Timp retrăit



Lavinia

În 1953, când familia noastră urma să se mute de la Lugoj la Suceava (de fapt, să revină în Bucovina, din care plecase în 1947, când noi, copiii, încă nu ne născuserăm), tata a închiriat pentru transport un vagon întreg dintr-un tren de marfă. A încărcat în acel vagon mobila şi celelalte lucruri ale familiei, …



Stări sufletești

Aveam unsprezece ani și mă jucam de-a v-ați ascunselea, cu alți copii de vârsta mea, pe o stradă din Suceava. Băiatul care urma să ne caute era Vladimir Găitan (actorul de azi). Nu găsisem încă o ascunzătoare potrivită, când l-am auzit scandând: – Unu-doi-trei,/ Fug după ei!/ Cine nu e gata/ Îl iau cu lopata! …



Abandonat

N-am abandonat niciodată o ființă apropiată. Am făcut doar o tentativă, eșuată. Cu ani în urmă am dus un cățeluș în pădure și l-am lăsat acolo, ca să scap de dragostea lui agasantă. (Nu mă lăsa nici să vorbesc la telefon, îmi lingea mâna cu care țineam aparatul la ureche.) După ce l-am dat jos …



Ce-am mai râs

În 2006, într-o zi fierbinte de august, eu și Domnița, aflați la mare, ne-am întâlnit întâmplător cu Teodor Meleșcanu, care ne-a invitat la o întâlnire a sa cu liberalii marcanți din județul Constanța. Ca și alți oameni politici, Teodor Meleșcanu voia – cred – să aibă în anturajul său actori, cântăreți sau chiar scriitori. Eu …



Sexualitate sans rivages

Călătoream cu un tren de noapte şi eram încântat că lângă mine se aşezase o femeie frumoasă. Aş fi vrut să încep o discuţie cu ea, dar ceilalţi pasageri din compartiment, gravi şi tăcuţi, erau nişte martori incomozi, care m-ar fi făcut să mă simt ridicol. M-am resemnat, deci, nu înainte de a-i mai arunca …



Nimic despre jandarmeria franceză

În 1991 am fost pentru prima (și pentru ultima) oară în viață la Paris, cu un autobuz de ocazie. Autobuzul (care era chiar autobuz, nu autocar), ponosit și deșălat, transporta elevi români, însoțiți de profesorii lor, la un concurs de ortografie franceză organizat de primăria din Paris. Pe autostrada Strasbourg–Paris autobuzului i-a sărit o roată …



Femei de oțel

La o masă festivă oferită de scriitorii din Tianjin „în cinstea dragilor oaspeţi români”, am remarcat-o pe o chinezoaică în vârstă care bea şi râdea mai mult decât toţi ceilalţi participanţi la întâlnire. La un moment dat, s-a şi ridicat de la masă şi a schiţat câţiva paşi de dans, de una singură, cu amândouă …