minus Istoria e ciclică, ni se tot spune încă din școala primară: cică tinde să se tot repete. Doar moartea nu se învârte în cerc, ci sare la beregată liniar, ca semnul minus pe care-l tot adaugă în catastiful unde-și ține socotelile. cârtiță Ca o cârtiță, ne facem loc prin viață săpând galerii în trupul …
*** N-am visat nimic azi-noapte nicio cădere niciun chip straniu nicio pisică vorbind cu vocea celor plecați am dormit ca un pacient care înțelege că somnul e ultimul protocol înaintea uitării am dormit întins ca într-un sicriu căptușit cu ierburi iar dimineața pijamaua mirosea a lavandă așa miroase liniștea? în timp ce îmi beam cafeaua …
În oglinda retrovizoare Contrast interior L-ai cunoscut pe G cândva în adolescență plin de talent la desen ți-a făcut un portret în cărbune pe o coală de hârtie tip bloc pe care acum nu-l mai ai la fel a dispărut și G din oraș pentru multă vreme l-ai revăzut peste decenii trecând pe aceeași stradă …
Breviar poetic * (Ce aiuriți, dar cît de frumoși eram). Ce aiuriți, dar cît de frumoși eram cu toate ale noastre: brățări, cioburi, păpușile mele, trabucurile tale, insectarul, fire de iarbă, cuțitul care nu taie, o perie de sîrmă și alte nebunii cuminți. Ne întorceam pe drumul știut doar de tine, era întuneric însă nu …
Moment cinetic Îți aduci aminte unde te-ai despărțit de tine la început? Și iar… Îți aduci aminte regăsirea ultima oară? Ai lăsat parcă un semn într-un poem, sub o temelie sub o piatră …și cum a mai fost după aceea? Îți aduci deodată aminte de acea despărțire astăzi, iarnă târzie: timpul sălbăticiei când omenirea pusă …
Versuri de Aurel Ștefanachi Cântecul de dimineață ah, copaci ai iluziei muzică de jazz luciditate şi superstiții – scârbă şi metamorfoză astăzi când am început alt poem… (stau în putredul simț estetic / semenului meu îi mângâi) burta şi creştetul, îl rog să fie vesel… înfrățiți ne falsificăm unul altuia datele şi conceptele… venim cât …
Versuri de Eugeniu Nistor Timp inefabil Timpul trăit în chip inefabil îţi dă, uneori, dreptul, să-ţi înmoi peniţa direct în cerneala reveriei şi să scrii aşezat chiar la masa celestă. …Mă întorc la noaptea aceea înaltă de vară, când însăşi întunericul lumina până departe – şi noi treceam prinşi de mână peste marele pod al …
Mărgăritare-lacrimi în frigul extrem lacrima ți se izbește de pardoseala bucătăriei se rupe coarda se împrăștie perlele de parcă le-ai arunca înaintea porcilor așa picură din ochii tăi jertfa asumată și cum stai acolo între toate celea îmi vine-n minte doar că mă pot vârî sub dulapuri să le curăț iar și iar ca rătăcita …
Dezvrăjirea umbrei 1. – Umbra mea însoțitoare Te întreb de ești tu oare Pata mea de întuneric În universul himeric Sau ești o pată de soare Ce mi-a căzut la picioare Cînd soarele-n față-mi bate Te-ntinzi leneșă în spate Iar cînd în ceafă îmi arde Mergi în față ca pe coarde Te-nvîrtești în jurul meu …
Ușile, ușile… „Ușile, ușile, cei chemați ieșiți!“ – bănuiesc că a auzit în acea amiază de vară, mormolocul din burta mamei care visa să devină pește. Ieșirea n-a întârziat nici ea prea mult, și m-am trezit într-o zi în pragul unei uși, ah, un dreptunghi pe marginea neagră a căruia s-au tot crestat cu anii, …
Exerciții de dicțiune 1. Acum nu mai poți vorbi de ferestre de ochiuri de soare de bălțile cerului. Nici de plimbările aparent fără rost căutând ceea ce-a fost parte din tine rătăcită ca un fular de mătase într-un dulap al nimănui. Acum ți-e dat să stai între ele întins ca o piele de cerb în …
Terapie din nord, poemul nuanțelor I. Aici, într-un Nord zdrențuit de ceață, muls de fulgere bate vânt, bate vânt Scriu și știu că sunt într-o provincie a vagului, că poemul nu e decât vibrație, o nuanță din care întâmpin nedeterminarea nordicității: ea nu e la mijloc, nici la margine de vânt, ci o profesiune – …