O femeie din București, epuizată de muncă, se pregătește să petreacă o săptămână de vacanță la părinți, într-un oraș aflat la sute de kilometri depărtare. Ultima vară în Palatul de iarnă este povestea acestei săptămâni mult-așteptate, care se dezvăluie treptat ca o „invitație nebunească la ceai”. Bucuria revederii face loc unei tristeți progresive, pe măsură …

În pridvor erau pictați unsprezece îngeri, cu trîmbițele în mîini. Cinci erau de-a dreapta, șase de-a stînga. – Părinte Sofian, dar unde este al doisprezecelea înger? întrebă starețul Atanasie. Ai lăsat un loc gol? – Părinte stareț, oricît m-am străduit să îl pictez, nu-mi ieșea și gata. Poate că sunt eu prea obosit, poate că …

Ploua uniform, de parcă nu ploaia ar fi căzut, ci însuși aerul s-ar fi îngroșat.Oamenii se retrăseseră în case. Doar câteva siluete singuratice mai apăreau fără umbrelă, dintre acelea care iubesc plimbările prin ploaie. M-am întâlnit cu prietenul meu în cafeneaua noastră obișnuită, îngustă și prost luminată. În penumbră se distingeau câteva chipuri abia conturate, …

Marcu urca alene pe potecă. Se sprijinea în toiag oprindu-se din când în când să privească și să asculte freamătul frunzelor. Câinele, care-i luase urma la prima ieșire în pădure, îl însoțea de atunci de câte ori se depărta de ceilalți să poată asculta tăcerea. Urca printre molizi și pini uriași până la izvorul de …

În curtea blocului potcoavă un om văzut de la etaj e un om văzut de la etaj. Adică, să explic: e ceva care se mișcă, gesticulează, urlă. Poate nu chiar urlă, vorbește tare, dar tu, cel care te uiți la el și ai chef să-l trimiți cât mai repede undeva, ai această impresie. După cum …

(fragment) Telu sta pe prispa casei, pe care o femeie de suflet, din sat, le-o pusese la dispoziție celor doi bătrâni, fără să le perceapă chirie, ca aceștia să aibă unde să locuiască, după ce fiul lor, Humbri, alcoolic nerecunoscător, le vânduse cocioaba, pe care chiar mamă-sa, o trecuse pe numele lui… Telu privea oamenii …

În vizitele mele în B., cred că mă duceam a doua sau a treia oară să cinez la Royal. De data aceasta era toamnă târzie, dăduse prima brumă,vântul spulbera frunzele ruginite de pe trotuar. Mă îmbrăcasem ceva mai gros, luasem peste costumul de postav de Anglia fulgarinul bleumarin, iar în oglinda mare din holul celebrului …

Frunzele mari, argintate ale teiului, atârnau fără vlagă în soarele crud. La fel și frunzele lucioase, zimțate ale vișinului, care ascundeau mici globuri de un roșu viu unele, galbene altele, ori de un roșu întunecat, toropite în umbra fierbinte a coroanei. Cei doi arbori, cu frumusețea sleită de arșița după-amiezii, străjuiau ușa de-asupra căreia scria: …

Adia un vânticel printre colinele sterpe. Se aflau chiar în vârful unui deal, se vedea până departe. Prizonierul făcu niște pași înainte, din pudoare, dar soldatul îl trase înapoi și-i făcu semn să se golească chiar în drum. Acesta ascultă nepăsător. Jetul țâșni îndelung, nu se mai oprea, își îndepărtă și mai mult picioarele ca …

O sală de tron, cu aer de epocă, cu ziduri de piatră, de care atârnă tot felul de steaguri de luptă, panoplii cu săbii încrucișate, cu sulițe și scuturi, arcuri, tot ce poate crea o atmosferă de epocă. Tronul este la început gol. Pe el se vede o blană uzată de oaie. De la tron, …

Născută în 26 martie 1977, la Craiova. Absolventă a Facultății de Litere – Universitatea din Craiova. Studii aprofundate (master), specializarea Literatură franceză – Poietică, sub conducerea științifică a prof. univ. dr. Irina Mavrodin. Doctorat în filologie, cu teza „Aspecte ale terminologiei medicale românești de după 1990 (cu specială referire la influența engleză) –, sub conducerea …

Tata a fost funcționar. Era singurul care aducea bani în casă. Puțini. Mama era casnică, după cum spuneam la școală, când eram întrebat. Fratele meu era mai mic cu trei ani. Bunica avea o pensie modică, după bunicul, care murise la vreo cincizeci de ani, din cauza unui blocaj renal. Nu apucasem să-l cunosc. Fusese …