Există oameni care, fără a depune vreun efort, devin un fel de duhovnici pentru mulți dintre cei din jur. De ce? Nu știu, deși mă interesează subiectul, întrucât fac parte dintre aceia ce se pomenesc deseori că devin confidenți ai unora ce țin fapte ascunse, că devin un seif dintr-o bancă sigură, unde se poate …
Apoi a venit Ziua Aceea: Varvara le-a convocat pe amândouă. Era iunie, anul școlar se sfârșise. Dar să vină fără copii, musai doar ele trei. Că are să le spună ceva. Oricât au tras-o de limbă, n-au putut să afle nimic: taina tainelor. – Să vezi că mama vrea să ne convertească și pe noi, …
Prima oară am învățat să mor într-o dimineață de primăvară. Fereastra odăii în care dormeam era deschisă și mărul din fața casei stătea cu coatele pe pervaz, privind înăuntru la mine. La începutul de viață al morții mele, mai precis. Nu știam, pe atunci, aproape deloc ce este moartea. Viața, nici atât. Încercasem să aflu …
Domnul Ionescu pare că i-a reprodus întocmai doamnei Apostoleanu cele relatate de doamna Berbece, mama lui Toni: o poveste cusută cu ață albă pe care poate că nici el n-o credea – anume că Toni își spărsese nasul izbindu-se cu capul de cantul ușii de la dulapul de bucătărie, ușă pe care din neatenție o …
Alții spun că lucrurile nu s-au petrecut așa. – Dar cum, atunci? – Uite cum. Grigore S. s-a trezit dimineața, s-a întins, și-a trosnit oasele. Era o dimineață ca oricare alta i s-a părut, pe urmă a început să articuleze câteva cuvinte, de unul singur. Și-a spus sieși bună dimineața, apoi deodată glasul i s-a …
Karácsonyi Zsolt s-a născut la Arad în anul 1977. Este redactorul-șef al revistei literare clujene „Helikon“. Autor de poezie, proză, eseistică, laureat al Premiului József Attila, Karácsonyi Zsolt este cunoscut și cititorilor români grație volumului Faust pe mări, publicat în limba română la Editura Tracus Arte în anul 2020. Cel mai recent roman al său, …
Vedea musca izbindu-se de geam, o dată, de două ori, de mai multe ori, îi asculta bâzâitul, combinat cu rezonanța loviturii repetate de sticlă. Îl uimea perseverența ei de insectă mare și proastă, care percepea lumina prin ocelii ei în câmpuri multicolore caroiate, dar nu simțea și obstacolul din cale. Dacă el i-ar spune ceva, …
Motto: Gârza Bârza șade pe Gârzoi Bărzoi Dar Gârzoi Bărzoi Nu șade pe Gârza Bârza Arăta exact ca unul care coboară dintr-un Jeep galben prăfuit ca un strugure brumat – și chiar cobora într-o joi dimineață, îmbră cat cu o salopetă albastru-cobalt a nu știu cărei firme de telecomu nicații și pe care-l cheamă Tănase. …
Se așază la una dintre mesele micii terase din parc. Celelalte două mese sunt goale. Cadru ideal pentru mica pauză pe care și-o cadorisește între drumurile strânse pe care le are de parcurs azi. La câțiva metri, jur împrejur, un inel de castani imenși. Printre ei se întrezăresc vechile clădiri ce flanchează parcul. O umbrelă …
Seara însoțeam pînă la graniță pe un gentleman ras și cu barbeți scurți, în ținută elegantă de călătorie – un străin. Noaptea pogorîse repede. Întors acasă, găsii o carte de vizită strecurată pe sub ușă. Cartonul nu era nou. Pe față sta scris: Michel Nachmanson. Primul nume fusese tăiat cu două linii de cerneală și …
Nu mai vorbise cu nimeni de douăzeci de ani de când se retrăsese în sălbăticie. Nu își mai auzise vocea, nu știa dacă o va mai recunoaște.Vorbea în gând, neîncetat, cu orice întâlnea în cale: copac, piatră, râu, pasăre. Un limbaj al tăcerii, un veritabil vertij interior câteodată.Când simțea primele semne ale tulburării, ieșea din …
Azi-dimineață m-am trezit cu noaptea în cap. Am ieșit pe balconul hotelului să fumez. Camera mea are vedere spre deșert. Mi-am aprins o țigară ieftină și m-am făcut comod în singurul scaun care zăcea uitat pe balcon. Nu am putut să nu-l observ pe omul care ședea pe bordură în kaftanul lui alb și cu …