Cartea de poezie



Memoria scrisului

Prin exigența selecției, o antologie poetică oferă imaginea elocventă, sintetică, a unei identități stilistice, a unei evoluții de la căutările începutului până la maturizarea și consolidarea personalității. Schimbarea progresivă este, în cazul lui Cristian-Liviu Burada, cu atât mai vizibilă cu cât, în Tăblițe de lemn vorbitor (Editura Neuma, Cluj-Napoca, 2018, Cuvânt înainte de Horia Gârbea, …



La presiunea străzii

Cu toposul cuprins de fosta Stradă Măicuța, din Târgu-Frumos, orașul natal al lui Valentin Talpalaru, eram familiarizat de când citisem volumul de proză cu rememorări afective Povestirile de pe Măicuța (2012). Remarcam atunci în scrisul autorului ieșean caracterul mobil al naraţiunilor, modificarea intensităţii şi a timbrului vocii odată cu parcurgerea vârstelor naratorului, apoi îmi atrăsese …



Poemul, precum Styxul

Construind, cu decizie de penitent, pe tema autodevorării, Ioan F. Pop își asociază mari griji: pe de o parte, intră, vrând-nevrând, în galeria, vastă, a căutătorilor de metanoia, iar, pe de alta, în impasul, asumat, al mallarméanului mâhnită-i toate carnea, iar cărțile, citite. Figura abandonării, gândită, și ea, cu skepsis, indică, de fapt, curajul răscolitorului …



Idilă cu absențe pline

Recitind poemele lui Ioan-Pavel Azap din mica antologie de autor apărută de curând, constat că rămâne în continuare „uimitor cum se conservă lirismul, o anume vibraţie afectivă, într-o poezie care pare mai degrabă dispusă spre parodierea şi bagatelizarea propriilor criterii de constituire” (Petru Poantă). „Scrisul cu absențe” despre care vorbește Ion Mureșan în textul escortă …



Adaosuri crepusculare

pot repeta, pe scurt, ce spuneam altădată despre excelentul regizor, eseist, prozator, poet Mihai Măniuțiu: poemele lui coboară, cu fiecare plachetă, tot mai adânc şi mai dez-vrăjit spre interioare vulnerate, proza exersează derâderi la lumea care (pe)trece, iar regia caută locul de mijloc, răscrucea în care înăuntrul şi în afara s-ar putea reconcilia: „Secretul – …



Poemul cu floare

Așa, poemul cu floare, se numea printre redactorii și colaboratorii revistei „Steaua” din anii 1970 pagina cu poem românesc tradus în alte limbi față în față cu o reproducere de pictură/sculptură afină, pe hârtie bună, velină, tipărită separat și atârnată cu dichis în mijlocul de pagină vecin. Nu-i nicio îndoială că ideea fusese a lui …



Micul Iov

Deși nu ajunge să afirme, asemenea lui Bacovia, că din jocul de-a poetul nu poți ieși teafăr niciodată, Ion Tudor Iovian declară că poezia este un modus vivendi potrivit căruia poetul există atât cât și cum reușește să scrie. Eu scriu ca să generez existența este titlul unei poezii din recentul său volum, Și omul …



„Eu dimpotrivă la ora cinci eram la ora șase”

Una dintre cheile lecturării acestui volum rezidă în subtitlu. Cu ochii în 4 (sau cum ne putem strecura în viață). Este vorba de o strecurare aparte; nu prin subtilitatea unui mers tiptil, prin crearea unor tactici; nicidecum, ci este vorba de o fugă printre obstacolele mobile și incoerente pe care autorul le pune pe seama …



Șirul de cuvinte

Absolventă de Istorie și Filosofie la Universitatea Babeș-Bolyai (și-a susținut doctoratul cu teza Folclorul românesc în opera lui Mircea Eliade), redactor la Editura Școala Ardeleană, Sandra Cibicenco debutează cu un volum oarecum surprinzător, Salata de cuvinte. Deși a deprins de la poeții generației sale, dar și pe cont propriu exasperarea, răspărul, sațul față în față …



Poeme de trecere

Mi-am propus să urmăresc evoluția poetei Adriana Teodorescu nu doar fiindcă a debutat în Colecția Biblioteca tânărului scriitor a Filialei clujene a Uniunii Scriitorilor (cu un eseu despre Caragiale, variantă a tezei de doctorat), ci și fiindcă mă interesa anume poetica morții, una dintre temele sale preferate și fundal teoretic al unei poezii de insistentă …