Cartea de poezie



O poezie a litotizării

La cinci ani de la Timpuri crimordiale, Ioan Moldovan revine cu un nou volum de versuri, Multe ar mai fi de spus, înșurubat în aceleași stări de oboseală existențială, plictis și lehamite sau, într-o sintagmă latinească, taedium vitae. Multe ar mai fi de spus este însă o carte de „șotii și jale“, întrucât ritmurile sunt …



Melancolia călătorului

pentru un autor polivalent și energic precum Horia Gârbea (dramaturg, prozator, eseist, traducător, publicist), poezia pare, mai degrabă, momentul de reculegere interioară de pe traseul unei activități literare alerte. De-a lungul timpului, a publicat mai multe volume de versuri, exersând o formulă poetică în care se îmbină intertextualitatea și parabolicul, umorul și gravitatea, austeritatea stilistică …



Dinspre secunda de sticlă transparentă

Debutul poetei Mina Decu a fost foarte bine primit de critică, pe o piață literară pe de-o parte plină de poeți buni (deci cu o acerbă concurență), pe de alta parcimonioasă cu vânzările volumelor de gen. Iată, indiferentă la succesul de piață, placheta Desprindere a obținut și Premiul „Mihai Eminescu” pentru Opus Primum, și pe …



Memoria scrisului

Prin exigența selecției, o antologie poetică oferă imaginea elocventă, sintetică, a unei identități stilistice, a unei evoluții de la căutările începutului până la maturizarea și consolidarea personalității. Schimbarea progresivă este, în cazul lui Cristian-Liviu Burada, cu atât mai vizibilă cu cât, în Tăblițe de lemn vorbitor (Editura Neuma, Cluj-Napoca, 2018, Cuvânt înainte de Horia Gârbea, …



La presiunea străzii

Cu toposul cuprins de fosta Stradă Măicuța, din Târgu-Frumos, orașul natal al lui Valentin Talpalaru, eram familiarizat de când citisem volumul de proză cu rememorări afective Povestirile de pe Măicuța (2012). Remarcam atunci în scrisul autorului ieșean caracterul mobil al naraţiunilor, modificarea intensităţii şi a timbrului vocii odată cu parcurgerea vârstelor naratorului, apoi îmi atrăsese …



Poemul, precum Styxul

Construind, cu decizie de penitent, pe tema autodevorării, Ioan F. Pop își asociază mari griji: pe de o parte, intră, vrând-nevrând, în galeria, vastă, a căutătorilor de metanoia, iar, pe de alta, în impasul, asumat, al mallarméanului mâhnită-i toate carnea, iar cărțile, citite. Figura abandonării, gândită, și ea, cu skepsis, indică, de fapt, curajul răscolitorului …



Idilă cu absențe pline

Recitind poemele lui Ioan-Pavel Azap din mica antologie de autor apărută de curând, constat că rămâne în continuare „uimitor cum se conservă lirismul, o anume vibraţie afectivă, într-o poezie care pare mai degrabă dispusă spre parodierea şi bagatelizarea propriilor criterii de constituire” (Petru Poantă). „Scrisul cu absențe” despre care vorbește Ion Mureșan în textul escortă …



Adaosuri crepusculare

pot repeta, pe scurt, ce spuneam altădată despre excelentul regizor, eseist, prozator, poet Mihai Măniuțiu: poemele lui coboară, cu fiecare plachetă, tot mai adânc şi mai dez-vrăjit spre interioare vulnerate, proza exersează derâderi la lumea care (pe)trece, iar regia caută locul de mijloc, răscrucea în care înăuntrul şi în afara s-ar putea reconcilia: „Secretul – …



Poemul cu floare

Așa, poemul cu floare, se numea printre redactorii și colaboratorii revistei „Steaua” din anii 1970 pagina cu poem românesc tradus în alte limbi față în față cu o reproducere de pictură/sculptură afină, pe hârtie bună, velină, tipărită separat și atârnată cu dichis în mijlocul de pagină vecin. Nu-i nicio îndoială că ideea fusese a lui …



Micul Iov

Deși nu ajunge să afirme, asemenea lui Bacovia, că din jocul de-a poetul nu poți ieși teafăr niciodată, Ion Tudor Iovian declară că poezia este un modus vivendi potrivit căruia poetul există atât cât și cum reușește să scrie. Eu scriu ca să generez existența este titlul unei poezii din recentul său volum, Și omul …