Versuri

Poem matinal

Putea-voi să mă întunec,
Sau voi putea să răsar
La limita orizontului tău
Ca globul soarelui funerar

Să văd cum te scufunzi și te-nalți
Înmugurită pe oră
Ca bobul suav de smalț
Pe care lumina-l devoră

Sau eu însumi să mă scufund
În trupul tău ca o barcă-n
Legănare spre înalt, spre afund,
În supremul zeului cearcăn

Dar zarurile lumii m-aruncă
Pe crăpata față lunară
Abia născută și pruncă,
Înger proscris, dulce fiară

Pastel

O seară și-o noapte
pe pajiștea înțesată de cranii umane
amestecate cu altele de jivine

Încât nu mai știam nici eu
cărui regn îi aparțin
hamletienilor sau umilului bestiariu

Și nu am repetat gestul celebru
de-a lua-n mână unul la întâmplare
și-a mă privi în el ca-n oglindă

Ispita nici nu era foarte mare
copacii în jur fremătau de vânt
cerul scânteia de obișnuitele stele
doar luna făcea
opinie separată
lăfăindu-se, jumătate acoperită,
pe patul de nori lunecând

Nici nu știu cum nimerisem acolo
era un simplu coșmar
căci nu pășeam ci pluteam
nu eram ci pieream
din mine însumi

Răsărit

Dacă mi-aș putea întinde mâna
spre tine
Astfel încât chiar să te ating
Sau gândul mai bine
Cu care să te aprind, să te sting

Ai lumina ca soarele răsărind
în noaptea polară
Incendiind orizontul de ghețuri și de zăpezi
Tu care nu ești nici înger, nici fiară
Să mai poți să mă prazi, să mă-mbrățișezi

Ridică-te, pășește-mi pe gânduri
ca Iisus peste ape
Salvând pentru totdeauna lumea
de demonii ei
Pierzându-mă astfel numai pe mine
Victimă rătăcită în ploaia ta de scântei

De la o vreme

Așa după cum
în fiecare dimineață
mă spăl pe ochi
cu lumina din soare
și îmi doresc de asemenea
luminile adevărului

De la o vreme
singura pe care o caut
e cea a ochilor tăi
lumina luminilor,
tu, îngerul nopții

Poem bombastic

N-o să mor înainte de a-i spune iubitei
fii liniștită, mai am încă doi, trei ani de trăit
și apoi
când va veni termenul
cu două sau trei zile înainte
o voi duce să-i arăt cum funcționează centrala termică
și sistemului de irigare a grădinii

Dar oricum e liniștită
știind că în familia mea
bărbații mor pe la 94 – 96 de ani

Liniștită?
o Doamne

Mai degrabă e liniștită
gazela urmărită de lei
iepuroaica vânată de șoim
sau șarpele în ghearele vulturului

Cu adevărat liniștit voi fi numai eu
leul, șoimul și vulturul
tuturor cauzelor pierdute

Fulgerări

Am început să-mi condensez sentimentele
și sunt gata să umplu țara întreagă
cu vagoane de iubire solidificată
pe care nu mai știu unde s-o depozitez

e ceva asemenea cristalelor de sare gemă
nici strălucitor, nici arzător
doar o lucire tulbure
adusă parcă din fundul pământului

cu tot gustul acela amar
de care sunt pline oceanele
și care dă viață monștrilor marini,
moarte naufragiaților

doar că drobii mei de iubire
poartă mai degrabă un mesaj
ascunzând în miezul lor
incandescența stelei polare

puteți veni să luați
să vă împărtășiți
cu două trei cuvinte de dragoste
cu două trei de viață și moarte

cuvinte?
cuvinte
sub ele icoanele sfinte
fulgerări și morminte