L-am întrebat
e mult de atunci
Poezia mai e artă regală?
tăcut, mai tăcut decât mine
Es pop a zis: nu
Am ascultat
e mult de atunci
Călugărițele pe schiuri
ale părintelui Pintea
și nu le-am uitat
Nu știu cine m-a pus
să ajung la Dunăre
și să dau peste călugărițe cositoare
coseau iarba cu motocoasa
iarba din curtea unei mănăstiri
pe cap aveau o mască neagră
poate împotriva albinelor
în negru cu totul le lipsea doar coasa veche
din fotografiile cu draci și coase
era moartea în curtea unei mănăstiri
făcea curat printre umbre
erau călugărițe
coseau pe Dunăre
cuvintele
și mai toate speranțele