Cartea de proză

„Acolo unde piramida se fisurează”

Romanul Laurei T. Ilea este un azil pentru „cei ce miros viitorul”, după cum mărturisește în cadrul unei lansări de carte. Avem de-a face cu niște personaje smulse din măduva dilemelor autoarei și plasate într-o constelație pe care încearcă să o descifreze. Sunt personaje care văd pereții și nu țin cont de ei, personaje care …

Expresivitate voluntară

știința de carte medievală, talentul și ludicul debordant îl îndeamnă pe Ovidiu Pecican să se așeze la masa de scris cronicărească pentru a da seamă de timpuri trecute. El pune mâna pe pana înmuiată în cerneluri vechi, conștient fiind că „nu face să nu facă bine”, și se „înrăbojează” cu cronicarii, numai că scrisul său …

Moara de vânt a istoriei

Deși vocile câtorva personaje „delegate” preiau fără greș o ștafetă narativă în romanul lui Nichita Danilov Ambasadorul invizibil (ediția a doua, Editura Polirom, 2018), relativa autonomie a celor șase tablouri, distribuite în trei părți, pune sub semnul îndoielii încadrarea cărții în genul romanesc. Structura polifonică a părților poate fi citită într-o ordine aleatorie, dar este …

Guzgano-păduchioșii carpatini

Simțind nevoia să-i ajusteze Țiganiadei o nouă talie prin „traducerea” ei în proză, Traian Ștef publica în 2010 Povestirea Țiganiadei după Ioan Budai-Deleanu. Atunci, autorul propunea cititorilor o variantă actualizată, adecvată, în datele ei esențiale, schimbărilor de paradigmă literară și mutațiilor de sensibilitate. Interesat de aclimatizarea epopeii la contemporaneitate, poetul orădean era atent la permanenta …

Etern posibilul pacient

Dacă vrem să detectăm numaidecât ancadramentul ideatic al inovatorului doctor captat în titlu, pentru că suntem avertizați că autoarea povestirilor de față e de meserie psihanalist, nu identificăm o pistă profitabilă de lectură. Dar putem foarte bine să facem abstracție de informația biografică, pentru că nu avem deloc de-a face cu o literatură demonstrativă, „trasă” …

Viața sub clopot

Romanul Dianei Bădica are tăietura dramatică a unei povești care impresionează în primul rând prin autenticitate. Nu că am duce lipsă, într-o literatură cotidianizată până la minimalismul cel mai opac. Dar Părinți e un roman care, într-o aglutinare a elementelor de decor, finisează suferința ca pe un diamant multifațetat, transformând-o într-un caz paradigmatic al apartenenței …

Pe la Galați, foarte demult

pe cât de concentrat, pe-atât de captivant e micul roman de debut al lui Cezar Amariei. Zilele noastre mărunte ne poartă în Moldova secolului XVII, unde, de la Galați în sus, înspre Iași, lumea românească e pestriț colorată de tot felul de întâmplări și de personaje, care mai de care mai bine înfipte în istoria …

Expresivitate voluntară

Știința de carte medievală, talentul și ludicul debordant îl îndeamnă pe Ovidiu Pecican să se așeze la masa de scris cronicărească pentru a da seamă de timpuri trecute. El pune mâna pe pana înmuiată în cerneluri vechi, conștient fiind că „nu face să nu facă bine”, și se „înrăbojează” cu cronicarii, numai că scrisul său …

În absența tatălui

La Moscova, în stația de metrou Piața Revoluției, printre statuile din bronz care înfățișează omul sovietic în tot felul de ipostaze, e și un grănicer cu un câine de bronz. Se spune că, de mângâi botul animalului, ai noroc. De această superstiție își amintește o fată a cărei mamă a plecat de-acasă, din Republica Moldova, …