Acum vreo câțiva ani, nu prea mulți, a avut loc un val de eliberări din închisoare a unor infractori cunoscuți, posesori, în general, ai unor studii precare, când nu lipseau cu desăvârșire (fiind, desigur, conform lui Caragiale, „sublime”). Acești cetățeni se puseseră pe semnat lucrări, declarate științifice de către anumiți profesori, vorba aia, pe bune. …

Istoria pe care o învățam pe la școlile dintâi avea o calitate care ne-o făcea simpatică: se termina la un moment dat. Devenea, dacă nu te opreai din gândul la ea, nimic altceva decât ceea ce le spusese un clasic, ba chiar antic, profesorilor noștri, iar aceștia ne spuneau nouă: „Historia magistra vitae.“ Mă întreb …

În anii azi îndepărtați, la Cluj, a făcut furori o clipă (adică vreo câteva săptămâni) un afiș de teatru cu un titlu provocator, extrem de potrivit cu vremurile anti-religioase: „Sutiene pentru călugări“. Autorul textului era un cunoscut scriitor „intrat în rânduri“ nu doar prin carnetul roșu, ci mai ales prin comportamentul său – să zicem …

La început a fost Homer. Cu Iliada va fi debutat, dacă privim cu semi-cecitatea noastră, exersată doar vreo câteva, puține, milenii, față de nu se știe câte altele dinainte, a căror amintire nu s-a păstrat, ceea ce numim noi azi literatura sfârșiturilor. Iliada: „Cântă, zeiță…“, așa mai sună încă în urechile celor care știau să …

Cândva, acum vreo câteva decenii, rula și la noi un film intitulat tentant: Ghici cine vine la cină (Regie: Stanley Kramer, 1967). Ei, dar asta s-a întâmplat demult, noi trăim acum, când demultul a expirat, parcă-i auzi pe noii contemporani! Citeam, cam tot pe-atunci, pe sub mână, firește, o carte care a devenit numerar curent …

Sunt tot mai greu de suportat tentativele, de atâtea ori reușite, de manipulare a opiniei publice, întreprinse de către persoane și partide interesate în răspândirea unor perdele de fum la umbra cărora să se poată adăposti orice minciună, orice aranjament ticălos, ba chiar sensurile reale ale oricărui război. Mai ales în nefericiții ani electorali când… …

Într-un colț îndepărtat al celebrului cimitir Montparnasse, se află o lucrare a lui Brâncuși, plasată pe mormântul unei tinere rusoaice, Tatiana Rașevskaia, în 1910. Le Baiser/ Sărutul. Acum vreo 19 ani, niște persoane venite dinspre Est doriseră să moștenească celebra (acum) lucrare de pe mormântul rudei lor. În anul când Sărutul a fost plasat în …

În 1974, aflându-mă la Sarajevo, la niște „zile de poezie“, greșit intitulate „Journées poétiques“, am cutreierat o vreme orașul, împreună cu doi proaspeți amici francofoni, Pierre Oster (1933-2020) și Walter Haesaert (n. 1935), ne-am așezat undeva, la o terasă (să zicem) în zona musulmană. Pe drum, până acolo, Pierre, cu umorul său sec, îi întreba …

Un ziarist român, care a stat în pușcăria comunistă, fiind eliberat în seara de 22 decembrie 1989, a cerut, la plecare, un bilet de ieșire, așa cum se dă și când scapi din spital, dar securiștii care se pregăteau de noua viață, cică liberă de data asta, i l-au refuzat. Ce să facă atunci Petre …

Încet-încet, deși am fi crezut că s-a dus, iepoca se întoarce. Vorba lui Tudor Arghezi: „Și când totul va fi gata,/ S-o muta la el și tata…“ Doamne ferește! Cei doi părinți împușcați acum vreo 35 de ani? Pentru că:Sunt tot mai greu de suportat, cam ca durerile de dinți, tentativele, de atâtea ori reușite, …

O știre, mai trecătoare chiar decât cele despre „farfuriile zburătoare“, spunea, acum câteva zile, că la o școală au fost văzuți elevi care vin deghizați în animale dintre cele simpatice, iepurași, ursuleți etc. și stau așa în clasă, unde, uneori, se exprimă (dacă mi-e permis acest cuvânt) prin onomatopeele specifice travestiului respectiv. Ba, cineva i-ar …

Răsfoind – era să zic citind – revistele vremii noastre, constat încă de pe la primele rânduri că acest P lipsește și mă întreb cum de-l pun televiziunile atunci când e cazul. Sigur, pentru P -urile de pe la teveuri, postul care difuzează reclama încasează ceva. Dar pentru texte fără P –uri cine și cui …