Comentarii critice



„…revăzută și revizuită”

Apariția celei de a doua ediții a Istoriei critice a literaturii române (Cartea Românească, 2019) nu înseamnă o simplă reeditare: semnificația ei se descifrează treptat. Realizarea acestei a doua ediții a cărții a implicat curaj auctorial, muncă sisifică și, firește, șansă. Cât privește șansa, ea nu s-a arătat până acum favorabilă marilor istorii ale literaturii …



Istoria literaturii române, așa cum a fost

Sunt mai multe motive pentru care o a doua ediție a Istoriei critice a literaturii române, opera care încununează cariera de critic a lui Nicolae Manolescu, se impunea. Mai întâi, pentru că a trecut mai bine de un deceniu de la prima ediție. Un deceniu în care literatura română a evoluat sau, în tot cazul, …



O poezie a litotizării

La cinci ani de la Timpuri crimordiale, Ioan Moldovan revine cu un nou volum de versuri, Multe ar mai fi de spus, înșurubat în aceleași stări de oboseală existențială, plictis și lehamite sau, într-o sintagmă latinească, taedium vitae. Multe ar mai fi de spus este însă o carte de „șotii și jale“, întrucât ritmurile sunt …



Despre narcotice – fără prejudecăți

volumul antropologului Andrei Oișteanu (aflat în 2019 la ediția a patra, revăzută, adăugită și ilustrată) atrage prin acuratețea informațiilor, coroborarea surselor și ineditul unor conexiuni, cu atât mai mult cu cât este evident domeniul larg pe care îl abordează și complexitatea fenomenului pe care îl supune cercetării. De altfel, antropologul se înscrie în contemporaneitatea studiilor …



O istorie canonică (I)

La unsprezece ani de la prima ediție din Istoria critică a literaturii române (și la cinci de la Istoria literaturii române pe înțelesul celor care citesc), Nicolae Manolescu publică un nou tom critic și istoriografic: ediția a doua, „revăzută și revizuită”, a celui mai ambițios proiect canonic privind literatura română în întregul ei, după Istoria …



Arta sintetizării rapide

S-a recunoscut în general faptul că Nicolae Manolescu este cronicarul literar numărul 1 al țării, că decenii la rând, în timpul comunismului, dar și după 1989, a funcționat ca o instanță a bunului-gust. În această calitate a făcut – și continuă să facă și în prezent – mari servicii literaturii române, întâi opunându-se ideologizării ei …



Istoria criticului

În ultima vreme, simt nevoia să tot repet că și criticul literar e un scriitor ca toți scriitorii, atâta doar că se sforțează mai mult decât ceilalți să-și costumeze în obiectivitate subiectiva situare față de lume (în cazul lui, lumea fiind literatura celorlalți). Asta nu înseamnă că nu va fi citit cu tot atâta severitate …



Baltag

Dispărut la cincizeci și opt de ani, când zodiile păreau să-i surâdă – ca lui Orfeu, pe care l-a asumat într-un splendid poem –, Cezar Baltag și-a trăit poezia așa cum și-a trăit viața: o viață pasionată, luminată de nevoia de înțelegere, de a se înțelege pe sine și, în acest fel, de a înțelege …



Peroraţie lugubră

Să ne închipuim o bocitoare care, jelind la căpătîiul mortului, în loc să-i plîngă dispariția, îl blestemă că a existat. În gura ei insulta se amestecă cu panegiricul, maliția cu lauda, afurisenia cu compasiunea. Ce o leagă de răposat e iubirea mustind de fiere, precum o pasiune care se întreține dintr-un clocot de venin. E …



Poezia unui bilanț

Actuala producție poetică a lui Ion Pop e una așa-zicînd de bilanț. Drept care d-sa cultivă o paralelă existențială între prezent și trecut, timpuri răspunzînd într-o altă paralelă, cea dintre real și ireal. Întrucît prezentul aduce o viziune a realului în măsura în care trecutul se asociază cu irealul, grație amintirii ce constituie acea parte …