Îi vedea obosiți. Cu ochii duși în fundul capului. Trăgeau cu mai mare precizie la somn decât la țintă. Bine că n-aveau prea des nevoie de pistol. Dar dacă trăgeau la fel de prost și cu urechea, o armă mai importantă decât cele de foc în munca lor? Ce se întâmpla cu ei, de veneau …
În pustiu nu cauți etichetă, papion și umbrelă cu mîner de fildeș, ci cauți apă. Sunt în pustiu. Pustiul din afară și pustiul din mine s-au unit. Eu sunt dunga orizontului care leagă cele două emisfere ale pustiului. Prin geamul tulbure văd numai ceea ce pot să îmi imaginez. Nu suport tîmpeniile lui Osho, un …
Iarna sosea în Herina către sfârşitul lunii noiembrie. În patruzeci şi opt de ore nămeţii erau cât gardurile. Osima Michl ieşea în stradă cu schiuri făcute de nenea Grosser, tâmplarul, care avea atelier cu scule aduse din Slovacia. Tălpile schiurilor, bine şlefuite, zăpada aspră scârţâind la fiecare pas. Îți ardeau urechile sub căciula de blană …
Zece stații de metrou înspre marginea orașului. Femeia își înăbușă discret tusea. Nu e oră de vârf. Nici mulți oameni în vagon. Fiecare cu treaba lui. O artă a supraviețuirii și o necesitate. Căldură umedă. Ochii femeii urmăresc pe geam hăurile întunecate și cablurile care apar și dispar nervoase. Mâinile îi sunt reci, o să …
De pe povârniș, sub greutatea bocancilor, pietre mici și albicioase se desprindeau din pământul moale și se rostogoleau printre ferigi și buruieni. S-a fixat bine în călcâie, respirând anevoie, de parcă plămânii i se zbăteau într-un butoi de lemn, și a privit în hăul care se deschidea drept la picioarele lui, dealul era parcă retezat, …
Întors în țară, Ceaușescu arde de nerăbdare să planifice vizita în SUA. „Să includeți și o vizită la Texas Instruments, neapărat.“ „Sigur, tovarășe comandant suprem.“, răspunde P. „Și înainte să plec, vreau să vizitez orașul nostru tehnologic.“, mai adaugă C. „Brejnev mi-a spus că acesta e viitorul“, continuă Ceaușescu, „și că capacitatea noastră nucleară poate …
Bunicul, având ochii împăienjeniți, își privea nepotul care-și făcea temele. Îl urmărea cu atenție deși vederea lui era din ce în ce mai slabă. Îi slăbise din cauza anilor petrecuți la serviciul de corectură al unui cotidian național, unde noapte de noapte citise șpalturi și pagini pentru a da bunul de tipar, pagini pe care …
Trăiam în cea mai bună dintre lumi – tovarășa Dafina ne spunea asta o dată la două zile, ca nu cumva să uităm. Trebuia doar să fim cuminți și să ne facem temele. Așa vom ajunge – și aici ochii i se umezeau – oameni de care învățătoarea lor să fie mândră. Când se oprea …
Simon închise ochii și aproape auzi cum îi sfârâie genele. Aerul se încinsese ca într-un cuptor, știa că, dacă ar fi deschis ochii, ar fi constatat cum toate lucrurile încep să tremure tivite pe margini de spuma transparent-incandescentă a căldurii. Simțea cum arde până și pânza groasă a șezlongului de pe spatele lui. Era clar: …
„În ce an suntem? În 1984? Povestea cu Orwell a trecut de mult – atunci? Nu contează anul; cunosc părculețul, trebuie să ajung întâi în piața din centru, de acolo mai sunt zece minute pe jos… În piața din centru, deci, dar în care oraș? Am amețit, poate că am și ațipit câteva clipe, visul …
Paul Cadet ieși pe poarta curții sale în stradă. (Se întorsese de curând dintr-o povestire care nu-mi aparține. – Vlaa) Nu era ora cinci, la care se zice că ar fi ieșit marchiza. Era opt dimineața. O dimineață de toamnă urâtă, friguroasă, să fi fost octombrie, să fi fost noiembrie, nimeni nu mai poate, acum, …
Dan Mânăscurtă era un adevărat ghinionist. De fapt, era un scriitor ghinionist, pentru că, altfel, în viața cealaltă (din afara literaturii) totul mergea ca pe roate. Avea o firmă de telecomunicații și o mulțime de contracte cu statul. Bani, mașini, trei amante numai în firmă. Li se spunea „A 1“, „A 2“ și „A 4“. …
