Peisaj cu încetinitorul
Te întorci pe o stradă vâscoasă
înaintezi în zig-zag cu ezitări de păianjen
plutești alergi brusc urmărit de un chip invadat
din morţi. îți auzi îi auzi pașii lenți vuind asurzitor
de aproape. alergi te strecori în cea mai fantasmatică
realitate în cea mai stridentă irealitate.
faci salturi ca o felină te prelingi pe trotuarul torid
fără sfârșit. ici-colo te pierzi dispari în lumina
de-amiază ce tremură îți acoperă ochii fața
ca o broboadă
***
Știu, ai rămas acolo în golul ferestrei
printre perdelele mai mereu însorite, câteva
raze rebele jucându-ți-se cu foșnet arhaic-erotic
prin plete pe gene pe buze pe fese.
Uneori ai chipul distras al bătrânei Doamne
zâmbind auster. Alteori îți fluturi ușor
ca dintr-un nor mâna mai albă mai străvezie
ca niciodată peste clădiri și porumbei
peste neoane sonorizând monoton.
Știu, câteodată ne vezi de sus și pe noi
amândoi: minusculi și veșnici și mișunând
fericiți jos pe trotuar printre trecători
care de care mai grăbiți mai cu zor
În hol
Te îndrepți spre fereastră
o femeie aruncă o pungă neagră
în tomberonul galben ce dă
peste margini
Cineva sub o glugă iese din blocul vecin
urnește un gip din parcare
două-trei ciori croncănesc masiv
pe crengile strălucitor de goale
Te îndrepți spre hol: în cuier
haine peste haine. te neliniștește vag
atâta muțenie atâta nemișcare.
Descoperi sub măsuță bombeul
ghetelor încă umede din plimbarea
ploioasă de-aseară.
Te uiți prin vizor: tipa de la 7
coboară vertiginos scările
e înaltă zveltă brunetă și
stewardesă. Deschizi frigiderul
râșcâi prin el scoți cana cu lapte
aprinzi aragazul îl pui la fiert.
E dimineață – o nouă dimineață
postdecembristă (cum se scrie
în documentele de istorie recentă)
Din parcare a început din nou – la fix –
să geamă să te muncească picamărul.
Dezlegare
Mi-am smuls un ochi apoi celălalt
din oglinda ce prinsese mucegai
pe la colţuri. Femeia-nud mă privea
excitată – ignorându-mă – de pe singurul
perete al camerei. Mi-am smuls apoi
și braţele și toracele mi-am smuls
și picioarele și chiar ultima răsuflare
mi-am smuls-o din oglinda ce începuse
să curgă să se împrăștie în toate direcţiile
ca o barcă nebună nebună ce luase
decizia să se zdrobească de celălalt mal
departe undeva unde ceaţa inventase deja
chipuri și siluete bizare
ce îmi făceau cu mâinile semne
tot mai ermetice tot mai ispititoare
(Lumina din podul casei)
Aș putea jura uneori pe copilăria mea secretă
Mă ispitea – in illo tempore – lumina ce șerpuia
printre obiecte lucind într-o extatică părăsire.
Mă hipnotiza enorm să pândesc pânda pisicii gata
să hipnotizeze victima: un șoricel traversând inocent
pata de soare vag-călătoare. Mă excitau intens razele
strecurate printre țiglele ciobite ale acoperișului și pulberea
fantasmagorică ori doar jucăușă în care – eram copil precoce –
părea să tremure uriașa perversa tăcere a amiezii tot calmul
de neînțeles al firii.
Pastel tardiv
În Piața Revoluției
un porumbel mai șchioapătă
-n răstimpuri cu-o aripă-n derivă
Așteaptă singurel și cuminte
sub o rază uitucă fierbinte
să vină lip-lip o moarte
cu chip de pisică și albă
și blândă și leneșă foarte