La Teatrul Național din Cluj există un spectacol-pledoarie pentru artiști. Și pentru oameni, în sensul profund al umanității: Cîntece șamanice. The Quest. Este un demers inițiatic complex inspirat de poemul persan Conferința păsărilor al lui Farid ud-Din Attar, în traducerea Ramonei Tripa. Peter Brook este cel dintîi care a adus la vedere, să spunem, acest …

Pentru mine, spectacolul montat de regizorul german Thomas Ostermeier la Teatrul Naţional din Bucureşti după o adaptare a piesei lui Ibsen este o sumă de stări explorate intens, subtil, decupate clare şi interpretate impecabil de toţi actorii aleşi în distribuţie. În primul rînd, sensul în care merge adaptarea, susţinută de traducerea Ozanei Oancea într-o limbă …

De multe ori, din păcate, observ un entuziasm, eufemistic vorbind, moderat, precaut, limitat față de spectacole importante. Distanța marchează savoarea de a taxa de sus fie oboseala unui regizor mare, lipsa de imaginație, mai curînd, așa cum este numită reluarea unei montări făcute acum ceva vreme – sau o țîfnă din principiu, cum ar fi …

Anumite piese devin, prin anumite puneri în scenă, manifestul unei sau unor generații. Exprimă o tensiune. A unei societăți într-un moment concret și critic, direct legat de prezent. Din această perspectivă, Hamlet-ul pus în scenă de Alexandru Tocilescu în 1985 la Teatrul Bulandra a fost, pentru generația mea, spectacolul adevărului. Rostirea a ceea ce era, …

Scriitura autorului german Marius von Mayenburg are, în stratificarea ei, un plan realist – o temă, o problematică – și o formă poetică care amplifică în intensitate sondarea. Amestecul acesta în formă și în fond nu este ușor de absorbit. Nici de regizat, nici de jucat. Există un cod pe care l-a impus. Ca estetică. …

Ani de zile am mers să văd spectacole în Europa, și nu numai, la teatrele care mă interesau, după regizorii care au mișcat lucrurile, au dat direcții noi, creatori vii care spun lucrurile altfel. Mergeam constant la festivalurile mari care, pentru mine, erau remarcabile prin creativitate. Ritmul s-a intensificat cînd m-am ocupat de Festivalul Național …

Mă așez rar pe muchia asta. Mereu mi se pare că acolo, linia este ca o dungă ghimpată a unei dureri descarnate. Între aparențe și esențe există fîșia fragilă a eu-lui și a adevărului lui. Acolo se simte el însuși artistul Radu Afrim. Vizitarea este grea de sensuri. Radu Afrim este regizorul care de la …

Acum mulți ani, în discuțiile brodate despre teatru și artiști pe care le-am avut cu Patrice Chéreau, am intrat destul de adînc în facerea Tetralogiei lui Wagner, care a însemnat o revoluție și un impact imens, și, nu știu cum, am ajuns la Molière. Am intrat în viscerele unor scene, mici, ale unor relații între …

M-am întrebat de ce ar pune astăzi în scenă doi regizori tineri, Andrei și Andreea Grosu, Căsătoria lui Gogol. Invitați să lucreze la Teatrul de Comedie, au ales textul acesta, care, în principiu, ar putea să sune puțin răsuflat sau ar putea să inhibe prin succesul pe care l-a avut Kordonsky, acum douăzeci de ani, …

Spectacolul Gertrude, pe un text de Radu F. Alexandru, montat la Teatrul Național din București de Silviu Purcărete, este o vivisecție despre putere ca o patologie. Este un spectacol dark, cinic, cu un anumit tip de umor negru pe alocuri, ca un fel de repetiție generală la vedere a unui scenariu comasat, care pune în …

Asta îi cere Mercur, Nopții, în numele Zeului Jupiter. Zeii jonglează cu puterile și poftele lor, cu oamenii, cu războaiele. Cu acest dialog începe Amphitrion, piesa lui Molière, pusă în scenă de Silviu Purcărete la Teatrul Național din Cluj. În prolog, Zeul Mercur dorește ca Noaptea să îndeplinească această favoare. Să amîne venirea dimineții pentru …

Magnoliile enorme au explodat în tot orașul. Și au rămas cu zîmbetul viu înghețat în flori. Este iarăși iarnă. Frig. Vînt. Ninge. Ciudat. Un scurt du-te vino – ca mai toate drumurile mele după spectacole în țară și în lume – ca să văd Scaunele pus în scenă de Gabor Tompa la Théâtre National de …