Cronica edițiilor



Un roman al Blajului de altădată

Am consemnat la timpul cuvenit, în paginile României literare, apariția fundamentalei ediții Ion Agârbiceanu, îngrijită de Ilie Rad, în colecția „Opere fundamentale” a Academiei Române. Chiar dacă nu a provocat (cel puțin deocamdată) o repoziționare în canonul istoric, ea a scos la iveală fațete mai puțin cunoscute ale creației scriitorului, personalitate complexă, în lumea literară, …



Ioan Pintea, bilanț de etapă

Scriind mai demult, în România literară, despre eseurile culturale ale lui Ioan Pintea, Sorin Lavric strecura un reproș (nu contează acum cât de întemeiat). Anume, că în personalitatea eseistului, cateheza care însoțește sacerdoțiul, prezentă imanent în spiritul său, funcționează adesea ca un inhibitor al gândului. Mai exact, al libertății de viziune a gândirii laice. Mi-a …



Ion Mureșan eseist

Recunoscut, încă de la debutul cu Cartea de iarnă (1981, Premiul Uniunii Scriitorilor), drept unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai optzecismului, Ion Mureșan a făcut, totuși, mereu o figură aparte printre colegii săi de generație. Nu în viața literară – deși nu face deloc caz de apartenența la o anumită grupare literară, stăpânind arta …



Creangă într-o grilă de lectură modernă

În deceniul 1980-1990, critica noastră – care, pe atunci, se ocupa de teme serioase, nu de publicitate editorială – a supus literatura clasicilor junimiști unor relecturi prin grile moderne. În special Caragiale, Slavici și Creangă au beneficiat de pe urma noilor lecturi, care, în cazul lui Eminescu sau Maiorescu, au dat mai puține rezultate. Cartea …



Poezia de-o viață

Poetul, prozatorul, traducătorul și criticul Aurel Rău este ultimul „mohican“ al unei generații al cărei loc în istoria noastră literară încă nu este definitiv stabilit. Generația anilor 1950-1960, căci despre ea este vorba, are de dat o bătălie postumă pentru un loc bine definit în evoluția, în primul rând, a poeziei noastre postbelice, și nu …



Amintirile lui Alexandru Ciorănescu

Cu Amintiri fără memorie, poate (și trebuie) să repornească integrarea lui Alexandru Ciorănescu în cultura română, în care s-a format și pe care, în pofida unui exil de 44 de ani, nu a renegat-o niciodată. Spun asta – scandalizându-i, poate, pe cei implicați în recuperarea exilului românesc –, deoarece nu am deloc convingerea că anii …



Anii schimbării

Continuă să mă nedumirească relativa indiferență cu care este întâmpinată în lumea culturală publicarea masivului jurnal intim al omului politic Ion Rațiu. Mai ales în această ediție îngrijită de Stejărel Olaru, atât de bogată în note, explicații și decodificări ale contextelor, și care a prilejuit câteva dezvăluiri de senzație, cum a fost aceea că Silviu …



Panorama prozei actuale

La prima vedere, Linia de contur. Cronici literare (I), noua carte a lui Daniel Cristea-Enache, arată ca și autorul ei: solidă, dar neostentativă, nespectaculoasă, însă temeinică. Nu ne așteaptă surprize, din punctul de vedere al formatului, poate cu excepția dimensiunilor, puțin obișnuite la o carte contemporană de critică. Autorul ei, se știe, și-a fixat încă …



Poezie, credință și suferință

S-au publicat, de-a lungul ultimului deceniu, atât jurnalul din timpul războiului, cât și publicistica antebelică a lui Corneliu Coposu. Le-am comentat în această rubrică, dintr-o datorie culturală, de a recupera ceea ce regimul comunist a interzis, și dintr-o datorie morală, de a combate propaganda stângistă de ieri și de azi, care a încercat să acrediteze …



Despre „Istoria critică a literaturii române” și relația dintre critică și istoria literară

Dacă ar fi să caut cu tot dinadinsul o secantă a operei lui Nicolae Manolescu, care să unească Lecturi infidele (1966) cu Sadoveanu. Utopia cărții (1976) și Arca lui Noe (1980-1983) cu Istoria critică a literaturii române (2008, ed. a II-a, revăzută și revizuită, 2019), aceasta ar fi, cred, efortul, lesne identificabil, de creație critică …