Şi flautul magic vorbi Şi flautul magic vorbi; tremurată O notă stângace sălta peste clape Ca vocile stinse în murmur de ape Şi-ncet simfonia căzu întristată. Plutea o durere ca-n tainele sfinte Pe sala cea veche şi-n flăcări aprinse Murea ziua albă pe stofele-ntinse Iar flautul magic plângea înainte. Mănunchiuri albastre de mici viorele Lăsară …
Artă poetică Deși s-a scuturat tot ce am scris, Mă bucur că rămân în urma mea Volume de un alb imaculat. Cine le va deschide mai târziu, Atras de nevăzutul lor cuprins, Își va imagina caligrafii Care se șterg când ochii le ating Și în foșnirea foilor subţiri, Va desluși ce n-am putut să spun. …
picură bacovia litere taciturne în seara asta dau telefoane doar să aud alt glas la nesfârșit repetând vorbe de-ale lui gabi noaptea micuțe scântei galbene scrâșnesc printre bogatele iluminări ale orașului comand un haiku pentru crucea de piatră de pe mormântul lui gabi vin la mine-n seara asta cei ce nu mai știu de ei …
lui Marian Drăghici pantofii De trei ori au înconjurat pămîntul pantofii pe care i-am primit cadou de la tine, doar ieșind din casă pînă la piaţă, pe la Curtea Veche, pînă la Coșula, asta de nenumărate ori, pînă cînd am început să-mi număr pașii cu pedometrul, în așa fel încît acum pot spune că dacă …
Orfeu cu chitară Și cînd deodată zeul se opri și cu durere mare-n glasul lui îi spuse : A-ntors capul, nu-nțelese nimic și întrebă în șoaptă: Cine? (Rilke, Orfeu, Euridice, Hermes) Să te trezești în Valea Tempi la poalele Olimpului într-o dimineață de vară atît de aproape de zei printre alți turiști cu ochii abia …
supus să fii și tu supus, să asculți fără țâfnă punerile la punct ale Comanditarului Ar fi și timpul, vara nu mai are la sine nici măcar constelațiile de lungă memorie amare acum, la izvorul stingerilor prinzi precipitat instrumentul de scris, ca pe maneta unei nave cosmice pe care, îți repeți obsedant, poți să o …
Blestemul doi S-a umplut casa de fum Eu ard, nu te speria, Eu am luat foc, Bine că ești aici lângă mine, Să mă vezi, Că tu până nu vezi nu crezi, Nu mai vreau să ard nici eu pe înfundate, Mi-am dat drumul. Ai spus că dacă nu te iubesc Nu ard și uite …
Bizanțul pentru totdeauna Bizanț după Bizanț după Bizanț sau împins unul pe altul prin veacurile cu miros de tămâie prin mâzga istoriei au înaintat sub zodia semilunei au împlinit toate turcismele o bătrâne savant câtă înțeleaptă naivitate câtă învățătură-n zadar acum când zburătorul covor se face punte între lumi cortul sare în palatul de marmură …
cu Mihai Eminescu, în afaceri Andrew este la a doua generație în America, după ce părinții săi bucureșteni s-au stabilit la New York din anul 1973. Este expert în tranzacții financiare la Key Way Investments Ltd., o firmă de brokeraj în spațiul on line. Povestește cum a inițiat-o pe fiica sa, Riana, în afaceri, speculând …
Curtea veche Aerul e la fel de uscat ca pielea unei șopîrle, nu la fel de rece, dar nici azi nu e nimeni căruia să-i citești sufletul așa cum faci cînd deschizi o carte și știi că vei petrece mult timp fericit, cauţi în jur și în jurul tău e un oraș pustiu din care …
Cal în oglindă Alunec pe un cal negru spre un ţinut de focuri, Luna a rămas departe, ca o casă părăsită, Calul meu de umbră aruncă flori pe nări Albind în bruma subţire ce se cerne din astre. Ochiul cerului mă urmăreşte din fiecare frunză, (Voi fi bănuit de plante până la capăt). Memoria mea …
Var și lumină Dincolo de sticla tristeții vezi pâlpâind însingurarea și drumurile care nu mai sunt păsările căzătoare prin munți tăinuiți fața timpului care se întoarce mereu spre noi cu aceleași iluzii. Reîntoarcerea e aceeași, nimic nu se schimbă. Nimic nu se arată deodată, se naște cu greu – întâmplări și închipuiri deodată – să …