Comentarii critice

Păstorel Teodoreanu (1894-1964). Un Brillat-Savarin al României

Drama lui Păstorel Teodoreanu nu e de a fi fost, cum spune istoria literară, un minor interesant, într-o epocă interbelică plină de mari scriitori. Ci de-a fi un Brillat-Savarin, într-o cultură gastronomică primitivă, dominată de ciorbe, „grătar“, „vin de buturugă“ și „botul calului“. O cultură în care modernitatea – din cauza conjuncturii istorice nefaste a …

Jean Miclescu – un antimonarhist din La Belle époque

După publicarea unui volum remarcabil referitor la Unirea Bucovinei (Iancu Flondor: Bucovina și România Mare. Documente și scrisori, Humanitas, 2017), cercetătorul Andrei Popescu ne propune de această dată biografia lui Ioan G. Miclescu, cunoscut ca Jean Miclescu, denumit emfatic „boierul de la Călinești“ – om politic conservator, jurist și publicist (Epoca, Protestarea) din a doua …

Republica Moldova – o (veșnică) necunoscută?

„De ce Republica Moldova rămâne o terra incognita pentru România?“ este o întrebare care leagă, în subsidiar, mai toate interviurile adunate de poeta și jurnalista Irina Nechit, din Chișinău, în volumul Malul stâng întreabă malul drept. Cele 44 de convorbiri acoperă intervalul 2009 – 2018, timp în care în Republica Moldova au căzut guverne, s-au …

Capitala, teoria care scrie istoria

Inspirată de teoria lui Benedict Anderson despre „comunități imaginate“, aplicată apariției naționalismelor, Emanuela Costantini, cercetă­toare în istorie contemporană din Perugia, scrie o istorie de peste o sută de ani a Bucureștiului, în care dezvoltarea urbană a Capitalei e folosită drept cheie de înțelegere a istoriei politice a întregii Românii din perioada modernă. Autoarea este la …

Fata din Levant

Despre aventura fiinţei interioare în lumea necunoscută a propriei biografii scrie Liliana Ursu în cea mai recentă carte a sa, Fericita lumină (Editura Baroque Books & Arts, 2019); fiinţa pleacă din sine, uită locul acela, cum Cain nu mai are memoria Edenului, ci doar sentimentul şi închipuirea lui, călătoreşte în felul nomadului, aşteptîndu-şi propria viaţă …

Idilă cu absențe pline

Recitind poemele lui Ioan-Pavel Azap din mica antologie de autor apărută de curând, constat că rămâne în continuare „uimitor cum se conservă lirismul, o anume vibraţie afectivă, într-o poezie care pare mai degrabă dispusă spre parodierea şi bagatelizarea propriilor criterii de constituire” (Petru Poantă). „Scrisul cu absențe” despre care vorbește Ion Mureșan în textul escortă …