Poezia de pe strada ta Ai destule găteli să stîrnești o furtună cu maci de iulie și ele așa apretate dau greutate uliței cînd te duci spre cursul ăsta intens despre implozie uneori vîntul te ridică atît de mult încît nu mai auzi poemele pe care asfaltul îndrăgostit ți le dictează; doar îndrăgostiții văd muzele …

Cuvintele rochii de mătase cu care îmi îmbrac vocea când pleacă spre lume în urma lor vin eu ascunzând mușcătura șarpelui nu e nevoie să-mi arăt chipul însă mânuiesc sunetele ca un păpușar le încălzesc la temperatura sufletului curăț și pansez dileme crescute în priviri șoaptele mele înfloresc la căpătâiul fiecărui refugiat te-aș fi scos …

dacă ți-aș acoperi destinul cu o pătură murdară de cicatrice ai mai putea iubi? sau pur și simplu parșivitatea mea de dandy citeț abia scăpat din eșarfe te-a obligat să cazi într-o prăpastie de nedumerire unde ai devenit piciorul rupt al femeii pe care au pariat toți bărbații cu inocențele lor sfâșiat în hohote de …

ne îmbrăcam în arbori de vapori, ca să putem prinde razele somnambule, care se strecoară sub piele ca niște furnicături. frunze înaripate ne creșteau în palme, iarba ne acoperea trupul nepurtat îndeajuns. flori de maci veșteji erau ochii noștri, care scormoneau și mai adînc, în întunecimile ultime. sîngele izvora în cascade din toți porii încleștărilor. …

(dintr-un jurnal de oameni mai vechi și mai noi) traducerea lumii la vârsta sa de doi ani și jumătate Mihăiță ne vede printr-o mingiuță transparentă umplută cu apă cumpărată de la magazinul Ana Maria și aleargă prin ea însetat la fel ca peștele roșu dinăuntru cu ochii negri, translucizi, cu coada verde își pune câte …

seismograf o pietricică în sandală ploaia care iarăși te-a prins fără umbrelă sirena unei ambulanțe privirea rea a unui necunoscut mici întâmplări îți întunecă ziua altele îți readuc bucuria e drept mai puține la număr un poem regăsit o melodie veche bucuria cu care te întâmpină câinele chiar și după o scurtă absență înregistrezi totul …

(avant la lettre) Într-o viață de om a adunat atîtea poeme scurte iubiri devastatoare doxuri monede de rouă spunea cîndva cam pe la amiaza vieții sale de poet cînd subteranele îi erau atît de tinere străbătîndu-le de la un capăt la altul fără odihnă semn că tendoanele picioarelor lui erau puternice mai ales pentru vîrsta …

Poem matinal Putea-voi să mă întunec, Sau voi putea să răsar La limita orizontului tău Ca globul soarelui funerar Să văd cum te scufunzi și te-nalți Înmugurită pe oră Ca bobul suav de smalț Pe care lumina-l devoră Sau eu însumi să mă scufund În trupul tău ca o barcă-n Legănare spre înalt, spre afund, …

1. „Îngerii stau aici printre flori“ zise măturătoarea din parc „sunt grași ca vrăbiile vorbesc într-o limbă pe care numai eu o știu atunci când vor ei când nu vorbesc numai așa ca să se afle în treabă să nu fie mai singuri ca femeia care dă bilete la WC-ul public care miroase a cofetărie …