Pomul fericirii surprins într-o lacrimă
Privește cum se întoarce mâna mea
plină de tine
de parcă ai fi coșul acela
doldora cu struguri
sau trupul de care s-a lipit Soarele
fără chip de dezlipire
De parcă ar fi buzele mele
pierdute-n sărutul bezmetic
sau floarea îmbibată
cu mirosul tău nepieritor
Privește oglinda
și vezi ce bine seamănă cu tine
Pe când eu mă îngrijeam
să-ți salvez amestecul de dincolo de noi
trecuți de mult de orizont
Cum alții au rămas să traverseze
viața pe jos.
Privește-mă prin suferința bucuriei
și plângi
În hohote de râs.
Pot fi umbra poemului scris despre tine
Fă-mă să-mi simt umbra legată de mine
Cum se mai simte cuvântul
legat de poem
sau cum se mai simte robul din mine
legat de iubire
Doar tu treci pe deasupra
a tot ce are și un dedesubt
fără ca cineva să te atingă
asemenea umbrei de neatins
Scoală-mă din umbră
cum Lazăr a fost trezit din mormânt
și lasă-mă să învăț să fiu pasăre
cu umbra așezată pe părul tău despletit
și învățat a fi zburător
Cum mai poate fi aripa de Înger.
Împăratul păcatelor
Exist în țara păcatelor mele!
În afara lor mă pierd ca un fulg
nimerit în furtună,
nu pot să mă regăsesc lipsit de greșeli
decât în postură de sfânt
sau de Dumnezeu
aproapele meu
e atât de tentantă această nemurire
unii încearcă să ducă în spate drumul crucii
cu tot cu patimi atent provocate
din care durerea a fost scoasă
odată cu urletul sfâșietor
ca nervul dintr-un dinte
sunt împăratul păcatelor mele
și sclavul voinței de a mă detrona
de a mă înlănțui în piețele publice
lăsând pietrele să-mi plângă durerea
scoțând din mine iertarea
dată la câini.
Marele Poem
Nu sunt încă pregătit
pentru Marele Poem
Îl simt…
Cum pescarii își simt
Peștele prins
lăsându-l în larg
să obosească
ca mai apoi
el singur să ceară
să fie prins.
Pericol terorist
Mă pierd în ochii închiși de atâta Soare
de parcă m-aș adânci în rucsacul
cu care unii duc dinamită
Încerc să te privesc
dar tresar…
Dacă ieșind din rucsac voi provoca
inevitabilul atac terorist
ascuns în oricare astfel de sac?
Rămân cu ochii închiși
unde oceanul îmi apare
pe întinderea lacrimii
la marginile căreia
stăteam întinși pe plaja Riazor
terorizând tăcerea.
Poem nescris despre tine
Am uitat să scriu acest poem
Tulburător și profund
Ușor și delicat
Mistuitor și sălbatic
Va rămâne
Doar poemul nescris
Uitat să fie redat hârtiei
Și memoriei pentru a fi ținut minte
Și rostit și de alții
Ar fi fost un poem despre tine…
Cel mai frumos poem despre tine
Ar fi fost…
Imposibila uimire
Uimește-mă
cu ceea ce
nu mă poate uimi!
(fără ca eu să-mi dau seama
ce poate fi
fără ca tu să știi
ce poate fi)
Uimește-mă
ca și cum m-ai uimi
cu ceea ce știu
cu ceea ce știi
(fără ca eu să ghicesc
ceea ce singură știi)
Uimește-mă
spontan
cum rafala de vânt
ți-a uimit coapsa
(dezvelindu-mi
gândul păcătos)
fără ca tu să știi
ceea ce eu nu știu.
Ochiul lui Dumnezeu
Te-am întrebat
ce vezi când privești
prin ochiul lui Dumnezeu?
Văd ceea ce vreau eu
să văd!
căci dacă aș vedea altceva
nu aș mai ști
cine-mi privește
mersul unduitor al ispitei
acest animal domestic
căruia i se dă să joace
rolul fiarei dezlănțuite.