Unde este deşertăciunea?

Nu ştiu cum şi unde s-a dus acest an. Tristeţea şi neputinţa mă cuceresc. Speranţa pierde teren în mine. Mă agaţ doar de amintiri. De teatru ca miracol. De teatrul din amintirile mele. Uneori, avem nevoie să ne prindem de ceva minunat ca să putem să ne înălțăm spiritual. Vital în zilele astea. Să plutim, …



Umbre și speranțe

Niciodată nu m-am gîndit că și eu voi trăi ceva cumplit pe pămînt. Pesimismul meu moderat nu a reperat așa o suferință. Atîta tristețe și neputință. Atîta îndepărtare de reflexe, de paradigme în care ai fost crescut și ți-ai crescut, la rîndul tău, copiii, de norme, de bucurii mărunte sau mari, de lumea mea. A …



Starea mea de graţie

Cînd eram mică și citeam Jules Verne, fugeam de orice carte a lui despre mări și adîncuri. Deși am făcut înot de performanță, nu am deschis niciodată ochii în apă. Explicația? Teama. Dar teama de ce? De sine, aș zice astăzi. De necunoscut. De ceea ce ar perturba. Drumul armonios al ființei este deopotrivă spre …



Radu, prințul meu

Luni seara, pe 16 noiembrie, Institutul Francez din București a organizat o discuție despre „Artă și prietenie“, plecînd de la cele două volume pe care revista „Secolul 21“ le-a dedicat personalității lui George Banu. În jurul lui, am gravitat cîțiva prieteni. Văzînd fiecare chip care apărea pe ecran, am realizat că noi toți cei aleși …



Dor de Pintilie

Lucian Pintilie ar fi împlit pe 9 noiembrie optzeci și șapte de ani. S-a născut în 1933 la Tarutino, Județul Cetatea-Albă, astăzi, Ucraina, regiunea Odessa. Pintilie ne inhibă pe noi, românii, și de dincolo. Nici astăzi, în secolul XXI, cei mai mulți nu știu cum să se pună în relație cu el. Cum să-l numească. …



Remember Ciulei

  În 2011, pe 24 octombrie, de la München, vestea că Liviu Ciulei nu mai este a pus jos teatrul românesc. Mi s-a părut că niciodată nu se poate instala o degradare semnificativă în acest fenomen atîta timp cît instanța majoră, autoritatea numărul unu există. În Germania, în America, în Australia sau în casa superbă …



Infinitul lui Cernescu

De multe ori, port în mine persoane ex cepționale, intuind că mă leagă ceva, undeva, cîndva, mult mai profund decît știu. Duc conversații scurte – uneori și ani de zile – nedefinite, convenționale, stupide, amînînd, de fapt, momentul întîlnirii adevărate. Pentru asta, simt că am nevoie să mă pregătesc. Să-mi clarific drumul spre celălalt, să …



Amintiri cu Coca Bloos

Marţi, 13. Octombrie 2020. Bucureşti. Mă uit pe geam. Plouă. Fruzele veștejite aleargă în toate direcțiile. Ca și gîndurile mele. N-am plîns de mult. Din martie, am împietrit. Reacția mea dintotdeauna la șoc, la durere. ÎNCĂ nu reușesc să procesez ce se întîmplă. Mereu sper că este doar unul dintre coșmarurile mele, că mă voi …