Mizantropul și carantina

Deși a scris proză și teatru și a realizat numeroase traduceri în limba română din engleză și franceză, Constantin Abăluță este cu precădere poet și cele mai multe și mai reușite creații ale sale sunt din genul liric. El este, de mulți ani, de decenii chiar, poetul prin excelență, care nu a renunțat niciodată la …



Ce căuta criticul în Danemarca?

Volumele de critică ale lui Ștefan Cazimir, scrise cu aplicație, dar și cu umor, sînt binecunoscute iubitorilor literaturii române. Cel puțin o treime dintre ele se referă la I. L. Caragiale, față de care criticul manifestă o afinitate aparte și o cunoaștere profundă a celor mai mici amănunte din viața și opera clasicului. Restul cărților …



Nostalgie și aventură

Debutul în roman al lui Alexander Hausvater este unul așteptat și firesc, mai ales după ce cartea sa de proză memorialistică intitulată Ce dacã, tradusă în multe limbi în timp scurt, a interesat publicul și critica. Romanul său de debut Dor cãlãtor (Editura Integral, 2020), este de fapt unul dintr-un triptic de romane, ce mai …



Poezia muzicii sau viceversa

Este evident că poezia, la începuturi, a fost un (pre)text muzical, de la Homer la trubaduri. În timpurile moderne, poezia a continuat să incite compozitorii, mai ales dacă era supusă rimei, ritmului și măsurii, intrînd cu precădere în muzica numită „ușoară” cu predecesoarele ei: mici lucrări corale și romanțe. Oricine a trecut prin școală a …



Micile spaime

Poeta Gabriela Chiran adună sub un titlu misterios un număr important de texte lirice, aproape o sută, într-un volum elegant (coperta aparține tot unui poet, Adi Cristi). Comunicarea este pusă limpede sub semnul unor angoase. Singurătatea poetei, care se produce de altfel în mijlocul lumii, îi dă neliniști metafizice, spaime difuze. Pericolul vine de unde …



O altă viziune a sentimentelor

De numele Ana Herța am auzit prima dată de curînd, în ziua în care volumele ei de poezie (De nerostit) și proză (Copilăria mea), ambele apărute în 2021, mi-au fost arătate de profesorul Nicolae Manolescu, bucuros ca întotdeauna cînd descoperă un nou talent, îndeletnicire pentru care are un fler aparte, dar și o pasiune nepotolită …



De la Ken Rosewall la Lefter Popescu

Apariția unui nou volum semnat de Gelu Negrea este întotdeauna, pentru mine cel puțin, un prilej de satisfacție, căci autorul oferă o lectură plăcută și punctele lui de vedere, chiar dacă uneori contrariază și induc voit și insistent paradoxul, sînt interesante, inedite, iar expunerea lor în registru ludic și ironic le mărește cota de interes. …



Moroiul

Pentru că omul, dacă se naște, ai zice că are un scop al lui pe lume, nu-i așa? Adică unul vrea să fie fotbalist, altul vrea să facă politică, altul poate vrea, pînă moare, să vadă patruj de țări sau să reguleze trei sute de muieri ețetera. Ei, și face tot ce poate să atingă …



Pete roșii

Nu știu unde se odihnesc vulturii și de ce au nevoie de odihnă. Nu știe nici personajul principal al romanului Unde se odihnesc vulturii, al lui Gabriel Chifu, primul roman, din 1987, al poetului și prozatorului, reeditat acum la Cartea Românească în ediție revăzută și adăugită, cu o prefață de Răzvan Voncu. Acest personaj, Cristian …



Cîți oameni a avut Galibardi?

Într-o tabletă, G. Călinescu observa, în treacăt, dar foarte judicios, că nicăieri ca în literatură nu izbutesc reprezentanții altor profesii. Matematicieni, fizicieni, medici (în frunte cu Cehov și Bulgakov), juriști, sinucigași (e și asta o vocație, ca la Pavese), juriști sinucigași (Urmuz) se adună în sala pașilor pierduți a literelor. Din tagma slujitorilor teatrului, mulți …