Se așază la una dintre mesele micii terase din parc. Celelalte două mese sunt goale. Cadru ideal pentru mica pauză pe care și-o cadorisește între drumurile strânse pe care le are de parcurs azi. La câțiva metri, jur împrejur, un inel de castani imenși. Printre ei se întrezăresc vechile clădiri ce flanchează parcul. O umbrelă …

Seara însoțeam pînă la graniță pe un gentleman ras și cu barbeți scurți, în ținută elegantă de călătorie – un străin. Noaptea pogorîse repede. Întors acasă, găsii o carte de vizită strecurată pe sub ușă. Cartonul nu era nou. Pe față sta scris: Michel Nachmanson. Primul nume fusese tăiat cu două linii de cerneală și …

Nu mai vorbise cu nimeni de douăzeci de ani de când se retrăsese în sălbăticie. Nu își mai auzise vocea, nu știa dacă o va mai recunoaște.Vorbea în gând, neîncetat, cu orice întâlnea în cale: copac, piatră, râu, pasăre. Un limbaj al tăcerii, un veritabil vertij interior câteodată.Când simțea primele semne ale tulburării, ieșea din …

Azi-dimineață m-am trezit cu noaptea în cap. Am ieșit pe balconul hotelului să fumez. Camera mea are vedere spre deșert. Mi-am aprins o țigară ieftină și m-am făcut comod în singurul scaun care zăcea uitat pe balcon. Nu am putut să nu-l observ pe omul care ședea pe bordură în kaftanul lui alb și cu …

Dionisie clipi des, să nu cumva să-i dispară din față chipul omului atît de plăcut și bun la vorbă, încît Tatăl își trăsese și el sufletul, de parcă l-ar fi readus în trupul lui plecat din lume cu un secol în urmă cu un efort de-a dreptul supranatural, deși totul părea firesc. Stătea în scaunul …

Părăsim și suntem părăsiți Îl lași să intre. Ceva înscris pe figura-i posacă nu-ți permite să-l respingi. Are sticla cu frecția Diana(1) asupră-i. Trage câte un șluc(2). Îți sugerează că-l încearcă reuma. Trebuie s-o aline. Și-atunci bagi diana-n tine și cu sticla te freci? E tot posomorât. Despre Picu „Deț“ se zice că vrea să-i …

Îi vedea obosiți. Cu ochii duși în fundul capului. Trăgeau cu mai mare precizie la somn decât la țintă. Bine că n-aveau prea des nevoie de pistol. Dar dacă trăgeau la fel de prost și cu urechea, o armă mai importantă decât cele de foc în munca lor? Ce se întâmpla cu ei, de veneau …

În pustiu nu cauți etichetă, papion și umbrelă cu mîner de fildeș, ci cauți apă. Sunt în pustiu. Pustiul din afară și pustiul din mine s-au unit. Eu sunt dunga orizontului care leagă cele două emisfere ale pustiului. Prin geamul tulbure văd numai ceea ce pot să îmi imaginez. Nu suport tîmpeniile lui Osho, un …

Iarna sosea în Herina către sfârşitul lunii noiembrie. În patruzeci şi opt de ore nămeţii erau cât gardurile. Osima Michl ieşea în stradă cu schiuri făcute de nenea Grosser, tâmplarul, care avea atelier cu scule aduse din Slovacia. Tălpile schiurilor, bine şlefuite, zăpada aspră scârţâind la fiecare pas. Îți ardeau urechile sub căciula de blană …

Zece stații de metrou înspre marginea orașului. Femeia își înăbușă discret tusea. Nu e oră de vârf. Nici mulți oameni în vagon. Fiecare cu treaba lui. O artă a supraviețuirii și o necesitate. Căldură umedă. Ochii femeii urmăresc pe geam hăurile întunecate și cablurile care apar și dispar nervoase. Mâinile îi sunt reci, o să …

De pe povârniș, sub greutatea bocancilor, pietre mici și albicioase se desprindeau din pământul moale și se rostogoleau printre ferigi și buruieni. S-a fixat bine în călcâie, respirând anevoie, de parcă plămânii i se zbăteau într-un butoi de lemn, și a privit în hăul care se deschidea drept la picioarele lui, dealul era parcă retezat, …

Întors în țară, Ceaușescu arde de nerăbdare să planifice vizita în SUA. „Să includeți și o vizită la Texas Instruments, neapărat.“ „Sigur, tovarășe comandant suprem.“, răspunde P. „Și înainte să plec, vreau să vizitez orașul nostru tehnologic.“, mai adaugă C. „Brejnev mi-a spus că acesta e viitorul“, continuă Ceaușescu, „și că capacitatea noastră nucleară poate …