Poezie

Versuri de Mircea Stâncel

Poezia de pe strada ta Ai destule găteli să stîrnești o furtună cu maci de iulie și ele așa apretate dau greutate uliței cînd te duci spre cursul ăsta intens despre implozie uneori vîntul te ridică atît de mult încît nu mai auzi poemele pe care asfaltul îndrăgostit ți le dictează; doar îndrăgostiții văd muzele …

poemul lui mircea ciobanu sau stricarea lumii prin poezie: ultima variantă

„Am fost poet în vremea lui Ahab” Mircea Ciobanu de când s-a luat definitiv albul zăpezii regelui nostru în picioare toate lucrurile reci au amuțit privind focul ahab e viu în fiecare nici porcii nu mai cad în mare își duc râzând printre grătare grohăitura în tot locul. poetul? ca albina înmărmurită așa ai spus. …

Poezii de Radu Cange

Zorba/Zorba… Iadul tău, femeie, este raiul tău, pe care ni-l dăruiești prin propunerile nostre niciodată refuzate de tine. – O, Zorba,cum să refuzi o femeie? Tu care scoteai din adâncile  buzunare promisiuni de tot foșnitoare unde, ca prin miracol, se auzeau bănuții de aur ai destrăbălării, râsul tău homeric și pofta de viață niciodată înfrânte. …

Versuri de C. Th. Ciobanu

Ceva mai încolo, ecoul-ocol Dinspre șosea, desime adâncă: sunete încă sosind, nu-mi prisoseau, ca din demult ori pe-alt acum, deși le-ascultasem roata, pe toate de-odată, să-mi țină de drum… Deschid un ochi întru ton, apoi cu celălalt mut înaltul culoar pe rezonanță de orizon, cu timpul-nimb la culoarea muzicii. I-aș mai fi de-ntâmplat Pentru etaj, …

Cele mai naive versuri

Cine ar putea garanta că pe Pământ cândva în lipsa nivelului corespunzător de poezie (ca a acelui de ozon pe culmile munților) unii oameni nu se vor sufoca? Bineînțeles în acea epocă aproape fantastică va fi instituit serviciul de urgență pentru salvarea de la insuficiența de poezie analog cu insuficiența cardiacă insuficiența cerebrală ambulanțele gonind …

Poezie

Desen Aici tristețea-i toamnă și toamna iarnă. Ocupă aceleași odăi neguroase vagi cuburi, pătrate, elipse pe care se învârt capitole din cartea cetății Cea Mare. Poți s-o răsfoiești ca pe o epopee în care eroii glumesc între ei, desenează pe margini scene obscene. Uneori coboară-n subsoluri întâmpină moartea cu steaguri de nuntă. Apoi se înalță …

Versuri

Cuvintele rochii de mătase cu care îmi îmbrac vocea când pleacă spre lume în urma lor vin eu ascunzând mușcătura șarpelui nu e nevoie să-mi arăt chipul însă mânuiesc sunetele ca un păpușar le încălzesc la temperatura sufletului curăț și pansez dileme crescute în priviri șoaptele mele înfloresc la căpătâiul fiecărui refugiat te-aș fi scos …

Freezing rain

pe Adieu de Anatol Vieru și pe Ritualul primăverii de Igor Stravinski cristale solitare se apropie, se depărtează și se apropie iar ele-și vorbesc fără să se atingă clinchet violet, clinchet alb, clinchet auriu, armonii postceleste, premergătoare cuvinte , – deghizări cu măștile iernii, azi acest adieu pentru pian e un luminiș verde crud pentru …

Sfîntul

De la Schitul Pocrov, într-o seară de toamnă, un Sfînt a fugit din icoană. Fapta a fost descrisă în cîteva ziare, lumea a fost surprinsă de întîmplare, chiar pe internet e un film care arată bucata de lemn abandonată. Ce l-o fi făcut să lase aura și căldura aromitoare, ce duh l-a ispitit, e greu …