, Editura Cartier, Chișinău, 2018, 94 pag.

La Moscova, în stația de metrou Piața Revoluției, printre statuile din bronz care înfățișează omul sovietic în tot felul de ipostaze, e și un grănicer cu un câine de bronz. Se spune că, de mângâi botul animalului, ai noroc. De această superstiție își amintește o fată a cărei mamă a plecat de-acasă, din Republica Moldova, …