Cei legănați Cei cu ochii pironiți la sticla de jumate rămasă stingheră pe masă Cei cu mâna încleștată pe paharul ciobit de muștar Cei cu palmele crăpate și degetele sângerânde Cei cu spinarea coșcovită ca peretele vechi cojit de var Cei cu ochii lipiți de un lăuntru pribeag Cei cu picioarele încrucișate sub mesele de …
Cartea din noapte Timpul tunde viețile Vei intra în visul meu și vei rămâne îi zic celui dinainte de mine – cel cu mai puțin timp în el – și celui de dinaintea acestuia cu și mai puțin timp și tot astfel până la ghemul acela văzut doar în vis – parte a unicei vieți …
poveste adevărată vara lui 1979 a fost una dintre cele mai frumoase perioade din viaţa mea. am cunoscut o femeie afectuoasă, puţin mâţâită un pis-pis înţolit de la casa de mode şi fondul plastic cu care am şters-o la costineşti. am stat chiar la hotel, într-o cameră cu televizor şi ne-am distrat excelent. iar apa …
perfecțiunea se pare că totul e în zadar nimeni nu va atinge perfecțiunea doamna aceea fără vârstă după care jinduim toți nici domnul care-și schimbă zilnic cravata nici țăranul care seamănă și semănătura lui ratează veșnic întâlnirea cu ploaia nici chiar slăvitul buget care cu zgârcenie încearcă să împartă la toți da perfecțiunea aceea pe …
Poeme de Vlad Alui Gheorghe Singurătatea spațiilor comerciale Am în telefon o mie de poze cu tine Am în telefon o poză cu Zeruya Shalev și în spatele ei tu îți aranjai părul căutând un colț de sticlă în care să te vezi. Am în telefon numărul tău salvat de șase ori și niciodată corect. …
Cafeneaua La cafeneaua de jos, din piațetă, L-am urmărit c-o privire discretă. Prin aburii fini de cafea, Îl priveam atent cum servea. Îl cunosc poate de undeva? Se mișca printre mese tăcut, Îmi părea cineva cunoscut. La bar, o femeie ce fusese frumoasă, Bătea comanda pe casă. După trei minute sau două chiar, Punea cești …
Piatra verde Nerăbdătoare așteaptă fluxul mării piatra verde din montura inelului doamnei preotese. Pe caietul tău de școlar soarele în apus își amintește de un poet francez cu gâtul tăiat. Urechea lui Van Gogh Există, vezi bine, mi-a șoptit bufnița pitită-n frunzare și o subtilă gramatică a terorii ce fisurează cu precizie orice semantică după …
Poeme de Gabriela Chiran salvare tot pipăi în ceață, mă-mpiedic, parcă timpul s-ar fi terminat și-amân amân mereu lucruri ce mă țintesc cu ochi rugători nu le găsesc în viața mea nici timp nici loc acum ca să le asigur într-un fel, ca să le salvez, de-aceea le-amân de-aceea arunc din lucruri peste zidul ce …
am ajuns departe Am ajuns departe, foarte departe, bătând pasul pe loc, ridicând doar din când în când piciorul drept dintr-odată vânjos spre câte-un dos de slănină veche. Mărșăluind, alteori, când Nimeni mai dădea ordine, osteniți foarte, spre stâncosul, abruptul, însoritul munte Tabor. Am plătit taxe, am trecut frontiere și vămi. Ar fi, acum, timpul …
Poeme de Alice Valeria Micu Întruparea divină Nu sîntem egali în angoase, nici în extaz, neliniștile noastre-s orfane. Poate în scrîșnetul oaselor frînte, în curgerea sîngelui mușcat de cuțit. Și nici acolo, răzvrătirea cărnii a salvat multe suflete de la otrava glonțului șoptit Nu sîntem egali în speranțe, nici în depresii, iluziile-s de-o înfricoșată unicitate. …
Tăcerea e de asemenea voce, ceea ce spunem este respirație pentru gânduri sau anihilare sau un gând complet nou sau pură politețe * De ce îi este atât de greu istoriei și prezentului să îmi vorbească? Forma Prima dată când observ că eu cresc voi deveni grădinar * Iubesc doar oamenii care locuiesc la mare …
În cer și pre pământ, vremuri de război Ca și în secolul precedent și în secolul acesta e vreme de război. Încât până și în ceruri sunt căutați, recrutați geniștii care să demineze Câmpiile Elizee, mai ales prin locurile unde se odihnesc geniile peste mormintele cărora cântă triste priveghetori unice ființe create de Dumnezeu a …