Abia împlinise 18 ani. Era vârsta la care unii dintre cei de vârsta lui plecaseră în America să facă bani, promițând c-or să vină, atunci când credeau c-au făcut destui, înapoi acasă. Câțiva chiar veniseră. Dintr-odată, gospodăriile acestora începuseră să înflorească. Trebuia să fii îndrăzneț și puternic, ca să poți pleca. Și mai trebuia ceva, …

De când nu își mai putuse permite să cumpere piatră pentru sculpturi, Iv se reprofilase: într-o prelungire a casei, unde, de obicei, ai lui ținuseră butoaie, troci, lucruri uzate (printre care și un vermorel de aramă pe care avea de gând să-l repare), își făcuse un cuptor de ars piese de lut. Se îndreptase spre …

Metafora, acest orgasm al lucrurilor. * Scriptor. Se străduiește a găsi firescul în nefiresc aidoma unui acrobat care, aflat pe sârmă, execută cu dezinvoltură mișcări dificile la culme. * Scriind omagial despre X când acesta a devenit octogenar, Y se rostește cu amabilitate: „acum, când e aproape de sfârșitul vieții“. * „Pentru gândirea medievală, omul …

Pielea era subțire și transparentă. Se vedea pe sub ea cum curgea sângele, prin micile tunele verzui, se simțeau bătăile inimii, rapide, disperate, ca și cum cineva ar fi lovit dinăuntru cu pumnii în mușchiul micuț. Umflături în jurul ochilor, al gleznelor, pielea acoperită de pete cenușiu-albăstrui, știa ce însemnau toate astea. Copilul venise prea …

11.VIII.2000 Pe la ora 15 și ceva, la Vila Stancu apare președintele Emil Constantinescu. Pantalon și cămașă blugi, încălțat în teniși. Președintele scriitorilor, Laurențiu Ulici, îl însoțește prin curte, apoi ne prezintă pe câțiva, care eram la… îndemână, pe terasă. Peste ceva timp – în clubul vilei. Eu mă așez lângă intrare, președintele: „Veniți aici“. …

Pe facebook, în timp ce navigam cu gîndul aiurea, am primit o solicitare de prietenie de la Rafailă Fernando. Am tresărit: Rafailă Fernando a fost unul dintre prietenii din copilărie, pierdut în negura vremurilor, coleg de școală, cîndva. De ce îmi amintesc de el, mai mult decît de alții dintre colegi? Fernando era singurul dintre …

Cum orașul era mai degrabă mic decât mare, veștii c-a venit un copil cu două capete pe lume nu-i trebui mult să se răspândească pe toate străzile sale. Asta spre bucuria fundăturii unde locuia lăuza, nu și a acesteia, care se simțea rușinată de monstrul ce-i ieșise din burtă. Se aflase chiar și în centru …

Sună telefonul. De undeva, de departe, de sub o calotă de timp zăcut, unde el parcă nu era acolo. Părea doar că ieșise în parc să ia aer. Gaston y a l’ téléfon qui son. Et y a jamais person qui y répond (sic!)… Melodia se repetă isteric. „Dumnezeule, asta-i oră de sunat?“ Gaston Lefebvre, …

Da, poate era o pată mare pe inimă. Poate din vremea când locuiam în districtul doisprezece al Vienei, într-o singură încăpere: tata, mama şi cu mine. Când o fetiţă doarme cu părinţii aude oftaturile mamei și gemetele tatălui. Dar poate nu e asta. Poate că e de atunci când mama mi-a şoptit: „Îmi pare rău, …

Kati se uită la maldărul de rufe așezat în colțul camerei și oftează. E frântă de spate. Toată ziua a rânit prin casă, s-o scoată la lumină. Nu că ar fi fost murdărie, că a făcut curățenie și ieri și alaltăieri și acum trei zile și acum o săptămână. Numai că ei așa-i place, să …

Orașul e departe. Norii s-au risipit. Se adunaseră, negri, căzuseră câteva picături, apoi vântul îi împinsese spre vest. Coroanele copacilor aprinse de lună. Jocurile de lumini, în contrapartidă cu jocurile de umbre ziua, pe terasa betonată. Sunetele nopții uriașe și primordiale, țârâitul insectelor, foșnetele pisicilor care se furișează printre tufele de trandafir, un murmur nedeslușit. …

Tura de noapte la Dispecer decurgea de obicei în liniște, dacă nu prindeam furtuni, descărcări electrice sau avarii. Totuși, dimineața aveam ochii bulbucați, creierii varză și pieptul ca toba de tinichea: băteam în el să scutur tabacul fumat ca-n prostie, și tot nu se curăța. Ajungeam acasă când ai mei plecaseră: nevasta la magazinul de …