Pomul fericirii surprins într-o lacrimă Privește cum se întoarce mâna mea plină de tine de parcă ai fi coșul acela doldora cu struguri sau trupul de care s-a lipit Soarele fără chip de dezlipire De parcă ar fi buzele mele pierdute-n sărutul bezmetic sau floarea îmbibată cu mirosul tău nepieritor Privește oglinda și vezi ce …
cineva ne-ndeamnă să uităm i-am așteptat cu mâinile legate și călușul în gură cu ochii arși și cuvintele înghițite pâine și sare nu mai aveam fuseseră duse departe în răsăritul de unde ne veneau întunericul frigul și moartea în celule înghețau zilele și nopțile anotimpurile unul după altul în gropi comune se albea pământul precum …
AI? Eu sînt umbra ta. N-ai cum să fugi de mine. Atîta timp cît tu exiști, și eu exist, chiar dacă zici că sînt doar cel de dinafara ta. Un epigon siamez, dar mai cu ștaif. Zici că ești doar o îmbrăcăminte nou-nouță, bine croită de-un maestru străin la mașina lui de cusut nouă, chiar …
Eclesiastul de la mall (8 decembrie 2025) vine Crăciunul! vitrinele de la mall sunt pline de ninsori cu polistiren copiii sunt fericiți atunci când începe anotimpul cadourilor (oamenii mari nu mai au nimic de dăruit, dar cumpără iluzii despre puterea slăbiciunii de a umple un gol cu alt gol) ca de obicei, copiii se lasă …
motto: cel mai mult mi-aș fi dorit să-ți spun o poveste în care tu nu mori la final o Sara te-am așteptat de atâta timp încât m-am transformat din nou într-un stâlp de sare am privit înapoi de mii de ori poate te voi zări în crăpăturile acelui zid mâncat de timp precum inima ta …
îi fac respirație artificială unui mort îl țin în brațe îl mângâi el se-ncăpățânează să rămână mort dacă-l întâlniți pe strada voastră și nu vă răspunde la salut e mortul meu îmi seamănă ca două picături de apă în care s-a pus clor din belșug are o banderolă de căpitan pe braț dar ăsta e …
la noapte vin îngerii ne vom elibera sufletul comun Vom fi bătrâni cu ochii ameţiţi de speranţă ne vom strânge umbrele imprimate pe pardoseală ca pe nişte resturi gastronomice rămase de la ultimul ospăţ după dezmăț apoi ne vom elibera sufletul comun încâlcit în neliniști până când va confirma că ne recunoaște și se va …
Vedenii Eu l-am văzut pe Domnul Dar El pe mine nu Eram la tine într-o grădină Când lumină când întuneric Trupul meu era foarte firav Și foarte sferic Eu l-am văzut Dar El pe mine nu Apoi chiar în grădina mea M-am preschimbat într-o stea Din care ningea Noapte cu aripi de fluture De când …
Numele Mi-a obosit numele! L-a ajuns trecutul din urmă. Cataloage de școală, acte de stare civilă, diplome, procese-verbale, coperte de cărți, fel de fel de pomelnice, trăgând prin toate după el umbra grea a sfințeniei cu care a ieșit din cristelniță. Să-mi fi dat și mie măcar o fărâmă! Eu i-am dat lui o droaie …
Singurătate Eu nu mai am putere de scris. Cuvintele care pentru mine erau lumina și cuminecătura mă lasă în întuneric – se înstrăinează de mine precum niște stele călătoare, care pleacă, toamna, în stoluri, apun fără să se mai întoarcă la sălașul lor din inima mea! Iar eu, miop bătrân, nici cu ochelarii neantului nu …
anotimp La tâmpla ce strigă a toamnă, nepăsător, fără cuvinte, mă răspândesc în miresme de vară, când mâinile tale-mi sculptează trupul şi sufletul în rostogoliri incandescente de primăvară. statornicia speranţei Nu stă în puterea frunzei să aleagă cântarul zidirii în mugur. Sâmbure-amar, trupul ei zvâcneşte în rana sărată a timpului. Vaste absenţe sufocând neputincioase prezenţe. …
felul în care nu vorbesc felul în care eu nu vorbesc și felul în care tot ce nu spun se aude la nesfârșit între noi gândurile pe care le oprești să mai cadă în gol ele sunt continuarea acestor clipe, continuarea acestor mâini care se îmbrățișează în gol. am strigat din toate puterile mele de …