• Din copilărie rămân icoane, nu amintiri.
• Muzica poate face dintr-un suflet răvășit o Catedrală.
• Scopul educației este transferul de flacără.
• Marea iubire înseamnă doi la puterea nemărginirii.
• Ultima licitație s-a încheiat. Condiția umană a pierdut Livada cu vișini.
• Iubirea, această Catapeteasmă a condiției umane.
• Trupurile îndrăgostiților au desenat pe nisipul eternității cele mai tulburătoare poeme.
• Frica de noi înșine este, poate, singura care zidește.
• Oameni mari sunt aceia care trag țărmurile după ei.
• Cel mai păgubos divorț care se conturează este cel dintre artă și emoție.
• Și scrisul este ocnă, dar a găsi un cititor a început să fie mult mai greu.
• Nu suntem departe de gestul lui Don Quijote care, pe patul morții, îi amenința cu dezmoștenirea pe urmașii care „se vor lăsa smintiți de cărți”.
• Scrisul este un har, lectura – o zidire.
• Sperăm că cineva ne va citi totuși. Chiar dacă vom fi nevoiți să ne introducem textele în sticle și să le aruncăm în mare.
• Purtăm, cu tot mai multă inconștiență, povara marilor cărți necitite.
• Lectura trebuie să aprindă treptat o flacără în noi. Ori măcar un opaiț.
• Ierarhizarea națiunilor și a indivizilor este arbitrată de cultură.
• Când ești zidit, poți să sfărâmi peretele. Sau să zbori cu el cu tot.
• Arta surprinde clipa când suferința devine cântec.
• S-au deschis granițele și pentru scriitorii români. Pot pleca oricând la cules căpșuni în Spania.
• Ne străduim din răsputeri să lăsăm urme eterne pe zăpada vremii.
• Spre pisc nu poți duce decât o stâncă sau o cruce.
• Și totuși, arta nu reușește să facă rotunde toate capetele pe care moașa le-a lăsat pătrate.
• Nu știm mai mult despre suflet, decât sclavii lui Mikerinos.
• De multă vreme, în România e ca în avioanele vechi. Câțiva conduc și celorlalți le este greață.