11.VIII.2000 Pe la ora 15 și ceva, la Vila Stancu apare președintele Emil Constantinescu. Pantalon și cămașă blugi, încălțat în teniși. Președintele scriitorilor, Laurențiu Ulici, îl însoțește prin curte, apoi ne prezintă pe câțiva, care eram la… îndemână, pe terasă. Peste ceva timp – în clubul vilei. Eu mă așez lângă intrare, președintele: „Veniți aici“. …

Pe facebook, în timp ce navigam cu gîndul aiurea, am primit o solicitare de prietenie de la Rafailă Fernando. Am tresărit: Rafailă Fernando a fost unul dintre prietenii din copilărie, pierdut în negura vremurilor, coleg de școală, cîndva. De ce îmi amintesc de el, mai mult decît de alții dintre colegi? Fernando era singurul dintre …

Cum orașul era mai degrabă mic decât mare, veștii c-a venit un copil cu două capete pe lume nu-i trebui mult să se răspândească pe toate străzile sale. Asta spre bucuria fundăturii unde locuia lăuza, nu și a acesteia, care se simțea rușinată de monstrul ce-i ieșise din burtă. Se aflase chiar și în centru …

Sună telefonul. De undeva, de departe, de sub o calotă de timp zăcut, unde el parcă nu era acolo. Părea doar că ieșise în parc să ia aer. Gaston y a l’ téléfon qui son. Et y a jamais person qui y répond (sic!)… Melodia se repetă isteric. „Dumnezeule, asta-i oră de sunat?“ Gaston Lefebvre, …

Da, poate era o pată mare pe inimă. Poate din vremea când locuiam în districtul doisprezece al Vienei, într-o singură încăpere: tata, mama şi cu mine. Când o fetiţă doarme cu părinţii aude oftaturile mamei și gemetele tatălui. Dar poate nu e asta. Poate că e de atunci când mama mi-a şoptit: „Îmi pare rău, …

Kati se uită la maldărul de rufe așezat în colțul camerei și oftează. E frântă de spate. Toată ziua a rânit prin casă, s-o scoată la lumină. Nu că ar fi fost murdărie, că a făcut curățenie și ieri și alaltăieri și acum trei zile și acum o săptămână. Numai că ei așa-i place, să …

Orașul e departe. Norii s-au risipit. Se adunaseră, negri, căzuseră câteva picături, apoi vântul îi împinsese spre vest. Coroanele copacilor aprinse de lună. Jocurile de lumini, în contrapartidă cu jocurile de umbre ziua, pe terasa betonată. Sunetele nopții uriașe și primordiale, țârâitul insectelor, foșnetele pisicilor care se furișează printre tufele de trandafir, un murmur nedeslușit. …

Tura de noapte la Dispecer decurgea de obicei în liniște, dacă nu prindeam furtuni, descărcări electrice sau avarii. Totuși, dimineața aveam ochii bulbucați, creierii varză și pieptul ca toba de tinichea: băteam în el să scutur tabacul fumat ca-n prostie, și tot nu se curăța. Ajungeam acasă când ai mei plecaseră: nevasta la magazinul de …

Ulysse pătrunse în Cetate la câteva ore după răsăritul zorilor. I s-a luminat chipul, a ridicat brațele și a slobozit un chiot de satisfacție. Pe urmă, a îngânat pentru sine: „Iată locul mult dorit. Un loc despre care pot spune cu mâna pe inimă: este cu adevărat al meu. Îmi va da ceea ce nu …

Aasta voia, atât voia, dorințele lui erau modeste fiindcă la urma urmei și el fusese un om modest toată viața. Doar încadrarea la ziarul partidului „Scânteia“ îl făcuse oarecum să nu-și mai cunoască lungul nasului sau să și-l ia la purtare. Dar au venit evenimentele din decembrie 1989, care i-au dat viața peste cap și …

Hector Man îți planifica foarte minuțios vacanțele. Nu făcuse excepție nici de această dată. Căutase hotelul pe Internet, avînd grijă să fie chiar pe țărm, cu nu prea multe etaje, cu balcon și geamuri mari cu priveliște către mare, cu plajă proprie, föhn în baie, frigider în cameră și, desigur, cît mai multe comentarii favorabile …

După câteva ciocănituri, ușa s-a deschis, de fapt, s-a tras un pic deoparte, fără să dezvăluie vreun corp, femeia stătea ascunsă după tăblia de lemn, așa că n-avea altceva de făcut decât să pășească înăuntru, probabil tipa nu voia să fie văzută prin vizor de vreo babă. După ce a intrat, femeia a împins la …