Cornelia a murit la scurt timp după numirea mea. Credeam că mama o să paralizeze de supărare. În câteva săptămâni a ajuns o umbră, nu își putea stăpâni plânsul și voia să se întoarcă la casa ei din acele locuri blestemate unde și-a îngropat doi copii în floarea vârstei. „Mâine plec!“, zicea în fiecare seară …

Tot ce va trebui într-o zi să uiți va fi că exiști doar într-un timp prestabilit. Restul sunt presupuneri. Paul-Henri de Courtillon După înmormântare, Eléonore se dusese direct acasă. Nu mai rămăsese niciun moment acolo, lângă fosa aceea neagră, întunecată ca un ochi dreptunghiular al diavolului ce o înspăimântase până la leșin, căci îi înghițise …

(fragment) Capitolul XXIII În care aflăm cum se călătorește cu un zmeu de hârtie, de ce e importantă programarea la frizer și cum își face apariția un personaj misterios Iana porni la drum urmând suflarea caldă a vântului ce bătea dinspre curcubeu. Drumul era lung și necunoscut. Îl străbătea când cu pași mici, când în …

(fragment) Pleci într-o călătorie cu gîndul să descoperi alte locuri, pe care inevitabil le asemeni imediat cu ceea ce ai lăsat acasă. Dacă în mintea ta domină această comparație, riști să nu descoperi nimic și să dorești să revii acasă cît mai grabnic, cu un gust amar. Așa s-a întîmplat și acum, în ultima decadă …

În dimineața zilei de 7 octombrie a anului 1902, îmbrăcat în cele mai curate haine ale sale și proaspăt bărbierit, Tudor Mitroi, plugar din comuna teleormăneană Salcia, s-a prezentat, împreună cu Voicu Stancu Mitroi și Ilie Gheorghe Mitroi, la primăria din localitate, pentru a declara în fața „oficerului“ de stare civilă că soața lui, Maria …

Gheorghe merge în față, strângând cu mâna dreaptă la piept o damigeană de cinci litri plină cu vin. Vin roșu, din via lui, pe la care el nu trecea niciodată. Era în grija Stăncuței. Adică a calului de femeie ce vine din urmă, la o depărtare de câțiva pași, cu o cobiliță pe umeri. De …

Se privea în oglindă și îi venea să-și creadă ochilor. Într-adevăr, el era acela, el… Unde fusese până acum? Dar oglinda nu putea să-i răspundă. Nici peretele, nici pisica, oricât de plină de curiozitate l-ar fi privit. Problema mea, își spuse, nu e că mă recunosc sau nu, ci ce caut eu în această oglindă. …

• Din copilărie rămân icoane, nu amintiri. • Muzica poate face dintr-un suflet răvășit o Catedrală. • Scopul educației este transferul de flacără. • Marea iubire înseamnă doi la puterea nemărginirii. • Ultima licitație s-a încheiat. Condiția umană a pierdut Livada cu vișini. • Iubirea, această Catapeteasmă a condiției umane. • Trupurile îndrăgostiților au desenat …

Au condus-o pe Irina într-o stație de tramvai. Primăvara nu venise încă, întârzia, dar zăpada se topise. Fuseseră chiar și două zile ceva mai călduțe, încât asfaltul era uscat, dar trotuarele erau pline de prundiș și nisip. Pe când era zăpadă, cei de la salubritate, poate, sau alt serviciu urban, aruncau cu lopata, dintr-un camion, …

Vocația mea a fost de scurtă durată. De cînd nu mai jonglez cu bile, scene din viața lui Buni Zamora mi se perindă prin fața ochilor. Și stau și ascult ca anesteziat trăncănelile lui Stoichiță găliganul care-a devenit peste noate înțeleptul cartierului. Azi noapte l-am visat pe Buni Zamora în chip de miner. Bea apă …

Jack coborî din autobuzul municipal, își așeză mai bine pe spate rucsacul, apoi ridică ochii spre ținta lui, clădirea de 75 de etaje a concernului „Slast“. Având în vedere serviciul cu totul special pe care urma să-l presteze, compania îi oferise desigur un mijloc de transport adecvat, dar lui Jack îi plăcea să meargă cu …

Mi-am cumpărat un robot of strict necessity. Mi-a fost prezentat la una dintre sesiunile de etalare de noutăți din domeniul tehnicii, la Mallul din centru. Până acum nu am cumpărat multe lucruri în acest mod, mai mult am prospectat o piață care pare infinită și care te uluiește de fiecare dată. Dar la robotul of …