De departe cel mai viu jurnal intim autohton din secolul 19 – superior inclusiv însemnărilor nu tocmai diaristice din adolescență ale lui B. P. Hasdeu, îngrijite de Eufrosina Dvoicenco (1936) – este cel al lui Iacob Negruzzi, Tagebuch, scris în limba germană între 1 decembrie 1861 și 18 februarie 1864, și ținut în perioada studiilor …
Dacă Ion Creangă a acreditat, în literatura română, copilăria, Eminescu este unul dintre primii noștri scriitori ai adolescenței. Prezentă difuz la nivelul unei mari părți a operei poetice, adolescența e tematizată îndeosebi la nivelul prozei eminesciene. Mai ambițios și mai modern ca proiect decît toate romanele românești ale epocii de pînă la 1869, combinînd evocarea …
Într-o carte dedicată reprezentărilor copilăriei în literatura română de după 1989 (Copilăria, Editura Paralela 45, 2019) unde testa o grilă interdisciplinară veche de cîteva decenii în Occident: „childhood studies“ (Peter Hunt, Tony Watkins ș.a.), Ștefania Mihalache lega impactul Amintirilor din copilărie ale lui Ion Creangă de două noutăți ale epocii, care au marcat imaginea personajului-copil: …
Dacă romanele mainstream ale lui Cezar Petrescu sînt încărcate de elemente proprii literaturii de senzație, ceea ce l-a expus pînă azi rezervelor criticii, prozele sale interbelice arondabile genurilor paraliterare sînt piese de excelență. Cel mai celebru e romanul Fram, ursul polar (1932), capodoperă a prozei noastre „pentru copii“ (Cărțile cu Apolodor ale lui Gellu Naum …
Am mai comentat, în cadrul acestei rubrici, „sadovenizarea“ lui Geo Bogza, începută în 1930 cînd tînărul avangardist notează în jurnalul său cum, după lectura Demonului tinereții, suferă „o nouă prăbușire și prefacere.“ Contaminat de romanul monahal dedicat (inclusiv ca substrat politic) „tinerei generații“ mistice, autorul Jurnalului de sex simte nevoia unei sihăstriri în natură. Cu …
Disputele din ultimii ani în jurul construcției Catedralei Naționale au polarizat o parte a elitelor bucureștene între adversarii proiectului (potrivit cărora „Dumnezeu iubește spațiile mici“, iar grandoarea ar ilustra complexe sau tropisme autoritare), și susținătorii monumentalității simbolice a acestuia, la mai bine de un secol după ce primul Patriarh al României Mari – Miron Cristea …
Poemele „ciclului balcanic“ al lui Ion Barbu au fost stimulate de victoria lui Mustafa Kemal (liderul Mișcării Naționale Turce) asupra Greciei, în războiul din 1919-1922. Război care, ulterior regimul Junilor Turci, a consfințit, prin Tratatul de la Lausanne (24 iunie 1923), recuperarea teritoriilor grecești din Anatolia și fondarea Republicii Turcia, după ce Marea Britanie și …
Micolae Manolescu a situat, îndreptățit, narațiunile „de vînătoare și pescuit“ ale lui Mihail Sadoveanu sub semnul livresc al Pseudo-Kynegeticos-ului, împotriva criticilor care au făcut din autorul Împărăției apelor un peisagist liric. Căci povestirile în speță nu sînt peisagistice, cu tot lirismul descripțiilor, nici moraliste ca la Brătescu-Voinești sau Al. Cazaban, nici ghiduri utilitare ca la …
Oroarea de clișeizare aliată cu prestigiul lexicografiei i-au făcut pe unii scriitori să adopte cîteodată, ludic și satiric, formula dicționarului. Caracterul explicativ și utilitar, enciclopedismul pozitivist, disciplina normativă și alte moșteniri critice ale Luminilor, indică, desigur, un triumf al canonului științific; el va fi mimat și remodelat însă, ca o partitură clasică supusă improvizației, de …
„Desuetul“ moralist Ioan Slavici nu e doar un deschizător de drumuri în literatura autohtonă, ci și, în anumite privințe, un scriitor încă nerecunoscut. Controversat politic, el continuă să intrige și estetic. „Proza rurală“ a aclimatizat-o cel dintîi la noi, înaintea lui Creangă și a semănătoriștilor, pe modelul central-european al „povestirii sătești“ realiste (Dorfgeschichte) și al …
După ce află de prăbușirea psihică a lui Eminescu (pe 28 iulie 1883), Caragiale „izbucnește în lacrimi“, notează în jurnal Titu Maiorescu, care îl primise la dejun. Pe 24 martie 1884, același Maiorescu notează iritat, după o ședință a Junimii: „Caragiale fără tact, mahalagește, în discuția cu Alecsandri“, cel din urmă fiind apostrofat de dramaturg …
A plasa proza lui Mateiu I. Caragiale sub semnul dandysmului a devenit un loc comun, consoli dat, mai nou, de „biofic țiunile“ lui Ion Iovan. În monografia sa neconvențională despre dandysm (2004), Adriana Babeți îl include însă cu rezerve, întrebîndu-se „cît anume din stilul său e simplă poză socială și cît mod autentic de a …