Acordeon abandonat mi-au mai rămas puține lucruri de spus le țin într-un buzunar mic niște monede ieșite din circulație (nu mai am nimic de cumpărat) puține asfințituri fără explicație puține văi în care am aprins focuri ar trebui să mai scriu ceva ce să nu se mai poată tipări ca un diagnostic indescifrabil pe care …
*** Ațipesc urmele, semn că împrejur, armate obosite au renunțat să mai știe diferența dintre înfrîngere și triumf și fiecare, în pustietățile la care a ajuns imaginează tărîmuri în care ceea ce se știe despre reprezentările morții e foarte vechi și abia mai reușește să întrevadă frăgezimile unor pulsuri venite de atît de departe, că …
Era… Era un pian acolo în casă, iar numele celor „plecați“ amirosea a costreie. Întunericul – întors pe dos – din valiza de voiaj a fiecărei flori. În loc de frunze, cuvintele au aripi de femeie. Un inel era Natura, încuiat în divinul triunghi isoscel și trăgeam cu arcul înspre moarte prin acel imens inel. …
Scrisoare lui Marian Drăghici Cînd ocolești lumea, lumea te ocolește așa cum fac trecătorii cînd întîlnesc în cale o uliță plină de cîini, pe acolo nu trece nimeni, iar urmele lui Dumnezeu sunt adînci doar pe fața celui care se teme să nu se întîlnească cu El, deși îl caută doar prin cărțile pline de …
Spui Spui? Sau arăți? Datorii. Împrumuturi. Noi plăți. Poate că Asurbanipal să fi știut răspunsul urmărind pe hartă contururile unor țări de curând cucerite pergamente deja zdrențuite ale unor fantasme. Și totuși dacă desenezi ceea ce nu se poate descrie, cine-i de vină? Cine mituiește realitatea ignorându-i plasma curgând hialină tabuurile și tablele legilor ascunse-ntr-un …
Poeme de Daniela Varvara Poemele iertării 1. Eu am ajuns acolo când locul era părăsit după ce mai întâi fusese firește ocupat. am ajuns acolo cât să văd că era atât de impregnat de absență încât devenise aproape de nelocuit și aproape de nepătruns doar când lumina bătea spre apus îi puteai percepe o fantă …
Poetul bătrân și portocala N-am fost cel ales dar s-a întâmplat să primesc din haosul stelar darul senectuții îngăduit de hazard până când? până unde? Acum un om bătrân s-a culcat în mine. O, tu nou venit nu mi-ai bătut în poartă apă și pâine ți-am dat și nu te cunosc. Acum tâmpla mea tot …
Poeme de Katia Fodor Arta potrivirii cioburilor 1. Se uită nedumerit La cele scrise – Un ulcior neterminat, Uitat pe roata olarului (să fi fost o sperietură sau o prea mare bucurie) Cu margini știrbite, Cu amprentele degetelor (fiecare în felul ei, o stea), Cu urme lăsate de un roi De albine sălbatice, Încrezătoare în …
Rugă pentru cei rămași Scriu asta din mijlocul tăcerii, când pereții au început să se apropie de mine. Îmi simt umărul ca o ușă care se deschide lent, prin care intră lumina, tremurând. Am visat aseară un oraș din carne, unde fiecare stradă era o rană în vindecare, iar oamenii se țineau de mână ca …
Benedictus Toamna târziu, când sunt zilele noastre de naștere, printre idei foșnitoare, mereu în mișcare, sub luna prin care se vede totul până departe, în singurătatea-pădure cu trunchiuri putrede, deodată un pâlc de poeme: bureții de fag. Ascultam liturghia nesfârșitelor cețuri, expresia ploii, formele care atrag. Benedictus. Deodată în cale, un pâlc de poeme: bureții …
Poeme de Angela Martin Va fi întotdeauna mult de atunci E toamnă ori doar vreo vedenie îi face cu ochiul privirii mele ruginii? Iată, am ajuns într-un loc necunoscut în care nu mă regăsesc: am luat în picioare toate miriștile, toate potecile, toate frunzele până am devenit eu însămi un frunziș adevărat înfiorat de sunetul …
poemele stingerii * tot mai obosite de umblet cuvintele îmi cad uneori din suflet și mor justificând printr-un simplu fior eliberarea de orice constrângere de-a rămâne cu mine atunci eu desprind armonii din lutul bogat al tăcerii îngenuncheată-n tristețea unei atemporale ninsori o pasăre oarbă îmi cade din suflet printre invizibile rănile timpului a cărui …