relația literaturii cu un anumit oraș a devenit de multă vreme un topos cultural. Există volume închinate Parisului (reflectat în proza lui Balzac), Londrei (în cea a lui Dickens) ori Sankt-Petersburgului dostoievskian; pentru București, situația ar fi ceva mai complicată; orașul nu are o istorie semnificativă în plan mondial și, pe de altă parte, nici …
diferența dintre eseistică și gazetărie nu constă, așa cum ar putea crede unii, în obiectul lor. Încă de la Rémy de Gourmont – unul dintre creatorii indiscutabili ai genului, în epoca modernă –, eseiștii se ocupă adesea tot de „chestiunile momentului”, cele care constituie, prin tradiție, apanajul gazetarilor, nu doar de cele „abisale”, filosofice sau …
când mă întreb pe mine însumi cine sunt, dacă eu sunt într-adevăr eu și dacă eu sunt până unde același corp îmi comunică senzații și, în fine, dacă eu sunt cel care își pune aceste patru întrebări, distincția lor poate fi ancorată în principii formale legate de unicitatea formei substanțiale, a capacității autoreferențiale a conștiinței, …
atunci cînd citesc un volum care reunește cronicile unui autor, cronici împrăștiate altfel pe ani buni de apariții a varii reviste (și mai nou chiar bloguri), însumînd ca obiect prozatori, poeți, eseiști sau critici, îmi place să caut un supra-nivel al volumului. Să regăsesc în puzderia de texte de întîmpinare un desen coerent al unei …
cu ani în urmă, am purtat o polemică asupra mizelor „mari” în proza noastră tânără. Preopinentul meu susținea că prozatorii debutați și afirmați după 2000 nu au, în scrisul lor, asemenea mize, comparându-i cu prozatorii generației 60 și cu cei interbelici care, firește, aveau. Mizele se terminau așadar fix la generația 2000, cu o suspectă …
o antologie elegantă este Maeștrii unei arte muribunde, aflată la ediția a II-a și cuprinzând, după cum scrie pe pagina de gardă, „poeme alese” din creația lui Claudiu Komartin, din intervalul 2010-2017. De la debutul editorial al lui Komartin, din 2003, și până la volumul cobalt, din 2013, am urmărit cu interes evoluția poetului, observând …
o relectură a lui Eckhart după cîțiva ani de la apariția volumului la Polirom nu poate să nu-ți inspire o stupefacție statornică. Cauza stă în șirul de abstracțiuni eterice cu care teologul din Turingia își presară fragmentele. E atîta zbatere în mijlocul unor noțiuni de strictă elocvență seacă – unul, bunul, adevărul, ființa – încît …
cei patru contraforți pe care sprijină Horia-Roman Patapievici arhitectura articolelor de atitudine adunate în volumul Anii urii (Editura Humanitas, 2019) ridică tot atâtea semne de întrebare cărora li se caută un răspuns: care este miza încrâncenatei lupte politice de la noi?; cum de s-a ajuns la diabolizarea intelectualilor?; de ce este importantă cunoaşterea unor noțiuni …
într-un minunat poem intitulat Epoca, Osip Mandelstam vorbește despre epoca sa „cu spinarea frântă“, epoca marilor tiranii ideologice, epoca în care Stalin desăvârșește teroarea căreia poetul rus îi va cădea victimă. Cu toate acestea, există o fascinație în fața dezastrului, în fața acestei epoci a catastrofelor, poate și prin faptul că Rusia se transformă cu …
în Povestea insulei Humanitas – cartea despre „patria sa mică” -, Gabriel Liiceanu notează și reamintește totodată, în memorabilul portret pe care îl face unuia dintre marii săi prieteni, între altele, cum „pe urma legii morale kantiene înscrise în sufletul nostru și a exigen țelor est-etice ale Monicăi Lovinescu, Horia Patapievici a introdus în discursul …