Aghiuță puiule ia treci tu acilea şi-ți fă a doua lecție de poezie
Aghiuță puiule
cum mai trece timpul –
parcă am fi rămas pe mal de la începutul lumii –
şi a fost o seară şi a fost o dimineaţă –
şi va fi o seară şi va fi o dimineaţă – acum şi întotdeauna
în adierea mărului pe rod etern la care tu
încă nu ai ajuns
eu aştept iahtul acela dintr-un vis stăruitor
încărcat cu flori de zăpadă mereu proaspătă
în care
poezia
înfloreşte mereu dă rod se stinge şi într-o dimineaţă
înfloreşte din nou mai altfel şi totuşi la fel
şi se autocontemplă –
ba nu – se autodevoră şi te va devora şi pe tine –
îmi spui tu de nicăieri –
ba te va devora ea pe tine Aghiuţă –îţi spun eu
şi ea se tot îndepărtează
îndrăgostită de ea însăşi – şi de lumea
pe care o naşte mereu
din cuvintele pe care nu tu le-ai creat
Aghiuţă
dar le-ai folosit hoţeşte ca să spurci
iahtul acela încărcat cu flori de zăpadă mereu proaspătă
plutind în lumina lină de seară
prin mintea mea prin mintea lor prin mintea ta
ea –
cea pierdută în ţinuturi boreale şi în minţile prinse în gheţuri
ale unor poeţi pierduţi în splendori greu de îndurat
şi ei – poeţii –
tot alunecă câte un centimetru pe secol spre un soare
care încă stă să se nască
îi urăşti Aghiuţă puiule că vor să se scalde mereu
în lumina lină de seară
îi urăşti Aghiuţă puiule
că nu mai vor să-ţi plătească chirie pentru sufletele
care te proslevesc în delir
că nu te mai urmează în răutăţi şi măscări
legat în belciuge prin muzee şi cacademii
ras tuns frezat
uns cu dohot de Humuleşti
pus să te hrăneşti dimineaţa la prânz şi seara
cu Mein Kampf cu Cărticica Roşie a lui Mao Ciu-ciau
că te-au întrecut de mult în blestemăţii
scrise pe hârtie de piele made in Auschwitz & Gaza
dar ceva se întâmplă –
va fi un iaht tot mai mic
apoi
un punct de energie neagră
peste care poezia
încă mai ninge cu flori de zăpadă mereu proaspătă
şi lumină lină de seară
n-o să le poţi îneca în cuvinte-carcasă din care rânjeşte pustiul
ai tot chiulit Aghiuță puiule
de la lecţiile de poezie contemporană de pe malurile Senei
ale Căcainei
de la Ceasul Rău de pe Milcov de pe Tâmpa cu ombilicul
tăiat
de la Melcul cu Viteză de McCobra
poate te-ai rătăcit prin spaimele lăsate de T.S. Eliot
peste Tamisa
prin cenuşi de aurore boreale
poate te-ai lăsat agăţat fără să ştii în ce te bagi
– că tare curios mai eşti –
de coada de cometă din Urletul-Howl al lui Allen Ginsberg
şi n-ai băgat de seamă că ai devenit anacronic
– un Costache Conachi fără cauc şi anteriu
încercând să sară pe fereastră cu talanca în fierbere
din buduarul lui Sharon & Nicole & Emmanuelle
ar fi de râs dacă n-ar fi de plâns
cu oftaturi şi ocheade de spaimă
ai ajuns la jocul de ,, popa prostu“ pe viaţă şi pe moarte
un bibelou de porţelan contrafăcut şi expirat
fiert în cianuri şi sudălmi şi greţuri metafizice
puiule
s-au dus pe apa sâmbetei
printre ochi sparţi chitanţe intestine plesnite nervi arşi
reţetele tale
de a produce frumuseţe rea şi sălbatică
din nimicuri
pe care le-ai scrijelat cu gheara muiată în păcură
pentru ochi orbi pentru urechi de cârpă
pentru suflete de câlţi şi sfoară electrică şi multă frică
la Cabaretul Voltaire
s-au sfărâmat în malaxor anii din viitor mereu pierduţi
revoluţiile înecate în sânge şi dinţi sparţi
poemele explodate în pieţele publice
în liniştea bibliotecilor
în minţile căzute-n visarea de după-amiază
ai rămas în urmă
Aghiuţă
cu estetica urâtului deşi ţipai că tu eşti tartorul ei
cu arta pură care evoluează şi azi prin ţinuturi boreale
tot singură
la bară
la paralele inegale
pentru răsfăţul lui mister mysterious Nobody
(ah, nobody was present! ah, nobody helped him!)
cu dada descompus cu bâta şi rânjetul
în oale şi ulcele brice şi carice
cu fracturismul împrăştiat în Piaţa Erorilor
fojgăind de eroi ambetaţi absolut pe metru pătrat
şchiopătând
cu minimalismul mirosind a franciscanism pe dos au rebours
hei hei Aghiuţă
te-au întrecut în vicleşuguri lingvistice
în inginerìi de scos apa din urechi şi sufletul
în sofisme despre frumuseţea eternă extrasă cu forcepsul
din canabis
morfolit în două cu sfeclă criogenată
vrei să ştii
– tu care le ştii pe toate cele ce sunt ale prafului
ale nimicului cu scârţ şi scârlionţi cu miros de gaz
şi pucioasă –
vrei puiule
să ştii cine te pune la colţ
iată-i
heroinele neamului – trei lei legătura –
purtătoare ilegale de sex la subţiori
miiştii care joacă miuţa
pe holurile cacademiei cu poezia obsedantului deceniu
ai pierdut răstelile savante ex-cathedra
despre prăbuşirea en abime a lui â din a
despre fericirea în nefericire din puşcării
a firului de păpădie strivit artistic cu bocancul la morgă
te-au întrecut în răutăţi fascinante făcute cu ou şi cu oţet
în inginerii sextuale de îngropat morţii
în orgasmul comic şi cosmic din nou
în promisiunea unui paradis de turtă dulce cu stricnină
pentru zilele negre la pub-ul Motanul Murr
şi te lăudai
că geniul tău e de a-i face pe oameni să creadă
că tu nu exişti
că nu există pedeapsă
că totul e permis dincolo de bine şi de rău
că între 1 şi 2 sunt alte mii şi mii de aleph-i
şi ierni grele şi primăveri şi hăuri
vino repede să-ţi faci lecţia a doua de poezie
dacă mai ştii ce este înzăuata asta care nu poate fi ucisă
în niciun fel
dacă ai ştiut vreodată că aceia care te-au invocat
au vrut să-ţi ia tronul şi puterile cu care le-ai sucit
o vreme amar de lungă
poezia
şi frumuseţea
şi vieţile
da da ai rămas în urma lor michiduţă
de când ai tot fost absent de la lecţii –
acum ştiu că ţi-a fost ruşine să recunoşti
că te-au întrecut cu geniul lor cu cifră octanică mică
de a face
texte de poezie fără nici un pic de poezie
mai bine decât tine în momentele tale de glorie
ar trebui aghiuţă puiule – să-ţi dai palme în oglinda din hol
să-ţi smulgi cravata şi părul
să-ţi smulgi egoul încolăcit pe sârmă ghimpată
şi apoi să scrii Poezie
poate vei înţelege
vezi
ţi-ai pierdut măreţia de nume propriu
eşti un nimeni ca alte miliarde şi miliarde de fiinţe-nefiinţe
care sunt şi nu sunt
printre petalele foarte reci ale florilor de colţ
din grădinile minţii
ar trebui să mai schimbi şi tu rimele iambii suitori troheii
săltăreţele dactile
să rupi oasele gracile ale versurilor hrănite cu somnoroasă
cezura puiule
s-o pui unde se cască
în text
prăpastia din care nici tu n-o să-ţi mai poţi salva
nefârtaţii
pe ucigă-l toaca
şi rânjetul lui lubric întins pe sub pântec
şi te va devora ea pe tine aghiuţă