Festivalul internațional „George Enescu“ Pare ciudat… s-ar cuveni, poate, să spun mîinile lui Enescu. Sau corpul lui, devotat viorii, acoperind-o protector ca o aripă de înger. Zilele și nopţile acestea m-a urmărit privirea lui. Mărturisitoare. Tolerantă. Îngăduitoare. Capul puţin plecat, ochii triști sau mai degrabă resemnaţi. Destinul unui geniu pare asimilat în expresia ochilor. Cumva …
Cînd nu am deloc bagaj de mînă, mă îmbarc în avion printre ultimii. Nu mai prind aproape nimic din agitaţia plimbării isterice, de colo, dincolo, a sacoşelor şi rucsacurilor de tot felul, a valizelor evident mai mari decît ar trebui, burduşite şi deformate, îndesate ambiţios pe unde se nimereşte. Nu mai aud cum se strigă …
In memoriam Cătălina Buzoianu. Stau pe punte. Totul este patinat în tonuri de alb şi gri. Nu există neapărat timp. Doar stări. Senzaţii. Mirosuri. Imagini. Multe, amestecate, nostalgice. Se strîng toate în gît, în capul stomacului. Apa se uneşte cu cerul. Şi catargul de care mă sprijin este înalt, înalt şi îşi pierde vîrful în …
pe 2 iulie, regizorul Silviu Purcărete a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale“ din București. Am plecat spre ceremonie. Simțeam că mă topesc încet, că umbra mea se prelungește și, chiar și ea, se întinde pe asfalt ca untul pe pîinea fierbinte. Strigătul păsărilor pe cer este …
Decameron 645, r. Silviu Purcărete, Teatrul „Anton Pann“ din Râmnicu-Vâlcea Nu de prea multe ori m-am oprit din goana mea după teatru ca să îmi trag sufletul. Mi-a fost teamă că stînd, pierd ceva. Uneori, am făcut analize, am încercat să-mi explic situații, momente, crize, am avut polemici. Fără încetare, însă, am luptat cu adevărat …
Serilea acestea am văzut la Teatrul Național din Iași spectacolul Titus Andronicus, pus în scenă de regizorul Charles Muller. Născut la Luxemburg, fost director al Teatrului Municipal Esch-sur-Alzette din oraș, regizorul a făcut cîteva spectacole și în România, la Teatrul „Radu Stanca“ din Sibiu, la Teatrul german de stat din Timișoara. Cu lucruri prăfuite și …
Destul de des s-a întîmplat ca piesele lui Ionesco, și poate că mai degrabă primele, să atragă atenția regizorilor tineri. Non-conformismul, formularea lingvistică ieșită din orice tipare, mecanismul scriiturii, construcția personajelor, tipul de absurd și ludic au stîrnit tentația punerii în scenă ca un fel de trecere a unui prag. A unui obstacol. Ca o …
Nu cred că există cineva care să nu fi văzut măcar un spectacol de teatru, de televiziune sau de operă, un film important semnat de această scenografă cu totul excepțională. Și care să nu-l poarte în minte, în memoria afectivă, să nu fie bîntuit de o imagine, de o cromatică, de o construcție tulburătoare a …
Nu este vorba aici despre romanul scurt al lui Murakami. Deși distanța între noapte și zori aduce și în piesa lui Neil LaBute mister și neliniște. Angoase. Spaime. Altfel tratate. Două povești de familie, un frate și o soră, un fel de Hansel și Gretel puțin incestuoși care își petrec o noapte în pădurea din …
Ne-am cunoscut cu adevărat într-o vară. Ce noroc pe capul meu! Pînă atunci ne zărisem, zîmbisem complice în tot felul de situații. Eram atrasă de el ca de un magnet. Făceam orice ca să-i fiu aproape, ca să nu scap vreun banc cu miez, vreo mică dezbatere despre teatru, cu sens și miez, spusă fără …