Le aveam pe toate în casă. D-asta nu ieșeam niciodată pe afară. Intram rar până și în cealaltă încăpere a ei.Îmi ajungea odaia în care mă născusem. M-am și rătăcit prin ea de câteva ori.Prima oară, în ziua când am mers la școală.M-a dus mama de mână până la capătul patului. Eram doar noi doi …
Azi plouă, stau în casă, răpăie atît de tare încît nimeni nu se-ncumetă să-mi aducă pantofi, sunt trist și simt cum peste mine năvălesc cele cincisprezece sentimente. 1.La vîrsta de cinci ani mi-am fracturat glezna. Trei săptămîni am stat cu laba în ghips, apoi ai mei mi-au cumpărat o tricicletă. „Fă mișcare, fă mișcare, altfel …
(fragmente) Despre paradox s-au scris cărți masive și incitante, unele chiar remarcabile. Dar cred că nimeni n-a prins termenul în lațul sclipitor-diversionist al esențialității așa cum a făcut-o Cioran: „paradoxul izvorăște din condiția nedesăvârșirii“ (trăsătură umană de netăgăduit, deci lumea e inconceptibilă în absența lui); „joc iresponsabil“, „imoralitate teoretică“ (etica și epistemologia devin un gen …
Când ziua de Crăciun e la fel ca oricare alta, atunci nu încape îndoială că ai în cap o durere mare…Cuvintele acestea nu aveau cum să-l lase indiferent pe Cristian Arcu și, oricât de amețit ar fi fost, îl smulgeau din ebrietate și-l aruncau pe o plajă rece, cu nisip aspru. Era lecția pe care …
Lutz Korodi moştenise afacerea cu bidoanele de la Friedman Haim. Un evreu cu barbă din Coştiui. Îl întâlnise în gara oraşului. Era obosit. Avea probleme cu calitatea firelor de păr. Vântul, dinspre Valea Metalului, suflase patru săptămâni. Praful se impregnase în părul femeilor. Slăbiseră firele. Se subţiaseră. Când le cântăreai, jumătate din greutate era praf …
(fragment de roman) La început, drumul pe mare fusese lin și însorit, cu vânt prielnic, care le bătuse mereu din spate, dând avânt corabiei cu pânze ca și cum le-ar fi încurajat îndepărtarea de porturile cunoscute. Când din străfundul albastru al depărtării apăruse în sfârșit lumina farurilor din Stambul, puntea era deja plină de oameni, …
(Transcriu sârguincios vise, coşmaruri) Transcriu sârguincios vise, coșmaruri, dorințe, descriu cu uimitoare exactitate întâmplări care n-au avut loc, imagi nez, imaginez, ficțiunea asumată este mai puternică decât realitatea, minciuna trăită cu intensitate este mai puternică decât adevărul, ficționez, ficționez, re-creez lumea. Lumea este un puzzle pe care, nătângi, cei mai mulți se îmbulzesc să-l alcătuiască …
(fragment) După o anumită vârstă, în amintirile oamenilor nu mai există în mod clar noțiunile de trecut și prezent. Se întâmplă să-ți amintești lucruri din trecutul îndepărtat, chiar din copilărie, atât de viu și de limpede de parcă s-ar fi întâmplat ieri, iar ceea ce s-a petrecut cu o zi în urmă să nu mai …
(fragment) m-am întrebat mai târziu, nu fără mirare, cum dăduse unchiul T. de mine. De la ai lui nu-mi putea afla adresa, asta și pentru că în perioada aceea m-am mutat de două ori în diferite cămine studențești. Îmi spusese mătușa L. că e la spital și așteaptă să-i fac o vizită. Ei, asta nu …
Cândva, cam la jumătatea distanței dintre adineauri și începutul lumii, casele de la țară erau toți oamenii care locuiau în ele. Se nășteau și mureau cu fiecare dintre aceștia. Dar niciodată pentru totdeauna, pentru că venea mereu o nouă naștere, poate în același timp cu o nouă moarte. Una, într-o odaie, cealaltă, în odaia de …
Cornelia a murit la scurt timp după numirea mea. Credeam că mama o să paralizeze de supărare. În câteva săptămâni a ajuns o umbră, nu își putea stăpâni plânsul și voia să se întoarcă la casa ei din acele locuri blestemate unde și-a îngropat doi copii în floarea vârstei. „Mâine plec!“, zicea în fiecare seară …
Tot ce va trebui într-o zi să uiți va fi că exiști doar într-un timp prestabilit. Restul sunt presupuneri. Paul-Henri de Courtillon După înmormântare, Eléonore se dusese direct acasă. Nu mai rămăsese niciun moment acolo, lângă fosa aceea neagră, întunecată ca un ochi dreptunghiular al diavolului ce o înspăimântase până la leșin, căci îi înghițise …