(avant la lettre)
Într-o viață de om
a adunat atîtea
poeme scurte
iubiri devastatoare
doxuri
monede de rouă
spunea cîndva
cam pe la amiaza
vieții sale de poet
cînd subteranele
îi erau atît de tinere
străbătîndu-le
de la un capăt la altul
fără odihnă
semn că tendoanele picioarelor lui
erau puternice
mai ales pentru vîrsta aceea
acum nu întîmplător
a găsit punctul
după atîta mișcare
și după puțină odihnă
îmbrăcat într-o platoșă nouă
de sudoare
se pregătește să o ia
de la capăt.
Poem minim
Poemul ivit nerăbdător
prematur
cum un suspin.
***
(frunze cerești)
Privesc înfiorat
cum pe zi ce trece
brațele tale goale
sunt tot mai mult acoperite
de frunze cerești
tot așa ca ale unui copac
în care păsări de noapte
se ascund pentru a(re)învăța
cîntecul.
Părăsirea
Așadar
nu mai datorez nimic cuvîntului
rosti cu emfază
Poetul
pe loc poemul își luă poema de braț
și porniră împreună
spre corturile noi
cum dezertorii călăuziți spre moarte.
Planul
Cunoscînd mai dinaintea
altora
chipul nevăzut neștiut
al poemului la naștere
a hotărît să cheme la el
cuvintele înghesuite într-un stup
stînd la pîndă gata-gata
să năvălească în corturi
după un plan bine pus la punct
de Scribul trădător.
Poem minim (II)
Pe un talger
cenușa
pe celălalt
arderea de tot.
Roiul
Copil fiind
dintr-o dată l-a zărit speriat
pe singurul stupar al satului
hrănindu-și albinele
fără masca aceea protectoare
în locul ei roiul din coșnițe
îi ascunsese fața
așa a învățat mai tîrziu
ca ori de cîte ori se pregătea
să plonjeze în subterană
fața să nu o acopere
s-o ascundă
după un roi de cuvinte
(asemenea mîinii
scriind poemul
acum și aici).
Sfârșit de poem
… cum rîvna Grădinarului
răsădind Grădina
fără martori
la miez de noapte
pe lună plină.