Cum Cum curge ţărâna-n ţărână, cui să dăruiesc palma de pământ de la Râpa Zbancului, când manuscrisul îngropat în gura Văii dezvolta covorul de maci pe care mieii albi şi negri, vestind Paştele, nevedesc azurul, desfăşurându-l pe trupul curat al copiilor. Cui să dăruiesc palma de pământ în care şi acum se aud mâinele mamei …
Era o balerină albă-n Creta. Dansa învăluită-n raze betta. Mereu mai străvezie, Cu pasul de hârtie Extinsă-atât că-nconjură planeta
citește, semnează și… taci 1 n-am provocat eu spasmele nopții/atacul cu drone criza mondială în schimb am provocat ziua de 14 ianuarie/ora 5 dimineața joia aceea am fost contracția cerului în patru litere: gela atât de neputincioasă că fiecare sentiment privit cu atenție acum pare vopsit la-ntâmplare kitsch 2 tentația suflă din trompetă ridică-te încă …
Era un moș în Costa-Rica, Dânsul habar n-avea ce-i frica. Își luă deci pantofi de lac, Se urcă într-un copac Și-ncepu să îngâne pisica.
Sunt regina Elisabeta Sunt singură și mi-e rușine. Nu mi-a plăcut niciodată să stau la fereastră. Deschid ochii, văd gândurile supușilor mei ca melcii urcând, șiroind pe ziduri. Închid ochii, văd patul. Prin patul meu nu a trecut niciun rege prin bibelourile mele niciun pantof de mireasă. Prin nările văzduhului și prin vântul de mesteceni …
mulțumire Uneori levitează ca o carte răsfoită se așază alături admir paginile ce pâlpâie cu gândurile închise în litere ca deținuții în celulele jilave printre zăbrele aud cerul șoptindu-mi numele e atâta tandrețe în aerul pe care îl respir degetele lui vânjoase îmi încolăcesc gâtul până la strangulare și vine întotdeauna clipa aceea când plutești …
Peisaj cu încetinitorul Te întorci pe o stradă vâscoasă înaintezi în zig-zag cu ezitări de păianjen plutești alergi brusc urmărit de un chip invadat din morţi. îți auzi îi auzi pașii lenți vuind asurzitor de aproape. alergi te strecori în cea mai fantasmatică realitate în cea mai stridentă irealitate. faci salturi ca o felină te …
L-am întrebat e mult de atunci Poezia mai e artă regală? tăcut, mai tăcut decât mine Es pop a zis: nu Am ascultat e mult de atunci Călugărițele pe schiuri ale părintelui Pintea și nu le-am uitat Nu știu cine m-a pus să ajung la Dunăre și să dau peste călugărițe cositoare coseau iarba cu …
Era un pianist în Roma Care învinsese coma De bucurie a dat Un concert și a cântat Trei ore numai Paloma.
sfârșitul zilei – cântecul cucului scutură păpădia * cireș înflorit – doar vântul mișcă umbra vrabiei * o vrabie pe ramura salciei – luna în scădere * safari – soarele-n amurg traversând zebra * prins în bobul de rouă – cântecul unui greier * amurg – umbra berzei părăsind cuibul * după furtună – umflat …