Din contramoarte
În nebunia acestei lumi stă bunătatea ei dar nici asta nu
ajunge
Infarctul frunzei o rețetă pentru verdele din mucegaiul
scrisului
O copie de fapt a nefericirii din vene sociale inundate de
ură
Unde toți se cred individul suveran în vreme ce îl
sugrumă pe celălalt
Zori aurii soarele cap de mort tatuat în carnea sclavilor
de pagină
Imaginea e prea săracă pentru a înțelege (aș propune un
Iisus boomer)
Cînd toți scriu la fel cineva mestecă abil rețelele @
rețetele
Pentru viitorul cînd va putea fi citit în lumina deplină a
iluziei
Că realitatea a trecut cu tot cu trecut doar astăzi
contează
Ca noaptea unei singure clipe cînd iubita care se ridică
din pat
Nu din patul tău se ridică ci din patul tuturor bărbaților
Mintea lor e golită nu o știu decît pe ea și nu pot face
diferența
Pentru că se cred unici cînd de fapt sînt animale
interschimbabile
În rețea ex-terminați e-viscerați e-masculați
Dacă nu mă credeți cereți-le să vă arate inima niciunul
nu va putea
Piepturi din care se aude mugetul Minotaurului
Ochi roșii cum te privesc din contramoarte.
Fața moale a pămîntului
Sînt un oriental pregătit pentru luptă în casa tatălui meu
Vă trimit o somație verbală ca răspuns la armatele
voastre
Insist să fim luați în seamă chiar în momentul atacului
Vă vom presăra marea pe cap o anume severitate a ei
Vine o vreme cînd pămîntul nu-și mai permite oameni
O dimineață unită cu noaptea cînd focul ne amenință
capul
Venele arse ale solului spaima de un vînt care
nenorocește
Atenție la degete micii dragoni sînt deja șireturile
bocancilor voștri
Vă împleticiți cădeți în genunchi dar nu vom ierta
insolența
Este un timp cînd îți urmăresc capul îți devastez sîngele
Binele pe care mi-l dorești îl vei avea însutit
Sub copacul dimineții stă un copil și numără pînă la trei
Apoi obosiți veți cădea la picioarele noastre în somn
Vă doresc o viață plăcută aici sub limba învinețită
A sunetului care vă șterge de pe fața moale a
pămîntului.
În curte la Paul Castravete
Primăvara 1990 curată ca după revoluția copiilor într-o
grădină la țară
Vlăduleni/Osica de Sus curtea fostului proiecționist Paul
Castravete
Fiul său Vasilică prof de educație fizică are invitați –
Marian Drăghici poet
A debutat nel mezzo del camin cu Despre arta poetică
Încă nu a scris Lunetistul Caracal-Sighișoara mea
Motanul faustic
Paul Popescu fost deținut politic ridicat de Securitate
elev la Caracal
De Schimbarea la Față organizația de elevi „Vulturul“ a
primit 20 de ani
Pentru crima de uneltire contra ordinii sociale – a făcut 5
și jumătate
Eu nu am făcut încă nimic rătăcesc printre oameni
candid colțos
În absența oricărui merit personal a unei viziuni călător
prin viață
Casa lui Castravete nu mai există curtea e plină de
iarbă și soare
La orizont pădurea unde mergeam copii să culegem
floricele
O viață neștiută de care toți ne agățăm zeul copacilor
prin frunziș
Vasilică aduce vin proaspăt din pivnița în care coboară
după licoare
Limbile se dezleagă cei trei se cunosc din copilărie
Pentru ei sînt un puști nimerit la ospăț fără alt merit
Decît că îi ascult scriu versuri și casc gura la poveștile lor
Nu mai știu ce vorbesc țara e nouă politica este iarba din
curte
Pahare oameni vieți într-o limbă de care-am uitat
Dar îmi amintesc vinul roșu cum ieșea dintr-o pivniță
camuflată
Sub iarba sub care sufletul omului merge la Persefona
Afona
Ochii lor strălucind în aerul plin de zei amintiri și voci
neuitate.
O undiță mică
Sîntem aici pentru că atîta pot sufletele noastre acum
Dar e frumoasă călătoria pe apă prieteni alături de noi
Ne ținem de urît cu Sorin am mîncat pește pe Dunăre
La debarcader unde vase ruginite plutesc pe post de
cîrciumi
Dar nu din Dunăre îl scot din oraș vine îmi spunea el
Comandasem cîte un coniac și vorbeam de sărăcia
Drobetei
Sînt director la un palat unde nu se întîmplă mare lucru
Vara fugea în Maroc aici avea o iubită care l-a părăsit mai
tîrziu
Abisex în Severin beția africană la Tanger anii în care am
rîs de prostia
Care îi face pe unii măreți în istoria universală a prostiei
Nu mănînci pește din fluviu e adus din hală nici apa nu e
ce pare
Ce dacă iluzia contează parcă noi trăim unde ne văd toți
Într-o zi a văzut pe o stradă în oraș cum plouă invers și a
rămas o vreme
Cu fața în sus mirat că Dunărea se scurge în cer niciun
pește pe-acolo
Doar o corabie mare din care coboară din cînd în cînd o
undiță mică.
Toți
Lui Sociu i-am spus la Memorialul Eminescu la Ipotești
Cînd ne-am revăzut după cîțiva ani că Ștefan cel Mare
E prezent peste tot de la Podul Înalt ca Superman peste
haturi
Pînă la numele străzilor din localități unde întorci
mașina din scurt
O religie a numelui și am rîs vă țineți de Ștefan cel Mare
și Scund
Care mulți copii a făcut el și pe mulți i-a scurtat de
căpățîni
Dar nu am văzut pe unde am trecut numele lui Mihai
Viteazu
Bărbosul grecul oltean care a fost domn al Moldovei
cîteva luni
Primul Schengen românesc dacă e să exagerăm
patriotic
Sociu a rîs și la un pahar cu apă mi-a dăruit cartea de
poezie Nord
Unde zice între altele că eroilor neamului nu li se
permite deloc
Să le fie reprezentată și pielea de porc
Eu i-am dat cartea mea 33 de cîntece pentru Didgeridoo
Și seara cînd m-am uitat pe cartea lui în cameră îmi
scrisese
De la Ștefan cel Mare pentru Mihai Viteazu
Măcar el știe ce spune chiar dacă nu toate se zic
Într-un secol unde toți par viteji mari și au pielea unora
de nimic.
Desculț în NY
Mi-am uitat pantofii în camera de hotel și nici la
recepție
Nu au observat s-au făcut că nu văd oameni politicoși
Am ieșit din baie și acum în halatul celor de Hilton merg
pe jos
Pe străzile lor netede unde oamenii își văd de treburi cu
ziare
Telefoane în mîini căști în urechi așa că nu au băgat de
seamă insul
Care trece distrat pe zebră cu tălpile goale în căutarea
unui petec de iarbă
Doar o femeie în vîrstă a observat că merg mai repede
decît toți
Mi-a întins o sticlă de apă o pungă în care am găsit un
cheesburger
Și The New Yorker unde desenul de azi al lui Saul
Steinberg
Înfățișează un bărbat cu privirea pierdută pe cerul
orașului
În timp ce deasupra trece un balon din care o mînă
aruncă
O pereche de sandale purtate pentru rătăcitul de o zi
Mulțumesc aș fi preferat o umbrelă plouă deja sau
cineva rîde cu lacrimi
La pagina de umor gratuit a orașului.