Cronica dramatică



Rosto. Un manifest on sfoară

Spectacolul despre care scriu este un Manifest. Despre educație, despre artă. Despre cum ar fi, dacă ar fi și despre cam cum se face, de nu este. În orice caz, pentru mine a fost prima reîntîlnire cu teatrul după toată istoria pandemică. Și una fericită, valoroasă, substanțială, tușantă. Am văzut de trei ori Rosto după …



Fotografie de grup cu femeie şezînd

Cam la doi ani de la apariția la Editura „Grasset“, am primit cadou cartea lui Anne Sinclair, 21, rue La Boetie. Într-un anumit context, o cunoscusem pe Anne Sinclair în anii nouăzeci, era foarte pe val, în plină lumină a reflectoarelor, cu nerv, mai degrabă tăioasă. Poate nu chiar atît de tare cît a fost, …



Fragmentarium. Subiectiv. Câte ceva despre premisele libertății

Poate că astăzi nu am să scriu propriu-zis o cronică. Nu prea o mai fac de mult în acceptul clasic. Dar astăzi nimic nu mai este normal. Acel normal, cît de cît, de pînă în martie, început de an 2020. Viața și-a schimbat paradigma. Moartea a venit aproape. Ficțiunea a devenit realitate. A ieșit din …



Trei povești cu Stela

Formula juriului care alege „Cea mai bună piesă a anului“ este, de vreme bună, aceeași: Dan C. Mihăilescu, Marian Popescu și cu mine. UNITER-ul și Casa Regală a României susțin acest concurs cu devoțiune. Ca și noi. Îți trebuie dedicație ca în fiecare an să o iei de la capăt, să cauți între zeci și …



Regăsire

Andreea Bibiri este una dintre actrițele care s-a bucurat de atenția regizorilor repede după absolvire. O țin minte bine pentru deschiderea ei și faptul că se lăsa provocată, chiar dacă nu controla perfect situația atunci, de propunerile și de discursul lui Radu Penciulescu de la Arcuș, lîngă Sfîntu Gheorghe. Am văzut-o în Lecția, juca Eleva, …



Lebăda albă

Aproape că îți vine să spui că n-ar mai avea nimeni răbdare să urmărească pe scenă o comedie romantică. Nu una ușoară sau ieftină, împachetată frivol, dar suficient cît să fie repede de înghițit și de digerat. Ci una în care textul să fie minunat scris, cu tipologii clare, cu poezie, cu emoție și replică …



Uşor cu vina pe scările istoriei

Dramaturgul de limbă maghiară Csaba Szekely are treizeci și opt de ani. Este născut la Tîrgu-Mureș, a studiat la Cluj și, din anul 2009, anul debutului său, a primit nenumărate premii importante pentru scriitura lui. De pildă, premiul oferit de BBC pentru cea mai bună piesă europeană în 2009 – Vă plac bananele, tovarăși? – …



Vizibil/invizibil

Atunci cînd te interesează un creator, cînd îi urmărești aplicat creația, diversitatea ei sau direcția dominantă, afinitățile, la un moment dat apare și întrebarea justificată: ce este și dincolo? Dincolo de ce văd sau intuiesc. Ce mi se pare și ce ar fi adevărat din tatonările mele. Ce materie dă carne și esență unui univers …



Care atunci? Care acum?

Serilea acestea am văzut la Teatrul Național din Iași spectacolul Titus Andronicus, pus în scenă de regizorul Charles Muller. Născut la Luxemburg, fost director al Teatrului Municipal Esch-sur-Alzette din oraș, regizorul a făcut cîteva spectacole și în România, la Teatrul „Radu Stanca“ din Sibiu, la Teatrul german de stat din Timișoara. Cu lucruri prăfuite și …