scrisul meu Averi n-am avut, decât scrisul meu, n-am nici martori, n-am dovezi, dar sunt convins că în curcubeu sunt și nopțile mele, și nămezi. Și totuși vântu-mi este martor fără să-l fac să mă mai vadă când intru-n spinii unor (altor) trandafiri ce par a fi dovadă!… Chiar dacă într-o anume zi, într-o cumpănă …
ceasul de buzunar Ne-am întâlnit când lumea era o imensă cameră de reanimare- de același tub de oxigen ne legau anxietatea și disperarea, câteva cărți și un ceas de buzunar cu capac de aur dăruit de bunicul matern la absolvirea liceului. Eram două minutare vibrante sin¬cronizate de Eros. Credeam că universul e ceasul de buzunar …
Brânduşe de toamnă Da, o să spună, l-ai citit pe Apollinaire! Însă eu: aşa-i, dar le-am văzut mai întâi când eram copil, cu vacile la păscut, fără să ştiu că-s otrăvitoare. Brânduşele doar pâlpâiau, scoţând din întunericul verde curioase, uimite capete violete, cu foarte subţiri, sfioase fire de soare. Nici cu cearcănele viorii ale mamei …
Poeme de Mihaela Oancea gustul unei amintiri viitoare uneori simt că Dumnezeu ne-a plămădit ca să privească prin noi tristețea lumii. ne-am iubit ca doi oameni care știau prea bine că nu vor dăinui. poate de aceea fiecare atingere avea gustul unei amintiri viitoare. între noi timpul bătea precum o inimă obosită de adevăr. și-am …
Ani! In memoriam Mircea Tiberian Anii scurși macii pierduți luna cu pieptul scobit cuvintele ca niște delicte declicul unei spovedanii în neantul ganglionilor viața în si bemol având de răzbunat jigniri ancestrale o inimă tare puternică precum nașterea elegantă ca moartea a devenit acum un parc tematic peste care se opintește praful de gargui stenografii …
Ultimul ceas Poetului Cassian Maria Spiridon E ultimul ceas al zilei și primul al poemului meu. În ceasul acesta nefast, ai aflat că nimeni nu s-a răstignit pentru tine, poate doar vântul a fost crucificat în salcâmii din preajmă și doar tristețea ta fără nume s-a botezat în apa neagră a vorbelor. În miezul de …
Poeme de Alexandra Mureșan Când am citit în poemele Alexandrei Mureșan metafora poetului ca păpușă gonflabilă am și văzut Albatrosul lui Baudelaire ca o pasăre gonflabilă imensă plutind deasupra orașului. Cu asta poeta m-a prins în mrejele unei imaginații eruptive, magmatice, „ieșită din țâțâni”, care spală versurile acestui debut de excepție de orice adiere de …
lucianogramă. De Sfântul Dumitru Motto: Izvorâtor de mir, Dimitrie Cantemir Departe dus, cu nostalgii de Sus, privesc cu ochii lui Iisus într-un ceaslov de Școală bizantină Diac sedus pe Drumul de Mătase îs un exilat latin, c-un șoim hindus pe umărul dinspre Apus Sunt semn de carte în Larousse
Casa cu urechi Trăim într-o casă în care pereții au urechi. Erau mici, la început. S-au făcut apoi tot mai mari, cam cât cele de măgar. După asta le-au crescut dinți și copite. Când nu le place ce vorbim ne pomenim cu câte o copită în burtă. Altădată să vă țineți gura, ne strigă unul …
De ce scrii? De ce scrii? De ce nu te rogi mai bine ? Ai fi mai în cîștig. Probabilitatea de a ți se împlini o dorință e mai mare. Ai deschide în tine izvoare înfundate. Ori poezia e și nu e. Scrisă nici nu mai e a ta niciodată. Crește de una singură. Sau …
Poeme cretane 1. povestea bătrânului grec pe glezna femeii o brățară turcoaz ca apa din insula Spinalonga la El Greco retsina se toarnă în carafe roșii de aramă pictorul a plecat demult în Toledo. doi măgăruși cară ulei de gătit în tabloul din fabrica lui Vassilakis (oricum, nu-mi place „burrito“, nu râdeți, e-un joc de …
Un martor Mă tem că de martor aş avea nevoie. Multe am mai făcut şi le-am uitat sunt şi altele de care nici nu m-am atins dar mi-am închipuit că le fac şi n-o să le uit niciodată au rămas unde le-am pus nu pot trăi fără ele. Am apoi vorbe care au plecat de …