***
la urma urmei
mare lucru să spui poezia m-a condus la
Dumnezeu
și să fie adevărat.
nu e meritul meu,
nici nu se vrea neapărat
mai mult decât a-’ntâlni o firească
deci grea
în toată grația sa
mirare de trandafir în aer de cimitir
când te duc pașii vara într-o margine de
sat –
al copilăriei, să zic așa.
Pentru adevărul, recunosc, pompos
enunțat
și-a pus odată viața la bătaie, fără să-și
dea seama
la 11 ani ai lui,
un băiat
și Doamne, să profit de coincidența
numelui
pretinzând că băiatul acela sunt eu
le-ar fi acum la bătrânețe,
se-nțelege de ce,
rușine și satului, și câinelui cândva al
meu.