Breviar poetic * (Ce aiuriți, dar cît de frumoși eram). Ce aiuriți, dar cît de frumoși eram cu toate ale noastre: brățări, cioburi, păpușile mele, trabucurile tale, insectarul, fire de iarbă, cuțitul care nu taie, o perie de sîrmă și alte nebunii cuminți. Ne întorceam pe drumul știut doar de tine, era întuneric însă nu …
Moment cinetic Îți aduci aminte unde te-ai despărțit de tine la început? Și iar… Îți aduci aminte regăsirea ultima oară? Ai lăsat parcă un semn într-un poem, sub o temelie sub o piatră …și cum a mai fost după aceea? Îți aduci deodată aminte de acea despărțire astăzi, iarnă târzie: timpul sălbăticiei când omenirea pusă …
Versuri de Aurel Ștefanachi Cântecul de dimineață ah, copaci ai iluziei muzică de jazz luciditate şi superstiții – scârbă şi metamorfoză astăzi când am început alt poem… (stau în putredul simț estetic / semenului meu îi mângâi) burta şi creştetul, îl rog să fie vesel… înfrățiți ne falsificăm unul altuia datele şi conceptele… venim cât …
Versuri de Eugeniu Nistor Timp inefabil Timpul trăit în chip inefabil îţi dă, uneori, dreptul, să-ţi înmoi peniţa direct în cerneala reveriei şi să scrii aşezat chiar la masa celestă. …Mă întorc la noaptea aceea înaltă de vară, când însăşi întunericul lumina până departe – şi noi treceam prinşi de mână peste marele pod al …
Mărgăritare-lacrimi în frigul extrem lacrima ți se izbește de pardoseala bucătăriei se rupe coarda se împrăștie perlele de parcă le-ai arunca înaintea porcilor așa picură din ochii tăi jertfa asumată și cum stai acolo între toate celea îmi vine-n minte doar că mă pot vârî sub dulapuri să le curăț iar și iar ca rătăcita …
Dezvrăjirea umbrei 1. – Umbra mea însoțitoare Te întreb de ești tu oare Pata mea de întuneric În universul himeric Sau ești o pată de soare Ce mi-a căzut la picioare Cînd soarele-n față-mi bate Te-ntinzi leneșă în spate Iar cînd în ceafă îmi arde Mergi în față ca pe coarde Te-nvîrtești în jurul meu …
Ușile, ușile… „Ușile, ușile, cei chemați ieșiți!“ – bănuiesc că a auzit în acea amiază de vară, mormolocul din burta mamei care visa să devină pește. Ieșirea n-a întârziat nici ea prea mult, și m-am trezit într-o zi în pragul unei uși, ah, un dreptunghi pe marginea neagră a căruia s-au tot crestat cu anii, …
Exerciții de dicțiune 1. Acum nu mai poți vorbi de ferestre de ochiuri de soare de bălțile cerului. Nici de plimbările aparent fără rost căutând ceea ce-a fost parte din tine rătăcită ca un fular de mătase într-un dulap al nimănui. Acum ți-e dat să stai între ele întins ca o piele de cerb în …
Terapie din nord, poemul nuanțelor I. Aici, într-un Nord zdrențuit de ceață, muls de fulgere bate vânt, bate vânt Scriu și știu că sunt într-o provincie a vagului, că poemul nu e decât vibrație, o nuanță din care întâmpin nedeterminarea nordicității: ea nu e la mijloc, nici la margine de vânt, ci o profesiune – …
Când mama ștergea… Când mama ștergea ferestrele casei, ele se asemănau cu niște mari petale de regina-nopții năpădite de lumină. Liniștea lua forma unui delfin alb ce ajuta naufragiații să ajungă la țărm… Eu, împreună cu cercul, mă duceam spre pietrărie, unde tatăl meu avea grijă ca iarba să fie mereu verde; când vișinul din …
Virgo lui Mircea Mihăieș lupoaica și privirea ei sidefie pot oricând să mă sfâșie, să mă ucidă dar tocmai asta mă face s-o iubesc mai mult lucruri frumoase privesc prin ochii lupoaicei deslușesc forme în negrăit întuneric îmi văd existența ca pe o sinucidere îndelung exersată mă văd dansând ca lupul de stepă în locul …
Lucrările zeilor Pe inima omului își fac zeii lucrarea cînd zburdă zglobiu pe crestele norilor precum fluturii în mai pe fînață ei pe cordul omului calcă inima lui o storc ciorchine de struguri din sufletul lui se înfruptă la divine ospețe Cine să-i oprească cine să vindece definitiva lor mușcătură pe inima omului pășesc în …