Întors în țară, Ceaușescu arde de nerăbdare să planifice vizita în SUA. „Să includeți și o vizită la Texas Instruments, neapărat.“ „Sigur, tovarășe comandant suprem.“, răspunde P. „Și înainte să plec, vreau să vizitez orașul nostru tehnologic.“, mai adaugă C. „Brejnev mi-a spus că acesta e viitorul“, continuă Ceaușescu, „și că capacitatea noastră nucleară poate distruge Vestul de mai multe ori. Singura preocupare e ca rachetele noastre nucleare să ajungă la cele americane înainte ca ele să fie lansate. Și asta se rezolvă numai prin circuite integrate sofisticate. «Orașul microelectronicii», cum îl numește Brejnev, zice nostalgic Ceaușescu. „De asta depinde comunismul. Știi, m-a felicitat pentru informațiile furnizate, sustrase de la Texas Instruments. DIE face treabă bună. Orașul nostru tehnologic e la înălțimea celor sovietice. Să ținem pasul cu ei, cu orașul atomic sovietic, acela construit după ce soții Rosenberg au furat planurile bombei atomice de la americani. Și cu orașul cosmic. Brejnev e convins că cine stăpânește spațiul stăpânește și lumea. Când pot să vizitez orașul nostru?“ „Când doriți, tovarășe comandant suprem“, stă drepți P. „Poimâine“, îi scapără ochii lui Ceaușescu.
În două zile El și Ea vizitează orașul tehnologic. Ea e îmbrăcată în mătase, plină de buline și flori de toate culorile, rochie cu volane, vaporoasă nevoie mare. „Ați măturat?“, întreabă ea cu scârbă, „ați spălat cu DERO? Ați dezinfectat? Să nu găsesc niciun germene p-aici că vă ia mama dracului“, dă ea roată cu privirea ei de pasăre bătrână.
Nicolae era deja în fața unui dispozitiv de circuite integrate uitându-se prin microscop. „Ia să văd și io.“, zice ca o țață Leana, și se apleacă să-și verse privirea rea și perversă în microscop. „Minunat“, exclamă după un timp, și se ridică cu aceeași privire de bovină cu care se aplecase. Era clar că nu înregistrase și nu deslușise nimic.
„Avem aici și mașini de spălat și uscătoare. Oamenii muncii, femeile noastre eroice nu vor mai spăla cu mâna și nu vor mai atârna țoalele pe sfori în balcoanele minunatelor noastre blocuri socialiste. Sunt prea pestrițe. Nu rimează cu frumoasa lor nuanță de ciment“, zice satisfăcut ministrul industriei constructoare de mașini. Dar fața îi cade când aude replica Lenei: „Ca să nu-și strice huiduma aia de nevastă-ta manichiura, hai, numai la asta te gândești. Și cum să-și usuce moațele și chiloții ăia de hipopotam la uscător?“, izbucnește într-un râs cinic Leana. „Tovarăși, zice nervos și emoționat Nicolae, „ne trebuie dolari, ne trebuie arme, ca să apărăm libertatea poporului, nu câștigăm dolari și nici războaie cu mașini de spălat și uscătoare. Concentrați-vă pe echipament militar pe care să-l vindem. Da, oamenii muncii pot spăla și cu mâna, așa cum au făcut bunii și străbunii noștri și nu au pierit, au câștigat războaie.“ Vizita se încheie într-o sală cu ușile închise unde i se prezintă Comandantului echipamentul și planurile furate din Occident. „Firmele noastre sub acoperire sau firme vestice corupte importă echipament din Vest pentru a fi vândut tot celor din Vest. Etichetele și actele însoțitoare sunt schimbate cu altele false prezentându-le ca bunuri oarecare de consum. Apoi sunt încărcate în vase comerciale și avioane românești și ajung în România. După câteva operațiuni aceste firme sunt înlocuite cu altele“, explică generalul, șeful brigăzii de spionaj tehnico-științific. „Aveți aici o schemă cu cât economisim prin înlocuirea cercetării științifice cu spionajul“, continuă mândru generalul, „economia pe care o aduce un ofițer în străinătate e de trei milioane pe an în medie. Cercetarea presupune investiții și cine știe dacă va da roade, pe când spionajul și furtul nu costă aproape nimic. Acum sunt 300 de ofițeri, dar dacă spuneți că vreți să creșteți numărul acestora la 3000, economiile vor fi enorme.“ „Și banii ăștia, dolarii“, se însuflețește Ceaușescu, „îi vom reinvesti în industrie și vom deveni independenți economic și așa de puternici că vom concura cu Statele Unite. Și ne vom plăti datoriile ca să nu mai depindem de bancherii ăia cămătari.“
După ce a ascultat mai departe încântat, Comandantul, vrăjit și cu ochii în zare începe să se bâlbâie, cum făcea când era emoționat: „To-to-tovarăși, vân-vân-zarea de arme e cea mai avantajoasă și necesară pentru victoria proletari-riatului de pretutindeni, când vedem că tot mai multe revo-vo-luții sunt în lu-lu-lume și prole-tare-tariatul se întinde tot mai mult, mult ca o pată de-de ulei victorios pe har-har-ta lumii. Noi avem deja un serviciu de spionaj puternic“, zice Ceaușescu bătând cu pumnul în masă, bâlbâiala fiind înlocuită de fraze șuierătoare, devenind deodată agresiv. „Să-l folosim la achiziționarea de tehnică pentru armament, nu pentru hârtie igienică, spălătoare și uscătoare, ori mai știu eu ce gogorițe. Astea vor fi create mai târziu, după victoria noastră finală. Suntem în luptă pe viață și pe moarte cu capitalismul. Să ne înarmăm până în dinți și să vindem cât mai mult armament. Ne trebuie dolari, tovarăși, nu pastă de dinți. Dolari, cu care să-i depășim pe americani“, face spume la gură Ceaușescu. „Armele sunt cele mai căutate astăzi. România va deveni cea mai puternică țară producătoare de arme. După două milenii de luptă înverșunată, această țară va fi lider mondial în armament. Circuitele integrate, aceste circuite mici, neînsemnate la prima vedere vor fi piatra de temelie a noii orânduiri comuniste. Și nu e nicio rușine să furi de la dușmani, e chiar o datorie proletară și comunistă să facem așa, pentru că suntem într-o luptă feroce cu capitalismul. Brigada SD din cadrul DIE care se ocupă de asta să fie mândră. Furtul e o cauză dreaptă, tovarăși. Acesta e viitorul României. Furtul, tovarăși, să devină politică externă, dusă în secret, pe lângă cea oficială. Marx și Lenin ne-au învățat că etic e tot ceea ce e în favoarea noastră, a comuniștilor. Tot ce are mai bun capitalismul să-l folosim pentru comunism. Lenin promova furtul din bănci și instituții ca să facă rost de bani pentru partidul bolșevic și pentru promovarea unei societăți mai drepte. Stalin a furat din tren. Astea să fie exemple vii pentru noi, tovarăși, că numai așa vom deveni independenți într-o țară demnă. Invențiile și bunurile nu sunt ale capitaliștilor americani, ci ale proletariatului și intelectualilor care le-au produs și prin asta aparțin întregii lumi, proletariatului de pretutindeni. Și dacă le furăm acum, înseamnă că am luat în avans ce ne aparține. Trebe să furăm din Occident orice, de la armament și microcipuri până la reactoare nucleare și să le producem noi aici. Experiența și metodologia acestui institut să fie transferată tutulor institutelor de cercetare din țară. Și la toate ministerele, de la Comerț exterior și diplomați, la industriile interne. Să se fure totul din Occident, să nu mai importăm scump nimic, să producem totul aici, chiar și țigări, whisky și parfum franțuzesc, dacă e cazul“, o dă Ceaușescu pe glumă. „Da prima noastră prioritate să fie armamentul“, încheie el glorios. „Să ajungem să exportăm avioane de tot felul, comerciale și militare, medicamente, tancuri. Și dacă facem societăți mixte cu occidentalii, când vin specialiștii lor aici, vin cu planuri și documentație, nu? Iar DIE își face treaba, nu?“, întreabă Ceaușescu viclean plimbându-și ochii de viezure pe fețele celor prezenți. Cei de față încuviințează cu aplauze. „N-am făcut așa când am dat printre planurile pentru Dacia și peste planurile cutiilor automate pentru tancul Leopard? Dacia am luat-o cu planul de bază. Pentru cetățenii români. Apoi am furat și ce nu ne-a vândut Renault inițial. Modelul îmbunătățit poate fi exportat mai bine, poate chiar și în America. Așa trebe acționat, tovarăși. Așa să facem și cu Citroën. Așa și cu laminoarele pentru aluminiu din SUA, cu planurile și tehnologiile pentru polistiren din Franța, și cu sticla de la Ford, și cu coloranții din Germania, ăștia ne trimit lunar formule chimice noi prin omul nostru racolat acolo“, a chițăit jucăuș, cu umor și cu subînțeles Ceaușescu, „ nu trebuie să mai importăm mare lucru din Occident. Nu plătim licențe și nici redevențe, nu băgăm bani în cercetare. Să nu-i mai îngrășăm pe capitaliști. Facem totul în România și vindem în afară mai ieftin. Piața va fi a noastră, o vom acapara. Genial. Scopul tuturor angajaților români din diferite ministere și diplomație, care iau contact cu specialiști și oameni de afaceri străini, să încerce să-i aducă la București cu cât mai multă documentație tehnico-tehnologică. De restul se ocupă DIE. Totul în țară și în străinătate trebe să treacă pe la DIE. Dacă unii nu cooperează, să li se fotografieze în secret documentele din bagaje sau din hotel. În concluzie, totul de furat, tovarăși, totul pentru front, cum ziceam odată, când luptam cu fasciștii, că suntem în război acum cu capitalismul, totul de furat, zic, adică de subtilizat, ca să fiu mai subtil și ca să zic așa, că doar noi nu suntem hoți, nu-i așa? suntem doar mai isteți, împrumutăm și noi pe șest pentru un timp, nițeluș din cunoștința planetei“, încheie Ceaușescu cu un zâmbet și cu o mină subtilă, continuând: „Și să știți, tovarăși, că noi nu avem spioni în Occident. Noi avem doar patrioți! Să-i transformăm pe toți cetățenii străini de origine română în acest tip de patrioți ai P.C.R.-ului. Comunismul modern al României trebuie să reprezinte comunism național plus tehnologia și banii de la capitaliști. Asta e contribuția mea la marxism, tovarăși.“
Ședința se încheie prin elogiile tradiționale adresate conducătorului suprem.
„Trebe să-i conving pe cei din conducerea partidului și statului că armamentul trebuie să fie numărul unu la export și că spionajul e mai important decât cumpărarea de patente și licențe“, încheie Ceaușescu cu mândrie patriotică. „Bani și tehnologii occidentale și multă muncă de influență. Să le zâmbești prietenește, să-i jumulești cât poți mai mult și să ai mare grijă să nu te contamineze cu virusul capitalismului.“ Ceaușescu iese pe coridor și se îndreaptă spre mașină.
O explozie de aplauze detonează în toată hala, dublate de lozincile bine știute „Ceaușescu și poporul“, „Ceaușescu-PCR“. Ceaușescu ridică mâna și se adresează mulțimii: „Dragi tovarăși, am convingerea cum că aici se înfăptuiește independența și suveranitatea României. Vă mulțumesc și vă admir. Continuați cu cele mai înalte forțe și abnegație socialistă munca pentru progresul României. Să lucrați de acum înainte și mai mult și mai bine.“, și face cu ochiul șmecherește. Mulțimea izbucnește din nou „Uraaaa! Uraaaaa! „Ceaușescu și poporul“, „Ceaușescu-PCR“.
Afară, când se urcă în mașină, cei doi Ceaușescu mai aud lozincile strigate cu putere din plămânii supra-vitali ai nenumăraților fii ai poporului, adunați aici în jurul uzinei din răzoarele și satele patriei.
În mașină, Ceaușescu îl întreabă pe P. „Câți directori din comerțul exterior și MAE sunt ofițeri de informații? „O treime, cu aprobare.“ „Să-i faci pe toți. Să-i aduci la mine să depună jurământul militar. Înțeles?“ „Înțeles, tovarășe comandant suprem“, zice, P, „și am o propunere, propun să punem o placă de marmură în care să se scrie că acest obiectiv de o extremă importanță strategică a fost conceput, proiectat și inaugurat de soții Nicolae și Elena Ceaușescu.“ „Braaaavo, bună idee, fă propunerea“, se bucură Ceaușescu frecându-și mâinile.
„Ai văzut Nicule, că zvonurile că P. e idiot sunt false, ți-am zis eu“, rânjește printre dinții stricați Elena.
(Fragment din romanul Invazia, în manuscris.)